Sensul...

Mă scald într-un amurg indezirabil
Și mă sufoc în cadrul lui funebru
Că-apune tot ce-i veritabil,
Lovind brutal un scop scontat celebru...
Și-un trăsnet din senin, inexplicabil,
Transformă spectrul în alb-negru
Prin Golu-i inerent, finind finitu-irevocabil...

În zadar atâta jale după cei iubiți ce mor,
În zadar durerea care
Fă din golul ființei tale plinul neființei lor
Și deschide-o groapă mare
Pentru restul zilelor...
În zadar... dar cum poți oare
Să-ți întinzi cu bucurie... pașii iar, nepăsător...?!

Cu brațele durerii cuprind iar Universul
Și bocetul tăcerii din suflet se dezgroapă
Să-și scrie-n lume versul,
Convins de Scopul vieții, la închiderea de pleoapă...
Căci care-i oare sensul
Când faima și puterea cu trupul se îngroapă...
Și care-i interesul...?!

Plutesc ades' pe ape învolburate
Al căror adâncimi nu le înțeleg
Privesc spre niște zări nemăsurate
Printr-un mister sublim ce nu-l dezleg
Iar Suveran E peste toate,
"Divinul Miel" pe care Îl aleg...
Căci El m-a ales întâi, scăpându-mă de moarte!

poezie de din volumul de versuri Reflexii (23 ianuarie 2018)
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Cu brațele durerii mele

Cu brațele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Și le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul...

Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în liniște sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii...

Trăiesc un ceas al prăbușirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu...

De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu știu, dar nu voi da 'napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Și peste Ziua de apoi...

Cu o nădejde neclintită,
Aspir din lutu întunecos,
La veșnicia fericită,
În slavă cu Isus Hristos

Și strâng în inimă durerea
Acestei crunte despărțiri
Înviorat de mângâierea
Făgăduite-i reîntâlniri...

E drept că n-o să-ți mai văd fața
Și nu-mi vei mai vorbi cu drag,
N-o să mai vină dimineața
În care să te văd în prag

Cu acel zâmbet minunat
Și cu privirea luminoasă,
Cu care m-ai îmbrățișat
Atunci când am venit acasă...

Dar am o mângâiere sfântă
Că ești în Cerul minunat
Cu cei ce slavă veșnic cântă
Slăvitului nostru Împărat!

Cu brațele durerii mele
Cuprind absența ta prezentă
În suflet, dar mai sus de stele,
Orice durere e absentă

Și nu-i vreo umbră de necaz,
Nici lacrimi, nici suspine
Fiindcă le-a șters de pe obraz
Hristos cu mâinile-I divine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

* * *

Versul ce-i născut din suflet,
Strop de farmec pune-n umblet
Și-o mireasmă care împarte
Bucurie într-un răsuflet
Sufletelor disperate,
Să o ducă mai departe
Peste zări ce trec de moarte.

poezie de din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de saraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus
În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Și-n zadar cânți pocăință la un capăt da sicriu.
În zadar îți sună glasul către surdul înrăit
În zadar arați lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Și-n zadar arunci iubirea celor ce-o disprețuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zidești pe cei nedrepți
Vine repede și pumnul ce ți se va pune-n piept
Și-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe cruce prețul sângelui divin
Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Și-n zadar vor plânge veșnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

O, MAMA!

Maica Pământ și-a luat tributul
ce-i aparține, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
și l-a înălțat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea și dorul ființei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
și pentru ce trăiește pe acest Pământ?
Care este scopul durerii și al tristeții ei,
care este scopul împlinirii și bucuriei ei,
care este scopul iubirii și al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă și vis,
Lumină... și întuneric în timp,
Putere și destin purtat de vânt
care se lasă ușor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristețe și sufletul de corp
și încearcă să le așeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparține, ea?!
Oare durerii și morții, sau eternității?

poezie de din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Nenumărata stea

Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te știu eu,
Pe tine, oare?

Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...

Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ți caldă,
Nemaipomenită...

Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...

În zadar prin preajmă,
Ochii îi rotesc,
Steaua căzătoare,
Nu o mai zăresc,

Și mă-ntreb, cu jale:
E posibil, oare,
Să se-nece-n baltă
Steaua căzătoare!?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cheamă-L pe Isus la raclă

În adâncul ființei tale
Este-un loc bine ascuns,
Un loc de suspin și jale
Unde nimeni n-a pătruns,

Nici tu însuți, căci e greu
Să-atingi rănile deschise
Care doar de Dumnezeu
Ar putea să fie închise

Și nu poți să intri singur
Într-un loc întunecat
Și atâta de nesigur
Și greu de înduplecat,

Într-un loc unde tăciunii
Pustiirilor fierbinți,
Țin văpaia stricăciunii
Vie-n totul tale-i minți

Și-unde viața adevărată
Zace-n racla amărăciunii,
Prinsă într-o natură moartă
Cu tot spectrul rațiunii...

Nu-i greu, e cu neputință
Să mai fii cumva trezit,
Fără "bobul" de credință
În Hristosul Proslăvit

Da într-un mod neașteptat
Acum ai primit credință
Ca să poți fi deșteptat...
Ți se cere doar voință!

Chiar citind aceste rânduri
Iată s-au trezit în tine
Ale fericirii gânduri
Și speranțe noi, divine,

E tot ce trebuie să ai
Ca să poți vedea Lumina
Care-aduce-n suflet rai
Când pe veci îți șterge vina.

Nu mai chinui în pâcla
Frământărilor mentale
Cheamă-L pe Isus la racla
Din adâncul ființei tale

Doar prezența Lui divină
Poate să-ți înghită bezna
Șintr-o veșnică Lumină
Să-ți așeze tare "glezna".

Când lăuntrul tău miroase
A înfrigurată moarte
Și durerea-ți țipă-n oase
Duh de trup vrând a desparte,

Cheamă-L pe Isus la raclă
Și crede-n El cu tărie
Căci El poate să prefacă
Orice jale-n bucurie.

Ridică-ți spre Cer privirea
Cu încredere deplină;
Domnul este izbăvirea
Și nu întârzie să vină!

Nu te îngrozi de moartea
Și întunericul din tine
Că-n lumină-ți este partea,
Cu Hristosul Care vine

Și în veci o să-ți petreci
Cu El, Stânca veșniciei,
El E partea noastră-n veci
Și Izvorul bucuriei!

El E viața noastră-n slavă
Și aici, El ne E tăria,
Ajutor fără zăbavă,
Puterea și Păstoria,

Pacea fără asemănare...
Soarele de dimineață
Ce pătrunde-n orice stare
Aducând din morți la viață!

poezie de din Reflecții
Adăugat de Ligia AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să știi ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...

Ce-i oare mai frumos decât să poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poți trezi pe oricine din "morți",
Să fii tu însuți o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în brațe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze și pe ei:
Că nu doar de tristețe poți să plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simți
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minți
Că nu meriți toate aceste averi!

poezie de (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!

poezie de din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihai Eminescu

Dacă iubești fără să speri

Dacă iubești fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viața toată.

Și-ți lasă-n suflet un amar
Și în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ș-un amor care-ar fi fost
Viața ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
Din liniștea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării.

Și ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieții valuri bat
Călătorind spre dânsul.

Și dau cadențe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poți ajunge.

Zâmbește trist cu raze reci
Speranțelor deșarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.

Ș-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niște stepe;
Iar nopțile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poți pricepe.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Ionuț Caragea

Oare cui îi pasă?

versuri, aforisme... le citiți pe gratis,
vă drogați cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?

voi nu știți că scrisul pe-autor îl costă,
vreți doar o ieșire din viața anostă,
fără cheltuială, profitând întruna
de un suflet care-i uitat de Fortuna.

când intrați pe Facebook, încărcați o poză
care să ateste viața voastră roză,
copy-paste sub poză - vorbe înțelepte,
ca să creadă alții c-aveți minți deștepte...

care-i sensul vorbei, cine se întreabă?
câți mai pot discerne într-o lume snoabă?
cine-i autorul? oare mai trăiește?
cu sinceritate, cine-l prețuiește?

versuri, aforisme... le citiți pe gratis,
vă drogați cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Sensibilitatea e viață

Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.

Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îți treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalți la cer,
Dar când ești trist cazi într-un fel de moarte.

De-aceea mulți n-au sufletul de gheață,
Însă nici focu-n el nu-l întețesc,
Netulburați, parcă plutesc prin viață,
Dar nu trăiesc, ci supraviețuiesc.

poezie de (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Oare de ce...?

Oare de ce din înaltul sublim
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic,
Acel ce-a creat și ochiul și lumea
S-a coborât într-un staul, smerit?

Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată
Și face ce vrea,
În noaptea aceea luminată de îngeri
A renunțat pe de-antregul la ea?

Oare de ce în imensa clepsidră
În care cu toții suntem boabe ce curg
Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul
A venit printre noi să-și găsească amurg?

De ce?
Oare de ce mă întreb eu acuma
Și caut în traistă răspuns potrivit
Orice-ntrebare își poartă însemnul
Oare de ce? De ce a venit?

Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș...
- Îmi răsare acum imagine-n minte –
Acel ce se cheamă pe drept minunat
Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ
A stârnit gelozia și-a înfuriat
Oștenii, și regii, și-a lor oseminte.

Un han i-a fost locul din care respins
Sub abur de boi, prin muget și paie
Din primele clipe El viața și-a’ntins
Făclie în grotă închisă și-adâncă,
Lumină pentru’ntreaga odae.

De sus plecat, parc’a lăsat un gol
Ca golul nost’ pustiu să-l umple
Oare de ce...
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic
De sus din înaltul sublim
Golindu-se’adânc și deplin
În staulul meu îl invit
La fel ca păstorii las turme și oi
Și vin să-L găsesc
Și vin să mă-nchin,
Umil, și smerit și deplin!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străjerul vieții... luna

De ce să pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți să pleci,
Iar luna va rămâne.

Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?

Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Oare!?

Oare sinceritatea și demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune și loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii și a dreptății, ucide?
Oare dorința de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorința de libertate, ucide?
Oare credința pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligența folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea și bunul simț, ucide?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?

Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?

Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

Ce vrea să spună fulguirea
ce-mbracă ramuri de cireși,
de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleși?

Sub soarele ce se răsfrânge
lalele roșii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub pașii Lui?

Iar când se-nalță-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea păsări cântătoare
atâta soare revărsat!...
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
"CRISTOS A ÎNVIAT!"?

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Pavel Lică

Deșertul poeziei

Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine câștigă ultima bătălie a vieții lui, chiar dacă le-a pierdut pe toate celelalte, rămâne victorios pentru totdeauna. Nu pregeta să-ți birui întotdeauna firea (ego-ul) căci nu știi niciodată care-i ultima ta luptă...

în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sufletul săracului

Cerul s-a ascuns în valuri
De nori grei... Acolo, sus,
În întunecata lume,
O speranță a apus...

Iată-un fulger că se-arată
Calea să nu-o lumineze...
Dor, de-atâta întristare,
Cum oare să viseze?

Cu săraci și mizerabili
Poate-un colț de pâine, poate
-o haină sau poate o casă
Să-i adăpostească-n noapte

În zadar sunt toate însă
Sănătatea i-a lăsat,
Fericirea stă ascunsă
Într-un colț îndepărtat.

Ei cu ce-s oare de mică?
Ce-au greșit? De ce tot plâng?
De ce soarta, mult prea cruntă
I-a cuprins de brațul stâng?

Primăvara-n suflet, oare,
Va mai fi cu-adevărat,
Sau nuci vor intr-o noapte
Fără a se fi schimbat?

Căci averea-i sărăcie
Și săracul e avut
Sufletu-i e plin de aur
De la a lumii început.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am lipit așa, suflet lângă suflet, neputincios și aproape brutal de sincer. Până-ntr-o vreme când m-a cuprins dorul de pribegie și-am plecat fără să privesc înapoi.
Oamenii sunt anotimpuri. Lumini și umbre, contrast evident, fericiri dobândite. Peste unii bate vântul schimbării, îi sluțește orgoliul, se vând pe nimic. Trebuie să fie tare frig, într-o inimă mică și săracă dacă-i permiți răului să cotrobăie prin toate virtuțile.
Să decidă iubirea! Arunc în oameni cu soare și gând curat. S-o găsi în mulțimea aceasta măcar unul care să-și lepede frigul din suflet. Atunci o să știu că n-a fost în zadar...

(3 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga
a nu trăi în zadar
A nu trăi în zadar. A nu trăi în zadar înseamnă a ști să dai vieții pământești aspectul unei captivități cerești.

definiție celebră de
Adăugat de FumedSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook