Demult, foarte demult, la marginea unei împărăţii peste care domnea Împăratul cel Bun creştea un crâng de o frumuseţe rară. În mijlocul crângului îşi întindea oglinda un lac cu apă dulce şi cristalină.

începutul de la Împăratul cel bun de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşi cu blăniţe albe, pufoase, cerbi şi căprioare graţioase se plimbau fără teamă printre bătrânii stejari, căci nici un animal de pradă nu trecea hotarul crângului.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât a domnit Împăratul cel Bun în împărăţie nu au existat copii flămânzi şi desculţi. Iar când la tron s-a ridicat Prinţul, a condus cu atâta înţelepciune şi bunătate încât poporul i-a zis pe bună dreptate Împăratul cel Înţelept şi Bun.

finalul de la Împăratul cel bun de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul cel Bun şi soţia sa erau acum tineri, frumoşi, cu părul negru strălucitor, ca atunci când de-abia îşi jucaseră nunta. Copilaşul avea obrăjorii rumeni, râdea şi în timp ce Împăratul îl strângea la piept, pronunţă primul cuvânt – tată.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem

Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munţi
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat, copiii din această împărăţie sunt diferiţi de copiii din celelalte împărăţii. În obraji le înfloresc bujorii, chiftesc de sănătate şi ceea ce-i deosebeşte cel mai mult e că sunt întotdeauna veseli.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În crâng e o apă fermecată de către Zâna Pădurilor. La început de an toată lumea îşi ia copilaşii şi merge într-acolo. Oamenii îşi aruncă pruncii în apă, copilaşii se bălăcesc cât le pofteşte inima după care anul împrejur sunt veseli, sănătoşi, dorm bine şi au poftă de mâncare.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult, foarte demult, corbul avea penele albe ca zăpada. Era frumos, dar nu era iubit de celelalte păsări pentru că îi plăcea să fure!

începutul de la De ce are corbul penele negre de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa era el – un om cu sufletul bun şi darnic. De când se ridicase la tron împărăţia sa devenise bogată şi foarte puternică.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea Ta, Împăratul meu

La crucea Ta, Împăratul meu
Te rog din nou să mă primeşti
Sunt din acele oi pierdute
Ce Tu continui să le creşti.

Credinţa mea demult apusă
Cu ziduri vreau să o-ntăreşti
Să readuci lumina sfântă
În suflet să îmi locuieşti

Adu-mi aminte că sunt om
Să nu mă pierd iar în păcat
La crucea Ta, Împăratul meu
Puterile râului au secat.

Îmbracă-mă-n veşmântul păcii
Să-mi preţuiesc semenii mei
La crucea Ta, Împăratul meu
Sa fie intr-o zi si ei.

poezie de Alin Ojog (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi se va lumina de ziuă

te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simţi naşterea dimineţilor
aroma cafelei
frigul priveşte prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
ţipătul unui pescăruş
şi chipul tău în oglinda unei ape
din care creşte o linişte albă

toate umbrele tale stau aliniate în şir indian
aşteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
îşi revendică dreptul la fericire

într-o zi va veni cineva şi va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
şi se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... în nopţile cu lună, când perechile de lebede stau faţă-n faţă, privindu-se cu dragoste, iar eu sunt în mijlocul lor, viaţa mi se pare minunată... Asta nu înseamnă că nu visez la un lac curat, limpede, cu malul de aur de pe care mă priveşte şi mă admiră un adevărat prinţ sau o adevărată prinţesă...

Emilia Plugaru în Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublă utilizare

M-am convins demult că parul
Nu-i doar lemn, pe foc să-l pun,
Ci mijlocul foarte bun
De-ami învinge adversarul.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoşi sunt toporaşii,
Seamănă cu nouraşii.
Peste iarba verde – pete,
Violetele scumpete.

catren de Emilia Plugaru (7 noiembrie 2017)
Adăugat de C(secret
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloşca bunicuţei e o mamă foarte grijulie. Ziua-ntreagă aleargă, scormoneşte, caută ceva gustos pentru odoraşele sale.

Emilia Plugaru în Cloşca bunicuţei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia unei fete cuminţi

Îmi etalam centura cu mândrie
la un război demult pierdut, demult...
când astăzi, abătută, stau şi-ascult
o serenadă închinată mie.

Şi mă îndrept spre-un obiect de cult:
oglinda, printre altele, pustie
ma întrupează într-o cine-ştie-
-ce arătare prinsă în tumult.

Şi-mi pun din nou centura (pe sub poale)
de siguranţă, când pornesc spre-un el,
să nu-mi lovesc speranţa, că e moale,

şi n-am să mai rezist la alt răzbel.
Dar o să merg, încet, spre-un coate-goale,
sărac lipit, şi impotent de fel.

sonet de Ionuţ Popa (noiembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru absurd

Demult nu a mai
Venit pe la noi
Am rămas singură
Cu sufletul gol,
Uitându-mi fericirea
Agăţată in cuier
La altcineva acasă.
Unde oare am fost în vizită?
Ce o fi făcând Demult?
Ultima oară când
A trecut pe la mine
Mi-a adus flori...
Şi m-a pupat
Dulce...
Pe gură.

poezie de Culament Filis
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia după asta înţelese Împăratul cel Bun că Ţara o iubeşti la fel cum îţi iubeşti fiul. Dar dacă eşti Împărat şi îţi iubeşti Ţara precum îţi iubeşti fiul, tot aşa îi iubeşti şi pe ceilalţi fii ai ei.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmi un argat şi porni să meargă la fraţii lui, cu alaiul după dânsul. Pe când mergea, fratele năzdrăvan spune împăratului toate cele întâmplate fratelui lor celui mai mic, şi se pregătiră să-l priimească cu cinste. Când ajunse la marginea cetăţii unde domnea împăratul, se miră că găsi pe fratele său cel mijlociu care îl aştepta. Acesta îi povesti toată întâmplarea cu muma lor şi a dascălului, şi cum îi pedepsise Dumnezeu. Plânse fratele cel mic de osânda dumnezeiască ce căzuse peste muma lor, apoi merse de se înfăţişă împăratului. Cum se văzură, se cunoscură şi se îmbrăţişară. Apoi ceru de la împăratul să-i dea un grajd curat unde să-şi puie măgarii, pe care singur îi îngrijea. Trecu ce trecu şi nici pomeneală nu era ca să facă pe măgari să se schimbe iarăşi în oameni.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plictiseala asta, cânt!

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câţiva boboci muscatei!

Un vânt, înălţă fumul ţigaretei
Şi leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!

Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roşu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Şi-n plictiseala asta-ţi cânt, vrei sau nu vrei:

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, în vremurile de demult, un împarat şi o împarateasă. Într-o buna zi, împarateasa a născut o fetiţă atât de frumoasă, că împăratul nu-şi mai încăpea în piele de bucurie. În bucuria lui, împaratul dădu o mare petrecere unde pofti toate rudele, prietenii şi ursitoarele, ca să-i înzestreze fiica cu fel şi fel de daruri: frumuseţe, bucurie, virtute, bogăţie, noroc.

Charles Perrault în Frumoasa din pădurea adormită
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!