Nu!

nu vrem sa fim un ieri
nu vrem sa fim cârlige agăţate de cer

după ce ne-aţi aruncat în gol
nu ţipaţi
pământul de jos ne-a îmbrăţişat pentru eternitate
nimeni nu va plânge după noi
ei sunt inutilul şi nu-nţeleg cuvinte
abandonaţi lumea care nu vă convine!

apăsaţi butonul vieţii, vindecaţi-vă cu iubire
nu deschideţi dezastre cu destine
a devenit o boală în acest mileniu
libertatea lor
copii nu mai vor să fie
unii au transformat răul în bine
o bombă cu întârziere
răsare şi nu va mai fi niciun mâine
iubiţi-vă în fiecare zi ţinându-vă de mână
nu vă abandonaţi singuri

poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi mai fie sete mâine

Prin noi trecutul trece gol şi absurd,
am devenit biserici fără sfinţi.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunţat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost şi ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorinţe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un şubred ruginit sau un ceas de remuşcare,
în închisoarea vieţii noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinţei,
mi-am fracturat un picior al minţii ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc şchiop şi merg fără mâini,
aşa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada cu cratere

sunt cratere în şoseaua vieţii în care multe destine stau agăţate
multe prăbuşite
cratere care asteaptă autostopul la un tren care nu mai are cale ferată
aceasta a fost scoasă pentru că i se furau tranversele
oamenii nu mai aveau lemne
acum pe şosea trec doar gipane
au roţile aşa de mari ca valoare că trec fără probleme
peste acele destine
agăţate în cratere pe strada pe care trec
numai gipane!

poezie de Viorel Muha (februarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI aşteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... şi iarăşi... MAI!

Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de stele!

A iubi înseamnă imensitatea întregului univers coborâtă în inima ta, înseamnă că ai întins o mână spre acea stea cerându-i să coboare la tine, şi ea, a coborât. Inseamnă ca după ani şi ani să vă ridicaţi la cer ţinându-vă de mână, pentru ca să fiţi două stele pentru vecie!

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - VI

Se-nchid ferestrele spre lume,
Se-nchid ferestrele din noi
Se înnegresc zile după zile
Şi flăcările orbesc în ploi!

Abandonaţi în stări inutile
Purtând trufii de condamnaţi
Se înnegresc zile după zile
Uităm de părinţi de copii de fraţi?!

Ne lasă Dumnezeu din toate
Păcate înfrângeri erezii
Se înnegresc zile după zile...
Noi, strângem lacrimi din copii!

Martiri închişi în colivii
Nici aerului de noi nu-i pasă
Se înnegresc zile după zile
Şi noi tot nu mai ieşim din casă?!

Ferestre ferecate cu noi legi
Gânduri otrăvind vise în noi
Se înnegresc zile după zile...
Elogiul vieţii fie speranţele noi!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop!

Nu călcaţi şi pe ultimile flori din sufletele noastre
Nu ne mai amputaţi gura şi cuvântul
Nu vrem să ne puneţi ecranele voastre drept ochi
Spunem NU implantului de difuzoare şi a-lor voastre voci, în loc de urechile noastre
Vrem mâini pentru noi, nu aplauze şi steaguri colorate îmbrăcate-n şepci
cu inscripţii eronate
Nu vă aparţin drumurile noastre şi lăsaţi-ne paşi-n libertatea lor
Aerul NU este al vostru în care să turnaţi munţii voştrii de fum şi de gunoaie
Apa este viul din noi, nu o asasinaţi băgând radiaţii în izvoarele ei
Nu turnaţi betoane şi asfalt în trupul nostru
Lăsa-ţi florile libere şi nu le puneţi lanţuri la bara nichelată a nevoilor
Lăsaţi-ne norii-n pământ, pentru ca să crească albastru pe cer
Lasaţi-ne să culegem iarba vieţii din trupul iubirii
Ne-aţi transformat inimile în închisori şi-aţi pus clopote să ne cânte
Nu puneţi foc în guri de armă şi nu le lăsaţi libere pe străzi
Nu vă faceţi centură de gloanţe-n jurul vostru, pentru ca să furaţi
viitorul copiilor noştrii
Copile plâng libertatea câmpiilor care mor în arşiţă
Roşul macului pătează acum cerul, numai câteodată-n apus
iar noi,
nu mai avem nici cimitire!
Vă ajunge. Vă zicem stop!

poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vă imaginaţi că această haită de ciocli a scos măcar de astă dată vreun zâmbet? Vă înşelaţi. S-au privit unii pe alţii, intrigaţi, după care unul, nu chiar cel mai bătrân, dar cel mai zdravăn, cu alură de fost campion continental la categoria grea, ne-a luat de gulere, ne-a lovit cap în cap, ne-a sfâşiat hainele de pe noi, după care ne-a aruncat pe scări fără niciun cuvânt. Da, fără niciun cuvânt. Fără nicio înjurătură.

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseaua destinului ne-o costruim singuri între hăţişurile unei societăţi, la care fiecare contribuim cu cinstea şi libertatea fiecăruia. Să ne construim o societate prin care să avem, destine, poteci de viaţă cât mai frumoase.

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

ai obosit scriind când nu te citeşte nimeni
crezi că mâine, va fi altfel?
este o simplă iluzie, amice
lumea în care trăieşti, a uitat ce-a fost ieri
iar astăzi?
doarme pentru mâine!

poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem ca speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.

Albert Einstein în scrisoare adresată fiicei sale Lieserl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vrem

viaţa să fie o peşteră goală
fără lumină
mobilier aruncat pe scena lumii
fără creaţie
idoli cu o mie de feţe
natura dezbrăcată
aruncată în gropi de gunoi
case fără şanse
de a fii...
vreodată pentru noi
nu mai vrem...
vehicule ciudate oameni greoi
politică fără sens ecrane gigant
figuri hâde
uitate din timpul trecut
în prezentul nostru
confiscat

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de iarnă

Iarna şi-a mai scuturat odata
Cojocelul de zăpadă,
Peste câmp, copaci şi case
Peste noi şi peste stradă.

S-a uitat în jos cu teamă
Şi a înţeles pe dată;
C-ar fi cazul să dispară
Că deja este ciudată.

Ne-am dorit cu toţi să vină
După toamna cea cu ploi,
Dar acum de ce nu pleacă
Odată oare de la noi?!

Vrem să vină primăvara
Că ne-am săturat de frig,
Şi ne-a îngheţat în mână
Bucăţica de covrig.

Vrem ca soarele s-apară
De după umbroşii nori,
Vrem pe ceruri ca să zboare
Cârduri, cârduri de cocori...

Să culegem floricele
De pe dealuri şi câmpii,
Să răsune din pădure
Cântece de ciocârlii.

Să privim cerul albastru
Zâmbitor şi fără nori,
Să ne facem planuri multe
Pentru anii viitori.

poezie de Mariana Simionescu (14 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net şi afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoşi
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soţul sau ea îţi spune
tu nici nu tresari, eşti tot acolo
parcă şi după serviciu, şeful te întreabă
când e gata?

noaptea spaţiul dintre noi s-a mărit
salteua şi patul au fost prea scumpe
şi trebuie să ne odihnim
dimineaţa plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să ne naştem. Nimeni nu ne întreabă dacă vrem să murim.

citat din Curt Goetz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest "vrem" se schimbă şi are scăderi şi amânări.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de puşcă,
Dormitează conştiinţa într-o cuşcă
Şi pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldaţi,
Cum o să ajungeţi voi
În postura de eroi,
Fără taţi adevăraţi?!

Nu curajul vă lipseşte
Şi nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi peşte;

În zadar priviţi cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

Suntem zilnic în război,
Dar strigăm întruna pace,
Nimeni n-are ce ne face
Până-n lumea de apoi!

Pace şi război. Totem.
Voi sunteţi mereu în urmă,
Iar istoria nu scurmă
Decât până unde vrem.

Voi, civili, civilizaţi,
Ne-aţi dat un harpon cu care
V-am ucis pe fiecare
Şi-acum ne priviţi miraţi.

Veţi fi scris voi în statut:
Noi vrem binele cu sila
Dar vedeţi că Pancea Şila
Se conjugă la trecut.

Demolăm pe rând muzee,
Nimeni nu ne-a întrecut,
Cine n-are loc sub scut,
Sapă noaptea la tranşee.

Avem spada şi balanţa,
Legea poartă uniformă,
Ce-a rămas, e doar o formă
Ce-o dictează circumstanţa.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căra inutilul în spate. Imbracă-te cu viitorul iar prezentul, gustă-l, pipăie-l, strănge-l în braţe. Nu alege porţi frerecate cu lacăte. Să nu ne încuiem singuri!

Viorel Muha (august 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 doi

Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele
Stau pitite după paravane de neajunsuri
Se joacă de-a faţa-ascunselea
Însă tot ele numără până la 10.
Ce căutăm şi nu găsim
Ce vrem şi nu avem
Cea de azi şi cea de ieri
Sunt tot eu, plus minus câteva vise
Zâmbet sincer şi lacrimi de copil
Vreau să-mi fac prieten timpul
Să-l amăgesc, să-l mituiesc
Pentru amândoi.
Să ne iubim atemporali
1 doi 1 doi
Pendulăm în sincron
Secundele nu ne ating
Doar mângâie tâmplele cărunte
A doi copii
Ce se iubesc
Ca ieri şi celălalt ieri
Ca noi doi
1 doi 1 doi

poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!