Pe malul Ozanei, citindu-i poezie domnului Van Gogh

des coboară de la cetate vipia ca un zimbru
rănit şi noi căutăm umbre de arin
pe mal de Ozana,
înspre asfinţit le vom agăţa
pe-o sfoară, ca stih efemer:
"nuanţe de penel operează-n culise:
aştept anotimpul cu roade... Roade Vremea din noi,
rid după rid,
aştept anotimpul cu roade, cerul gurii umple-se de-arome

încă o scenă s-a jucat,
nici autorul nu-i ştie finalul

juneţei nu-i detectezi amărăciunea,
privirile-i ascund intenţii rocamboleşti
care ar vrea să ţipe: "sunt tânăr
şi-s vlăguit de-atâtea nopţi pierdute"

domnule Van Gogh – pot să-ţi spun Gogu? –
de ce ai vrut tu să rămâi
într-o ureche,
în lanul de floarea soarelui răsărind
macii sângelui tău?
aşa cum degetele-mi smulse fac inutil
pianul, adică aroganţa şi burniţa de toamnă.
Nu te revolta de pomană, Gogule, că galbenul
obsesiv din tablourile tale
a ajuns în market
reclamă la uleiul de floarea soarelui...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Adrian alui Gheorghe
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme
Şi-n cuvinte ce-nfăşoară
Noi iluzii, noi probleme.

Pusă în liniştea de-afară,
După neştiute... scheme,
Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme.

Vise noi în trup coboară
Şi iubirea-n doruri geme,
Când privirea ta hoinară
Cheamă... fără a se teme,

Floarea soarelui de vară.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale toamnei...

Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.

Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.

Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.

Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.

Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.

Nici dragostea nu-i romanţă,
Când se cântă la distanţă
Şi-i lipsită de roşeaţă.

poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:15-20 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Îşi arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria.

Se înalţă ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturitate: timp ce dă roade. Bătrâneţe: timp ce te roade.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanul înflorit –
floarea soarelui se înclină
la pământ

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul se cunoaşte după roade, iar omida după ce roade!

calambur aforistic de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura

Pentru suflet (nu-i mister),
Ca rugina-i pentru fier:
Roade zilnic, duşmăneşte,
Sufletul ţi-l prăpădeşte;
Roade zilnic, pic cu pic,
Până nu mai eşti nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

El multe flori i-a adunat
Din câmpul cel îmbelşugat…
Ciudat, o întrebare-l roade:
De ce nu a ajuns la… roade?!

epigramă de Ioan Târziman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:43-44 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranţe -
menirea mea este să lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este să lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-şi roteşte sufletul -
menirea mea este să lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, şi despre soare.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul se cunoaşte după roade şi omida după cum roade.

citat din David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coceni: Ceea ce a rămas din roade în urma celui care roade.

calambur aforistic de David Boia (7 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, fii ramură dreaptă la înfăţişare şi la port! Ea este după tine reîntregirea unei flori cu frunza crescută din urmele tale!... Floarea îşi găseşte odihna în această ramură, căutându-te în lumina ei prin spaţiile Universului să-ţi arate smerenia şi sinceritatea ca două roade de reper ale divinităţii.

Camelia Opriţa în Omul nu e mai presus de celălalt om, decât Dumnezeu
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o lacrimă

A trecut puţin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aştept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogoleşte spre lumină
Şi încă soarele iubirii nu a asfinţit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Şi-ţi spun că te ador şi
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aştept!
Şi clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veşnicie.
Aştept, dar nu ştiu ce aştept...
Aştept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aştept lumina? Aştept noaptea?
Nici eu nu ştiu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi aşteptată
Se transformă-n moarte.
Aştept, aştept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci şi răbdarea s-a uscat în mine.
Aş vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Şi să mai creadă în iubire.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând paşii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce şi mai blândă
Unde calea drumeţului trudit se termină,

Spre ţara unde tineri consumaţi de neîmpliniri
Şi clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese şi miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viaţa-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clementina: Nu vreau mobila, Gogule. Vreau sufletul tău, Gogule.
Gogu: Ce vrei dragă?
Clementina: Gogule, n-am nevoie de mobilă. Am nevoie de căldură sufletească.
Gogu: Vine şi căldura sufletească după aceea. Nu te uiţi ce trusou ai? Ce frigider? Ce covoare! Ce fotolii!... Crezi că n-o să găseşti un om cu sufletul curat care să vrea să se odihnească în asemenea fotolii?

replici din piesa de teatru Proştii sub clar de lună, scenariu de Teodor Mazilu (1963)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia în Eterna şi Fascinanta Românie (după un aforism de M. Mihajlovic)

Toţi văzut-am cu oroare:
Până ieri era în floare;
Un alt gând acum mă roade:
Astăzi ea din plin dă roade.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (17 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!