Balada străbunilor

Dormiţi în morminte tăcute,
Sub dâmburi sădite cu flori,
Sub pânza curatei ninsori,
Sub umbrele liniştei mute
Păzită de paznici pioşi
Sunteţi a moşiei comoară:
Vă fie ţărâna uşoară!
Ne-aducem aminte strămoşi!

Voievozi, logofeţi, bani şi vornici
Spătari, pârcălabi şi cluceri,
Ţărani ori moşneni, ori boieri,
De-a neamului datină dornici,
Cu toţi deopotrivă vânjoşi
Stropita-ţi cu-a sângelui rouă
Moşiile voastre-amândouă...
Ne-aducem aminte stămoşi!

Cu Gherghiţa, Baia, Rovine,
Nicopol, Grumaji, Războieni,
Cu vadul din Călugăreni
Cu roşiile branişti cosmine
Crestat-aţi prin veci neguroşi
Răboj de istorie lungă:
Crestă şi Curcanul o dungă!
Ne-aducem aminte strămoşi!

Ne-aducem, ne-aducem aminte!
Căci piatra cu cruce şi corb
E cartea din care se sorb
Credinţ-n menirile sfinte
Lăsate de morţii faimoşi
Şi dragostea – dulce povară –
De Lege, de Domn şi de Ţară...
Ne-aducem aminte strămoşi!

Şi dacă pe lespedea frântă
de vremi si de-al gloatelor mers,
Culesu-l-a doina şi-l cântă
Bătrânilor codri pletoşi
Ce scutură-n orice dumbravă
Un framăt de-a munţilor slavă...
Ne-aducem aminte strămoşi!

Ivească-se deci pe moşie
Zori blânde sau timpi fioroşi,
Române, lozinca să-ţi fie:
Ne-aducem aminte strămoşi!

poezie de Alexandru Davila
Adăugat de Alexandru MILCOVEANU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruciorul cu rotile

America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un preşedinte,
În căruciorul cu rotile.

Prin orizonturi numai ţinte,
În voie mişună reptile,
Şi iarăşi e-un fior fierbinte
În graniţele inutile.

Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă ruşii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăşi, toţi, aminte.

Şi, sub căruţul cu rotile,
Se scoală morţii din morminte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zeu al hotarelor

Un zeu al hotarelor sta intre noi.
Sarutul ramane pe umerii lui si zace uitat, putrezind ca marul pe care candva l-am muscat amandoi.

Ne-aducem aminte c-a fost amarui.
Pe sanii de bruma, pe solduri apoi bogat palpaia cu flacara-i parul, asa cum de-atunci neincetat il vazui.

Acum esti departe, iar visul e scrum.
O unda bogata-n fum si dezastre trecand spala lespedea unde sezum.

Acum inteleg ca pana la moarte de varsta de foc, de inimi, de astre un zeu al hotarelor ne desparte.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Digul

Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,
încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

eu cred,

eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
de foarte multă vreme
şi acum ne-aducem aminte
şi retrăim clipele frumoase
şi dragostea măreaţă
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternităţii,
a dilatării timpului
şi visăm cu ochii deschişi
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăseşte uniţi
unul in braţele celuilalt
sărutându-ne patimaş în
iubirea realităţii noastre,
ne cunoaştem de mult,
de foarte multă vreme...

eu cred.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei

Ca mâine o să fim strămoşi,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Şi pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.

Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Şi toţi, strămoşi lângă strămoşi,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.

Ca mâine, bravi strămoşi la porţi
Ne-o găsi moartea, fraţii mei
Şi vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naşte porumbei.

Ca mâine zice-ne-om: strămoşi,
Noi înşine strămoşi ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Şi de sub flori om trilui!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna (poveste valahă)

Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu peşte,
Şi zâna n-ajunge să scape...

Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr şi iute
În braţe-apucat-a pe zână
Şi dornic a prins s-o sărute.

Iar zâna se dă ca o creangă
Şi-n mâinile lui şerpuieşte,
Se uită în ochii lui Marcu
Şi râde şi tainic zâmbeşte...

În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.

Şi zile şi nopţi rătăceşte
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Şi geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu ştim", râd viclenele valuri.

"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Şi-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.

Se scaldă în Dunăre zâna,
Aşa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Şi doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.

Iar voi pe pământ vă petreceţi
Ca râmele oarbe-n pământ,
Şi nime poveşti nu vă-ncheagă,
Urmaşii cântări nu vă cânt.

poezie clasică de Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai adus aminte

Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?...

Îţi mai aduci aminte de norii plumburii?
Îţi mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îţi mai aduci aminte de nopţile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile îşi vor cânta refrenul...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaselea simţământ

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram un pom în floare
Privirea m-a scuturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram în vânt o floare
Şi mâna ta m-a capturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Că mirosind o floare
Petalele i-ai numărat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai auzit o floare
Strigând la cel care-a plecat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai rupt cândva o floare
Şi fructul nu i l-a gustat?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aduci aminte, vară?

Ţi-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la ţară
Prin iarba fragedă şi udă
A blândei dimineţi?

Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteţ,
Şi ne jucam cu ramuri,
Cu frunze şi ţărână,
Cum ne ţineam cu toţi de mână,
Nebuni copii neştiutori de frică!

Iar tu măicuţa noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineţii care pică!
Îţi mai aduci aminte, oare?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ce destin ciudat ni se pregăteşte
în curând vom deveni strămoşi,
vom sluji de exemple-n discursuri
şi unii vom înţepeni în statui.
Şi câte nu vor zice că am spus
şi cum o să ne laude faptele;
ne vor muta în biografii cibernetice
şi nu-şi vor mai aduce aminte de rănile noastre.

poezie de Lucian Valea (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dacă...

Dacă ai uitat ca să zâmbeşti,
Adu-ţi aminte că trăieşti!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăieşte din plin fiecare moment!

Dacă ai uitat ca să iubeşti,
Adu-ţi aminte cine eşti!
Cum viaţa încă te iubeşte,
Aşa şi tu te îndrăgosteşte!

Dacă ai uitat ca să trăieşti,
Adu-ţi aminte să zâmbeşti!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simţită în fiecare zi!

Dacă simţi că nu mai poţi,
Gândeşte-te acum la toţi,
La cei care nu mai sunt,
Şi ar mai fi vrut pe pământ!

poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioşc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, şi balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu paşi apăsaţi. De la moşiile celelalte îmi aduc aminte puţin, căci am stat puţin.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuţă prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi şi roşii, de crinii
Parfumaţi, de violete şi de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-şi făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care uneşte
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm –
Acel arbore încă mai trăieşte!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susţinute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios şi are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arşiţa tâmplelor mele!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalţi, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocenţa celui neştiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Ştiu că astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.

* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte!

Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marşul de plecare,
Adu-ţi aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.

Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ţi aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.

În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ţi aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerşind la porţi lumina.
Să-mi rămâie...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul

"Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
plutind lumină în lumină?

Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.

Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume-
Ţi-aduci aminte cât de nouă?-
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventându-ne pe rând.

Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală rana
Pe locul căreia s-a rupt.

Ţi-aduci aminte ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptând sfârşitul lumii
Din care, poate se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput."

poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur lucru îţi cer: să îţi aduci aminte de mine. Dacă tu ţi-ai aduce aminte de mine, nu mi-ar mai păsa că toţi ceilalţi m-ar uita.

citat din Haruki Murakami
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Satan ţi-aduce aminte de trecutul tău, adu-i şi tu aminte de viitorul lui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!