Gânduri

Mă las în voia gândurilor
Şi nu se ştie unde ajung...
Sentimente-mi frâng
aorte rebele,
măsuri bătute în surdină...

Percepe cântec trist,
frumos...
Este un anotimp ploios!

Prin vene-mi scurg
tot gândurile din amurg,
Şi unde-ajung?!!!

Probabil într-un alt amurg...

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe în amurg

Tristeţea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veşnic voi fi trist cu faţa ca amurgul.

poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mâini

Scormonind albul tot mai alb
într-o tăcere absurdă
pietre vorbind
doar în amurg
un amurg pe unde grădini
adorm singurătăţi
şi trandafiri

poezie de Eli Gîlcescu (6 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-te, închide-te în tine...

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.

O buturugă te poate înălţa
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Şi urcă ne-ncetat în zbor.

Ascultă-te şi-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foşnetul tăcerii tale,
Aşteaptă sângele din stele.

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Pana la amurg se mai auzea
Doar ecoul voalului ei
Purtat prin decenii de suferinte, alba scapare a mintii
El, uitarea si somnul
Binecuvantare in mijloc de razboi.

Pana la amurg
Tacerea limpezea apusul
Impletind iadul cu raiul
In speranta ca astfel nu vom mai pleca
Vreodata de aici.

Cumva tot griul nenorocitei existente
Nu e nimic mai mult decat personificarea
Noroiului de pe chipurile albastre
Nici fragila sufocare nu-i altceva
Decat asteptarea nesfarsita,
A unui raspuns ce nu va mai veni.

Si totusi, dincolo de amurg
Valul zeitei, purtat prin decenii,
Prin noi acoperindu-ne de vina
Si viata;
Isi croieste drum, pentru a-si cerne uitarea
Si in inima ta!

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel ca o femeie

Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg,
La-nceput de nedeie,
În al merelor..... pârg.

Trista mea.... orhideie,
Vise ard... şi se scurg,
Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg.

Un destin fără cheie,
Rătăcită-ntr-un burg
Ce aşteapt-o scânteie
Şi-un târziu... demiurg.

Ai fost doar o femeie.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.

Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg

Ultimul drum spre Demiurg.

monostih de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Când luna raza şi-o-nteţeşte
pe aripile lui Pegas,
noaptea-şi prelinge nebunia
făcându-şi mendrele pe colţuri
de stânci şi frunze rătăcite.

Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veşnicie
şi speranţa zilei de mâine şi de veci.

Potecile încrucişate
urmează liniştea speranţei
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbuşirea în Tartaros.

Când zorile poveştilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute
pe cruci de lemn sub calde adieri
de alizeu, atunci se naşte iar şi iar
credinţa care moare în amurg,
când înspre noapte visele se scurg.

E un balans perpetuu între rău şi bine,
o frunză ce-nverzeşte şi se ţine
din zori de ziuă până în amurg
cerşind iubirea unui demiurg
ce mâna lui cu-a noastre vrea să-mbine.

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg. Cer pârguit de vară.

definiţie aforistică de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

timpul trece...
nu se-ntoarce
ce a fost...
este doar fum!
o speranţă se preface
că e floare..
dar e scrum!
amintiri...
intorc pe deget
ba... le-arunc
ba... le adun
simt cum soare
invie afară
o viaţă în amurg!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

timpul trece
nu se-ntoarce
ce a fost...
este doar fum
o speranţă se preface
că e floare..
dar e scrum

amintiri
întorc pe deget
ba le-arunc
ba le adun
simt cum soare
învie afară
o viaţă în amurg

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu fii doar!

Ti-am şoptit
în amurg:
Nu apune
înainte să
răsari
Nu cere
înainte să
dai
Nu râde
înainte să
plângi
Nu te însingura
înainte să
fi iubit
Nu te bucura
înainte să
fii trist...
Tu fii doar!

Te voi găsi
înainte de răsărit
mă voi umple de tine
şi de inima ta
plăpândă
înainte ca ea
să apuce
să plângă.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate tu

Poate tu ai ştiut
De la bun început,
Ai ştiut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.

Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.

Aş fi vrut ca să ştiu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aştept,
Într-un secol abject.

Când te-ntorci, să m-anunţi
Să nu mor printre munţi,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt vinovată că privesc spre Cer
Şi-n voia sorţii rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..

Sunt vinovată că respir dureri
Şi le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..

Sunt vinovată că nu ştiu să plâng
Când frica îmi scânceşte în ureche
Nici şapte vieţi, de-aş vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..

Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuşi Dumnezeu!

22.02.2020
Focşani
Oana Adriana Alexandrescu

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!