Un fel de...

avea lumina in ochi
picura
peste mine
degete, saruturi
copaci
si ma hranea
cu rasuflarea
plina de maci
intr-un fel
pe care voi
nu il puteti
intelege
eram un fel,
un anume soi
de rege!

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Din degete îmi curgeau străzi prelungi
cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate
străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri
nu aveam nevoie de mişcare ca să înţeleg
aveam nevoie de inerţie de oprire într-un cuvânt
care să mă cuprindă
plimbarea ar fi fost o respiraţie peste febra unui sentiment
suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil
care creşte prea repede pentru o copilărie mult prea scurtă
din degete îmi curgeau străzi care hoinăreau prin oameni
admirându-le inima şi ochii de culoarea lemnului neştiutor
odihnindu-se într-o poezie scrisă pe un laptop prăfuit
eram noapte şi eram poate primăvară
sigur nu eram om
pentru că prin mine nu se plimba nicio stradă
iar degetele le păstram cu nostalgie
de pe vremea când eram
copilărie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea anume

Nu stiu decat o stea de aproape
Si aceea usor stinsa, pe maini cu pulberi uitate,
Rasaritul ei ma aduna din nopti, ratacit
Si ranit de privirile celorlalti visatori.

Nu ti-am mai povestit din trista zi,
Cum se rup coltii de lumina in suflet
Si cum mananca cerbii, din mana mea, umbre
Imi era teama ca ma vei vedea astfel...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picteaza-ma

Picteaza-ma... undeva departe fericita intr-un infinit de culoare.
Nu vreau umbre... doar eu, creata de mana ta subtire.
Mai departe... du-ma mai departe.
Desculta, pasind pe hartie
Lasa vantul sa adie, lasa-l te rog o clipa.
Arunca un fior, lasa sa curga din cer panglici de matase.
Suprinde-ma asa cum sunt.
Nici o picatura de culoare in plus.
Lasa timpul sa treaca printre maci.
Culorile vibreaza, se stramba de durere... prea multe vise de copila, mai picura niste lumina.
Acorda nuantele si contureaza-mi trupul.
Nu vreau sa ma recunoasca nimeni.
Doar tu sa stii ca-s eu.
Ce picura? Nu plange, sunt fericita... sunt fericita!

poezie de Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câmpuri albe, câmpuri negre,
joc şah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
şi cutia îţi aluneca printre degete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In oglinda...

Desi vad azi, in oglinda prinsa-n perete,
Cum peri albi, doi, patru-mi scapara-n plete,
In cea din launtru-s inca copil,
Usor ca un fulg, un pic imbecil...

Cum o parte din mine ninge azi a zalud,
Alta zboara-n drezina cu pedale de lemn peste camp..
Doar ca cineva, intre timp, mi-a furat
Finul pe care dormeam si cerul brodat..

Dac-ai sa ajungi prin mine zilele astea,
Aseaza-te comod pe vreun gand coliliu,
Poti sa dezmierzi ori omul de zapada
Ori sa astepti in suflet pustiul meu blonziu..

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantazia

Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam, cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..

Eram unul dincolo de celalalt, intotdeauna,
Doi rataciti ce-si schimba buzele in lumina,
In bucuria de a se fi nascut din nou,
Intr-o poveste careia ii desluseam doar impreuna intelesul.

S-a intamplat apoi sa nu mai fie cer,
Indeajuns de mult pentru albastrele noastre suflete.
De atunci nu mai sunt paduri in lumea mea,
S-au stins in tacere... de dorul tau

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul a iubi

Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit

Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.

M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.

Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.

Veni-va si timpul iubire
Cind vei citi poezi
Te-apleaca-n tacere spre mine
Si-atunci intelege si verbul frumos ce se cheam-a iubi.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picura ploaia

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura plaoia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginara

Desenez, de o vreme, migrene
Exilate din mine, copiate,
Indopate cu vitamine,
Cresc anapoda, fara rusine.

Exorcizeaza-mi tamplele,
De diminetile trecute,
Cuvintele pe buze incepute
Si ruinate-n asteptare.

Rastoarna plutele de fluturi,
Pornite-n larg la inceputuri,
Acum in ancora in stele,
Stai langa ele...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărţite la doi
Cât zbor şi câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de aşteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei
durut?

Cum să te fi adus eu
spune, cum să fi putut
îngemănate
mâinile tale arămii
mâinile tale amândouă
curate
să le chem adăpost
peste trupul meu dezgolit
şi iubit de tristeţi
ca un colind repetat zi de zi
şi învăţat pe de rost
acoperiş
peste paşi adânciţi
deznodaţi si răzleţi
în urme pierdute de sfinţi
din nebăgare de seamă
... Paşii mei osteniţi
căutând în nisip primăveri
care azi nu-mi mai sunt
şi nici ieri nu mi-au fost
decât, plătită
o vamă?

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă roşului carmin

Roşu carmin în răsărit,
Roşu în maci şi în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar şi foc, în rug şi plâns.
Ocean de roşu peste noi,
La mal de sângeri şi de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roşu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire şi amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roşu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roşu în maci şi în apus,
În piatra lunii şi-n rubin,
Roşu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roşu ne-nfrăţim.
E roşu-n sângele vărsat,
E roşu-n falnic tricolor,
Ocean de roşu ne-a scăldat...
E roşu... roşu e-n decor!

În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri şi în maci.
Un cer de roşu-a încolţit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii ţesut,
Un fir plăpând din mărţişor,
Pruncul ce-n braţe l-ai ţinut
Cu foc arzând în obrăjor.

În jar şi foc, în rugi şi plâns,
În vis şi-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-şi jertfesc.

Ocean de roşu peste noi,
Sub ploi de roşu-am încolţit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor şi azi, dureau şi ieri...

La mal de sângeri şi de vis
Mă-ntorc tăcut şi vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolţesc.
Priviţi-mă cum cresc apus
Şi-n răsărit mă întrupez!
Şi anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...

Udând pământul când eroi
Mureau, cu braţul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinţii fiind atunci copii,
În răsărit şi în apus,
Pe harta Ţării Româneşti,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoşeşti.

Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Ţară de dor, ţară de vis,
Ţară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolţesc.
De n-aţi fi fost, nimci eram.

Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri şi de vis -
Ocean de roşu peste noi.
În jar şi foc, în rugi şi plâns,
În trandafirul înflorit,
Roşu în maci şi în apus,
Roşu carmin în răsărit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda,stele si dor...

In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.

E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

eram şi cântec, şi cuvânt
eram şi aer, eram ape
dar nu ştiam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ

eram, scânteie, eram gând
şi degete eram pe clape
dar nu ştiam prin ce supape
mă vei turna în om de rând

azi sunt şi zâmbet, şi alint
şi lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu ştiu de eşti aproape
ori mai departe ca oricând...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramas bun

Ma intorc din tara de ploi,
in care au ramas uitate
morile de vant
si oasele mele de trup, nemestecate...

doar inima ma urmareste a stafie,
invocand zadarnic acea zeitate,
ce-mi provocase o lacrima vie
si aceasta fractura de pleoape.

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot ce am

De azi’i rau,
Tu spui ca-i bine.
De maine’i rau,
Te uiti la mine
Si totul este ca si ieri:

O viata plina de dureri,
O viata plina de mister.

E tot ce am!
E tot ce pot ca sa-ti ofer.

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca, oricare ar fi, lasă urmele ei nu numai în palmă, ci şi în creier: deşteaptă anume cugete, stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândirile, după cum haina se mlădiază potrivindu-se după trup.

citat clasic din Simion Mehedinţi
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si rosu

deget de crin
ascute struna
in tampla celui mandarin
de atata alb, bolnav
ma inchin
simtind
efluviile sangelui strain
ce poarta mai departe
rana fruntii
in asteptarea
ultimului spin.

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape senin

inima-ţi este
cu fiecare zi
tot mai tacută
pesemne
contemplând
pe chipu-mi
fiecare cută
inaugurată
la sfârşit
de stagiune
când
nu mai sunt
pe lume
măşti ce pot
mima convingător
seninătatea
ci doar
postfeţe
gata pregătite
cu care
ne-am putea
închide cartea

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un strat de val înspumat
Alunecând peste alt val lin
Un freamăt din adâncuri tăiat pe orizontala...
amestecat intr-un strat de nisip
cu scoici sfărâmate
sub tălpi
îngropand si plângând un dor...
Un strat de oameni de lut fierbinte
şi colorati zgomotos
tintind orizontul
cu ochi purtareti de priviri
flamand ascunse
spălate sărat...
sub ochelari
dincolo de care
se citeşte o lacrimă...
Degete strecurandu-si dorul
printre firisoare de nisip stralucitor risipit în vant
Şoapte inabusite si buze murmurând un nume
conturand un strigăt de iubire
geamătul mării pe toate ascunzandu-le...
... scrisoare fără predicat...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă la ce anume te gândeşti cel mai frecvent pentru că o emoţie anume poate deveni obişnuinţă. Gândurile hrănesc emoţiile tale.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!