Tablou cu lalele

îţi vei aduce tăcerea
în câmpul sufocat de lalele
şi-ţi vei stârpi teama
de-a fi o nalucă la orizont

te vei dezbrăca de putrezire
şi din inimă-ţi vei roade apusul
în neantul ascuns după umerii drepţi

de vei numi această clipă Sfârşit
toţi fluturii terrei vor pieri fără urmă
iar în cele din urmă te vei numi
albatrosul serilor straine.

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian şi domnul To Kuny vorbiseră în şoaptă, mergând încet, undeva, pe la mijlocul grupului. Ceilalţi erau răspândiţi care mai de care, unii înaintea lor, alţii în urma lor, admirând cu multă curiozitate tot ceea ce-i înconjura. Numai Lucian şi colega lui, Lia (care era în urmă, împreună cu Ly), nu admirau aspectul peşterii în care fuseseră captivi. Primii, cel mai în faţă, se aflau cei doi roboţi, care nu păreau deloc interesaţi de aspectul peşterii. Ei înaintau nestingheriţi, fără a întârzia în admirarea interiorului şi fără a comenta pe această temă. Erau secondaţi de Nistor, care se grăbea spre ieşire. Astfel, în cele din urmă reuşiră să ajungă toţi afară, unii înainte, alţii mai în urmă, primii fiind tot cei doi roboţi...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satirică

Un oarecare,
Băgând de seamă că cretinii
Au devenit majoritari
S-a gândit să fondeze Partidul Cretinilor.
Dar nimeni nu-l urmă.
Atunci îi schimbă numele partidului
Şi-l numi Partidul celor Inteligenţi.
Atunci toţi cretinii veniră după el!

poezie clasică de Dino Risi, traducere de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numi dragostea o şcoală care îşi propune să îi înveţe pe copii să citească. Inima este cartea folosită în această şcoală şi voi numi Sufletul un copil care învaţă să o citească.

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru (22 februarie 2007)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A numi ateismul religie e ca şi cum ai numi chelia o culoare de păr.

citat din Don Hirschberg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fusese niciodată frumoasă, dar viaţa ei toată, care nu fusese decât un şir de fapte bune, o învăluise în cele din urmă în ceva imaculat şi luminos; odată cu bătrâneţea, dobândise ceea ce s-ar putea numi frumuseţea bunătăţii.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, suntem, în sfârşit, prieteni? Cel puţin prieteni?
Lia: Da, Luci, eu aşa am spus; suntem... Prieteni, desigur... Ţi-am acceptat prietenia, nu-i aşa?! Dar ai trişat cu toastul tău; tu l-ai acceptat pe al meu, deci, logic, nici eu nu te puteam refuza. Oricum, Luci, ştiai deja, doar ţi-am spus data trecută că nu te amăgesc, nu-ţi dau speranţe false, deci, trebuia să te aştepţi că te voi accepta, în cele din urmă. Însă de atunci până acum, nu mi-ai mai propus, deşi ţi-am zis clar că nu mă joc cu tine, că eşti pe drumul cel bun şi că ai şansa ta, la care nu vei fi nevoit să renunţi.
Lucian: Da, ştiu... Nu ţi-am mai propus până acum, pentru că mă temeam că mă vei refuza din nou.
Lia: Să te refuz, din nou?! Nu după ce ţi-am spus că n-am să te amăgesc. Luci, n-am glumit, ţi-am vorbit serios; acum ai dovada, nu mă joc deloc cu sentimentele tale, nici cu tine! Deci, da, te-am acceptat... Eşti prietenul meu, în cele din urmă.
Lucian: Aşa-i. Şi nu contează cum; mă bucur că am obţinut prietenia ta, chiar dacă aş fi trişat cu toastul meu.
Lia: Da, ai obţinut-o, în cele din urmă. Sper că eşti mulţumit. Şi... Să nu mă faci să regret vreodată această decizie.
Lucian: Bineînţeles. Sunt mai mult decât mulţumit. Şi niciodată n-o să te fac să regreţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desluşire

Voi numi dragostea o şcoală
Care îşi propune
Să-i înveţe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această şcoală
Şi voi numi sufletul
Un copil care învaţă să o citească
Să desluşească legăturile dintre
Veşnicie şi vremelnicie
Cer şi pământ
Viaţă şi moarte
Realitate şi iluzie
Creator şi creaţie

Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să aşteptăm veşnicia
În această barcă

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e pagubă aceea care în cele din urmă aduce câştig, ci câştigul care în cele din urmă pricinuieşte mari pierderi.

citat din Veda Vyasa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre darurile fără sfârşit ale vieţii este şi acest adevăr: că dăruind, tot ţie îţi dăruieşti în cele din urmă. Atunci când încerci pentru prima dată această experienţă şi trăieşti direct această concluzie, nimic nu te mai poate opri din drum.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urmă cu ani la Cenad

atârnau din tavan fragmente de porc
afumate sărate tăiate
contre jour de lumina furişată din pod
cristalele
de acum par a se numi candelabre
becurile mici au forma capetelor de os (?!)
din şoncile de banat de odinioară
la cenad
e toamnă acum, a fost vară
şi iarnă în urmă cu sute
şi sute cusute de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar îl veţi numi Absolut, dar îl veţi numi Infinit, deci Unul-Unul rămâne pururea.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce-n viaţă-i fără minte şi minciuna îi e idol, nu ştie să păstreze taine şi va pieri în cele din urmă.

citat din Shota Rustaveli
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvador Dali a sedus multe femei, mai ales din America. Numai că, de obicei, această seducere însemnă că le dezbrăca la el în apartament, făcea două ochiuri, li le punea pe umeri şi pe urmă, fără un cuvânt, le arăta uşa.

citat din Luis Bunuel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de cer şi pământ există o esenţă Absolută, o fiinţă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există şi rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni şi este liberă de orice mărginire. Din puterea sa îşi trag obârşia Cerul şi Pământul. Nu-i ştiu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însuşiri, l-aş numi mare. Mare fiind, l-aş numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aş numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aş numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorităţi, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esenţiale, inefabile.

Lao Tse în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao, ca un ocean, se întinde la dreapta şi la stânga şi în tot universul. Prin puterea sa nesfârşită vin în existenţă toate fiinţele; el le oferă toată libertatea fără să le domine. Veşnic, fără dorinţă, se poate numi chiar mic. Toate fiinţele se întorc în sânul său fără a-l mări. De aceea se poate numi şi mare. De aceea înţeleptul nu trebuie să se creadă mare ci să fie mare; astfel, fiind detaşat, va putea face lucruri mari.

Lao Tse în Tao Te King, 34
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci, în cele din urmă, ce este omul în natură? Un neant, în ceea ce priveşte infinitul, un tot în ceea ce priveşte neantul, mijlocul dintre totul şi nimic. Este în mod infinit îndepărtat de cele două extremităţi, dar fiinţa sa nu se află la o distanţă mai mică de neantul din care se trage decât de infinitul în care este înghiţit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am numi vulgaritatea vulgaritate, nedreptatea nedreptate, meschinăria meschinărie, cred că le-ar pieri ceva din putere... Dar pentru asta trebuie să le spui pe nume.

citat din Leopoldina Bălănuţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Felicitări, Lucian! Vezi că în cele din urmă tot tu ai fost numit comandantul nostru. Am avut deci dreptate când am presupus că tu vei fi acela; am avut o intuiţie grozavă.
Lucian: Da, Maria, se pare că ai avut dreptate. Îţi mulţumesc pentru felicitări, deşi nu ştiu cum ai putut să-ţi dai seama atât de exact de acest amănunt. Cred că te-ai infiltrat cumva prin Comisia care a fost desemnată să ia această decizie, sau probabil ai avut relaţii importante printre cei din Comisie.
Maria: Asta cred că se dorea a fi o glumă. Îmi place că ai simţul umorului.
Lucian: Da, cred că tocmai asta ne mai lipsea: Un comandant cu simţul umorului; în rest le aveam pe toate, nu-i aşa?!
Maria: Cu simţul umorului, dar şi cu cel al responsabilităţii.
Lucian: Adică, vrei cumva să spui că doar eu voi fi responsabil de tot ceea ce se va întâmpla, bine sau rău, de acum încolo, în decursul celor 13 ani, sau cât va dura misiunea noastră?! Te asigur că-mi voi asuma întreaga responsabilitate care-mi revine, dar nu cred că totul ar trebui să cadă pe umerii mei; n-aş putea face faţă!
Maria: N-am vrut să spun asta, Lucian. Nu mă înţelege greşit. Bineînţeles că nu trebuie să cadă totul pe umerii tăi sau ai lui Mihai; într-un fel sau altul, toţi suntem răspunzători de ceea ce se va întâmpla în continuare şi trebuie să contribuim cu ceva. N-o să vă lăsăm singuri.
Lucian: Mă bucur să aud asta.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uităm deseori de conexiunea noastră umană. De-a lungul vieţii mele, am simţit că cea mai mare frumuseţe se află în această conexiune. În cele mai profunde conexiuni cu ceilalţi am experimentat cel mai mare grad de învăţare, vindecare şi transformare. Această conexiune este un lucru puternic, cu capacitatea de a transforma vieţi şi în cele din urmă, transformă experienţa umană.

citat din Kristi Bowman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

My best moment

încă nu am ajuns la sfârşit să-mi plătesc biletul întreg
dar dacă privesc în urmă nu văd nimic deosebit
toate momentele au trecut cumva pe lângă mine ignorându-mă

revoluţia şi-a lăsat rând dar eu nu am aflat şi am ratat momentul
mă chinuiam să aprind lumânarea să citesc o rugăciune
dar picioarele m-au lăsat şi am căzut în uitare

toţi kilometri străbătuţi suferă pentru că nu-şi cunosc originea
eu nu au văzut kilometrul zero şi nici nu i-au auzit strigătul muşcat
dar paşii mă duceau cumva mecanic fără să se numere

cei şapte ani atârnă greu, mă dor umerii. îmi dau lacrimile
şi toate cuvintele flutură batiste în urmă. păcat de toate cărţile uitate
păcat că tocmai acum am rămas fără cuvinte...

şi da... my best moment doesn't exist

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!