Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

eu din desaga mea cu daruri scot
şiroi de gaze presărat cu colb de stele
şi clipe dintr-un spaţiu cu surcele
şi pun la fiert un soi de antidot

cu care vindec noul meu sistem
cu puncte de reper şi referinţă
aidoma unui ocean de pocăinţa
cu valuri de tandem peste tandem

şi s-a făcut că am rămas pe loc
în noua lume şi-n sistema nouă
unde cu piatră sângerie plouă
când pietre albăstrii arunci în foc

şi s-a făcut că nu mai vreau acasă
şi că nimic în mine nu mai moare
chiar dacă-i negru şi pătrat un soare
chiar dacă alter-ego mă apăsa

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!