Fără să mai scrie de mână un rând, omul se umple de frig.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să mai scrie de mână un rând, omul se umple de frig.

aforism de Marilena Tiugan din Săptămâna lui Kip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă o carte într-un loc public. Pe o etichetă, scrie o dedicaţie. Acest gest simplu, de a dărui fără să ceri nimic, poate schimba un destin.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile de vară mă intimidează. Ele există pentru a umple pajiştile cu flori. Săvârşesc o nedreptate, dar fânul trebuie cosit...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se hrăneşte cu visuri şi visurile cu oameni.

antimetabolă de Marilena Tiugan în Săptămâna lui Kip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul obţine mai multe victorii decât omul...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar, omul nu va fi niciodată crocodil. Nu plânge devorând.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de rând este altceva. Omul de rând are viaţa sa proprie, cu întâmplările ei, unică, necunoscută, despre care nu se spune în cărţi şi nu se scrie în ziare. Acolo, în viaţa omului de rând, găseşti, într-adevăr, noul, lucruri necercetate, fapte neştiute, şi nu există bucurie mai mare decât să descoperi ceva nou.

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

am visat permanenţa
în atâtea zvârcoliri ratate
de atâtea ori în aşteptare
răbdătoare aştept acest
protest al instinctului când
aş vrea să nu mai visez
să pot umple un vid cu graţia
respiraţiei doar cât am nevoie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

atoatecuprinzător
un singur cuvânt
pe o pagină albă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cer se miră îngerul; pe pământ nici aripile nu zboară fără înger...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dăruieşte fără să ceară nimic în schimb - un frumos spectacol al culorilor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia ne-a fost lăsată pentru a o impune sufletului fără să o atingem.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

pornită din inima unei brânduşe
primăvara umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă
în rotire egală
tot caut
un singur cuvânt
să fie
plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune
o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs din toamnă

pornită din inima unei brânduşe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă

în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştile omului sunt o rugină care i se aşază pe inimă şi i-o macină lent, fără pic de păsare.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tot ce i se arată inexplicabil, omul, în loc să încerce să-şi explice omeneşte, caută mereu alte şi alte explicaţii, neţinând seamă de natura sa.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir se dezvoltă şi înfloreşte nu în ciuda, de dragul sau în dispreţul altor flori, nici pentru a fi considerat regele lor, ci înfloreşte pur şi simplu. Aşa şi omul care este cu adevărat om.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera himerelor

eşarfe decolorate de soare
din norii veniţi de nu se ştie unde
revarsate pe umerii copacilor învelesc umed
braţe lemnoase ce cuprind frunzişuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi clipitori deasupra
unui obraz al pământului surâzător a
toamnă admirabilă şi sublimă până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi şti să răspund în schimb
voi orândui raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când roată în jurul ei dau tristeţile relaxante cât pot fi ele
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un şal alb lucrat de mână

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera himerelor

eşarfe decolorate de soare /
din norii veniţi de nu se ştie unde/
revarsate pe umerii copacilor
învelesc umed
braţe lemnoase
ce cuprind frunzişuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi
ce clipesc palizi deasupra
unui obraz al pământului
surâzător a
toamnă
admirabilă şi sublimă
până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi şti să răspund în schimb
voi orândui
raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când
roată în jurul ei dau tristeţile/ relaxante/ cât pot fi ele/
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un şal alb lucrat de mână

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi atunci când vrei să pari în rând cu lumea, dacă asta ţi-e natura, nu poţi ascunde aerul sub care îţi maschezi temerile. Iar dacă oboseşti, poţi fugi să te ascunzi. În singurătate, lucrând asupra unor noi speranţe, adesea, te simţi mai sigur.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!