Surâs din toamnă
pornită din inima unei brândușe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă
în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
și gândul acesta ce trează mă ține
cum la sfârșit de rugăciune o șoaptă
aminul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.