Necunoscut

Ploua peste mine cu frunze
Si galbene, si rosii, si confuze.
E un morman de fagi si tei
-n-a mai ramas nici una pe alei-
si…, hei…..
Ma poti duce unde vrei.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

FRUNZE MOARTE-NCEP SĂ CADĂ, GALBENE ŞI FĂRĂ VLAGĂ-Rubaiat
Frunze moarte-ncep să cadă, galbene şi fără vlagă,
Ploi mocnite-ncep să curgă, vânturi reci încep să tragă
Peste piscuri, pete şesuri, peste case şi-n ogradă.
Ce urmează-apoi să vină, Omul poate să-nţeleagă.

rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vară cu tine

Ploua şi atunci cu năduf şi revoltă,
Ploua şi atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.

Ploua dimineaţa, ploua la cafea
Şi beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua şi la prânz, mai domol şi timid,
Ploua anacronic şi-aproape stupid.

Amurgul cădea peste umeri şiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Şi ploia gemea-mpovărată de vină.

Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!

Mai plouă şi azi, dintr-un cer cu suspine
Şi ploaia mă spală de vară şi doare
E ultima vară, iubite, cu tine
Şi vara-mi rămâne, cu tine, datoare.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramas bun de la mine

un gand chinuit alearga prin tine,
alearga prin mine

otrava iti ajunge in mana
tremuranda

respiri din ce in ce mai greu,
respir odata cu tine

ma sufoc,
alunec,
aluneci odata cu mine

pe o podea murdara,
plina de pacat si vise uitate,
iti iei ramas bun de la viata,
imi iau ramas bun de la tine.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărţite la doi
Cât zbor şi câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de aşteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei
durut?

Cum să te fi adus eu
spune, cum să fi putut
îngemănate
mâinile tale arămii
mâinile tale amândouă
curate
să le chem adăpost
peste trupul meu dezgolit
şi iubit de tristeţi
ca un colind repetat zi de zi
şi învăţat pe de rost
acoperiş
peste paşi adânciţi
deznodaţi si răzleţi
în urme pierdute de sfinţi
din nebăgare de seamă
... Paşii mei osteniţi
căutând în nisip primăveri
care azi nu-mi mai sunt
şi nici ieri nu mi-au fost
decât, plătită
o vamă?

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna Danielei

Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat şi posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină şoptit peste a mea pălărie.

Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân şi-o bătrână se plimbau.

Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O şoaptă echivocă a sufletului mă necăjea,
Să-mi fie viaţa o lirică toamnă aş vrea...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu sa iert...

Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit

Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?

Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine

Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
Pacat... de iubirea mea
Pacat... de soarta ta
Te voi ierta... e greu
Asa imi zice sufletul meu.

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin suflet

dimineaţa adun roua timpului
de pe podeaua cerului
ploua aprig peste lume
ploua cu tăceri, în cine
cine vine, dacă vine
pe aici şi pentru cine
mă ard picăturile reci
cad peste mine, cad şiroaie
pe unde vii, pe unde uneori mai treci
în suflet e adâncă tăcere şi eternă durere
ce tristă este seara când număr
picăturile de gânduri ce se scurg în amurg
am risipit eternitatea pe alei proscrise
nu întreb, oricum nu am pe cine
din lipsuri şi nimicuri fel de fel
am ales fericirea de a nu fi fericit
dezlipind cuvinte nepotrivite
de pe pereţii ruginiţi ai sufletului
pe prag am aşezat doar un cuvânt
îl caut neîncetat de mii de ani
ochii mă dureau, de privit în gol
i-am aruncat în nămol
am păşit mai departe
mai trist, de mine, de toate...
în casă plouă, la nesfârşit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

unde sa te iau
ca sa-ti fie bine..
un sarut sa-ti dau
ultim de la mine.?!
numai am nici casa
numai am nici paine
zilele mi-s sure
noptile haine
stau intro padure
blanda si frumoasa
de argint padurea -
cu poteci de ceata...

unde sa te duc,
ca sa-ti fie bine
unde se nasc zorii
zilelor de mine.?!
unde se gaseste?!.
- codrii de arama
cand vei trece -n fata
vei vedea o vama
-vama de vei trece
fara nici o grija
sa astepti un injer
numele sa-ti strige...

cum sa te mai duc
ca sa-ti fie bine
sa te iau in brate
tremurand in sine.?!
sa te duc in codrii
ultimii, de aur
si sa-i rog sa-mi fie
masa si tezaur.?!
sa te duc acolo
unde sfant izvorul
murmurind -asteapta
sa ne- aline dorul...

n-am unde te duce
ca sa-ti fie bine
nici sa ma ajute
nu mai vine nimeni
rece e padurea
inghetat e visul
rugul meu e zgura
zambetul e planset
si pe cerul gurii
nu mai am cuvinte
numai clar de luna
dureros, ferbinte...

-uita-ma iubito
cauta-ti un altul
sunt aripa franta
sunt cazut din nalturi
nu mai am putere
sa te duc in brate
visele acele
nu mai sunt in viata
mi-a ramas doar una
ruga catre ceruri
iarta-mi Sfinte-Doamne
setea de misteruri...

poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou

poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va ploua

mi spunea mama nu-ţi uita umbrela va ploua
vezi ea ştia că va ploua
şi mă asuma bucăţii sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaş strada
cu minunea vocii ei
iarăşi ocrotitoare ţi-am spus draga mamei că va ploua
şi plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăştie peste tot şi desferecă
o lacrimă cât inima

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar ploua

De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înţeles pur
Şi răspunsuri.

De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Şi visare.

De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputinţă,
Lipit în emoţii vechi
Şi căinţă.

De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Şi cuvânt.

De-ar ploua...
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simţind indecis,
Visând vise diferite
Şi iubind.

poezie de Gabriela Chişcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Nu vreau sa fiu exceptia
Care primeste doar un dram din atentia ta
Eu te iubesc pe gratis
Si nu sunt maica-ta!

Daca vrei sa pleci
N-o sa te fac sa ramai
In curand vei afla
Ca poti sa fugi, poti sa te ascunzi
Dar nu poti scapa de iubirea mea

Si e greu de stiut
La ce te gandesti
Cand te ascunzi
In mintea ta
Inca mai promiti
Perfectiunea!

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu mâine

Îngerii îşi chemau aripile în case. Ploua
cu păcate. Pe ziduri cărimizile aşteptau un zidar..

Ea se privea de sub umbrelă
pe pasarelă
în mers
în geamul trenului neşters.

Ploua cu ziduri pe zidari
ploua cu şes la munte
cu cârciumi peste lăutari
cu-n rid peste o frunte.

Doar un câine, doar un câine
blând se uita
la nimic.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se revarsă-n frunze

toamna se revarsă-n frunze
şi copacii mor câte puţîn
peste florile confuze
vântul bate acum străîn

sălciile plâng pe ape
ce se duc necontenit la vale
cerbii vin să se adape
răul răvăşind în rotocoale

luna palidă se-arată
luminând cărări pustii
cât aş vrea măcar o dată
să uiţi toamnă să mai vii

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acum uite, se duce, se duce şi eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Şi unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!

Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Chiar de vrei sau de nu vrei
Tot de gandul meu te iei,
Si de mine ma lovesc
Cand de tine ma-ncalzesc.
Esti de azi, pana mai ieri
Si de poti ca sa mai speri,
Cum de stii ce-i de crezut
Cand de umbra-ti n’ai vazut.

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea, ca un păcat...

Toamna asta nu-i de mine, o alung şi de ruşine mor poemele pe rând,
Şchiopătează biata rimă, într-un act de pantomimă, peste versuri lăcrimând.
Invoc muza să apară, prea curând se face seară şi nici stele nu răsar,
Drumu-i troienit de frunze, mor cuvintele pe buze, pe un vârf de secundar.
Înspre mare pleacă luna, să se-nece ca nebuna în tăcerea unui val,
Valul fuge de păcate şi duce luna în spate, în genunchi până la mal.
Pescăruşii dau năvală peste luna-n pielea goală, s-o trezească cu-n sărut,
Chiar de vântul îi opreşte şi îi strânge ca în cleşte, nu e vreme de pierdut.
Şi de n-ar bura întruna şi de n-ar striga furtuna, ca un miel înjunghiat,
Nu m-aş lepăda de tine, ca de pofte clandestine, toamna mea, ca un păcat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mă voi duce…?

nu sunt alesul şi nici singur
nu mă voi chema

risipa nu-ntr-adins mă ştie, nici harul…
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naşte din nou, din acelaşi părinte
din acelaşi sunet

ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?

Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul
nu-i perfect…
Am vietăţi cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
şi că noaptea-i aproape…?

Speranţa, hristica respiraţie
abia îmi învaţă numele sau
…mi-l pierde-n dâra nechemării

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt soarele tau

Eu sunt soarele tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt aerul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt apa ta si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt painea ta si fara tine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt somnul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt …
Eu nu sunt nimica.
Nu sunt nimica.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!