Dacă tânjeşti după o utopie, dorinţa ta se îndreaptă, de fapt, către o armonie individuală şi socială. Această armonie nu a existat niciodată, întotdeauna a fost un haos. Societatea a fost împărţită în diferite culturi, în diferite religii, în diferite naţiuni - toate având drept fundament diverse superstiţii. Nici una din aceste împărţiri nu e valabilă. Ele arată însă că omul este divizat în el însuşi, iar acestea sunt proiecţiile conflictului său interior. Omul nu are unitate lăuntrică şi, prin urmare, nu este în stare să creeze o societate, o umanitate unică, nici în afara lui. Cauza nu se găseşte în exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiinţei sale lăuntrice.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi abia după ce încep munca de dezvoltare personală pentru că vor să obţină aceste lucruri din exterior, îşi dau seama că, de fapt, tot ceea ce contează se află în interior. Adevărul e că tot ce ai în exterior este o reflectare fidelă, o oglindă, a ceea ce ai în interior. Dacă în interior e confuzie, agitaţie şi dramă, în exterior e la fel. Dacă în interior e sărăcie, în exterior e la fel. Dacă interiorul este guvernat de toane şi indisciplină, exteriorul tău ţine de noroc sau ghinion. În aceste lecţii despre bani, scopul meu este să-ţi descoperi şi valorifici comoara interioară care apoi se va reflecta şi în exterior. Vei avea bani mai mult decât ai nevoie şi culmea, atunci când îi vei avea nu îi vei mai considera importanţi pentru că ai înţeles că totul în viaţă porneşte din interior.

Pera Novacovici în Alfa - Printre greutăţi spre stele, Experiment: Fabrica de Bani
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparţină celor două universuri şi să nu se mulţumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural (şi includ sub această denumire omul social) se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existenţă se situează în afara obiectivării. Lui îi aparţine tot ceea ce, în fiinţă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenţei sale la împărăţia libertăţii. E inexact şi convenţional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv "superioară", căci libertatea nu este "natura", spiritul nu este natura, e o realitate de o altă specie... Omul transcendental se situează în afara distincţiei subiect-obiect.

citat clasic din Nikolai Berdiaev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toate controversele sunt cauzate de către oamenii care confundă nivelele diferite de abstractizare, sau prin a presupune că două obiecte sunt identice atunci când acestea sunt diferite. Controversele sunt aproape întotdeauna despre confuzia verbală, nu despre realitate.

citat din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria este instituţia care poate să polizeze, până la armonie, două "roci" cu însuşiri diferite. Dar şi reciproca poate fi valabilă.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o fiinţă umană şi este normal ca în viaţă să treci prin diferite momente mai mult sau mai puţin plăcute. Este normal sa ai diferite emoţii ca reacţie la ceea ce trăieşti. Suferinţa, durere, furie, frică, tristeţe, dezamăgire, bucurie şi aşa mai departe. Toate acestea fac parte dintr-o viaţă normală de om. Însă este important să conştientizezi că durata şi intensitatea trăirilor tale emoţionale depind de tine. Tu alegi cât timp îţi dai voie să stai într-o anumită stare. Fără ca tu, prin dialogul tău interior, să întreţii ceea ce simţi, orice trăire se estompează şi dispare. Nu nega ceea ce simţi, însă nici nu permite să te adânceşti în trăirile tale disfuncţionale. Emoţiile tale sunt reacţii care pot fi gestionate relativ uşor prin ceea ce alegi să îţi spui în dialogul pe care îl porţi cu tine însuţi. Suferinţa prelungită este o decizie, nu un dat. Preia controlul asupra minţii tale şi alege conştient ce şi cât îţi dai voie să simţi şi să trăieşti.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, în nemărginita sa imaginaţie şi simţire, conştientizează realitatea cu sufletul şi spiritul său. El este o oglindă a realităţii imediate. El este şi o reflectare a nostalgiei vieţii, bucuriei sau durerii trecute. Omul în comparaţii evolutive corectează şi pune pe trepte diferite frumosul. El îl încadreză în ceea ce numim artă trecută, prezentă şi viitoare, sub toate formele ei.

Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este creaţie unică, spirit din suflarea Domnului pentru care a fost dat pământului ca omul la rândul lui să fie în armonie cu cerul şi pământul; să fie izvor de înţelepciune după voia Creatorului în relaţia cu viaţa.

definiţie de Camelia Opriţa în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o carte unică. Nu se lasă prinsă în mână şi răsfoită de către oricine. El este autorul care se deschide şi se lasă citit în faţa cui doreşte, arată paginile pe care le doreşte, când doreşte. El spune şi se auto-comentează. Iar aceste cărţi, se ştie, sunt toate diverse, fiecare scrise într-un singur exemplar. Aceste documente umane îşi arată secretul lor doar în faţa acelora care stau în faţa lor în linişte şi cu modestie.

citat din Giuseppe Colombero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles că sînt suspectată, bineînţeles că umblu cu tinicheaua de coadă, ca urmare a faptului că am fost comunistă, cum declar de altfel şi în carte. Da, am crezut în acest ideal, în această probabil utopie, niciodată aplicabilă, niciodată concretizată. Dar nu am negat niciodată că am asistat la degradarea Cartei comunismului. De altfel, nu a existat comunism, după opinia mea, nici în Uniunea Sovietică, nici în ţările satelite. Ei s-au drapat, ca să zic aşa, în acest cuvînt, trădîndu-l, călcîndu-l în picioare sistematic. Cum spun, nu a existat niciodată comunism adevărat! Poate nici nu are cum exista.

Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador să cunosc lutul uman! Omul, cu bizareriile sale, e fascinant iar eu l-am tânjit din pruncie! Poarta către lume m-a chemat către ea, prin diferite pretexte (şanse, neşanse)! Dar ştiu precis că, cifrul ei secret am fost eu însămi!

Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia nu a fost niciodată proprietatea imanentă a muzicii şi nu a putut condiţiona în nici un caz raţiunea ei de a fi. Dacă, aşa cum se întâmplă aproape întotdeauna, muzica pare să exprime ceva, este de fapt o iluzie şi nicidecum o realitate. Este pur şi simplu un element adăugat care, printr-o înţelegere tacită şi înrădăcinată, i-a fost împrumutat, i-a fost impus, ca o etichetă, ca un protocol, în sfârşit, un aspect exterior care, din obişnuinţă şi inconştienţă, a ajuns să fie confundat cu esenţa ei. Muzica este singurul domeniu în care omul realizează prezentul. Din cauza imperfecţiunii naturii sale, omul este sortit să sufere trecerea timpului fără ca vreodată să poată face în aşa fel ca prezentul să devină real şi, deci, stabil. Fenomenul muzicii ne-a fost dat cu singurul scop de a pune o ordine în lucruri şi, mai ales, o ordine între om şi timp. Pentru a se materializa el pretinde aşadar în mod necesar şi unic o construcţie. În momentul în care s-a desăvârşit construcţia şi s-a obţinut ordinea, totul a fost spus. Ar fi în zadar să se caute şi să se aştepte altceva. Tocmai această construcţie, această ordine la care s-a ajuns este cea care produce în noi o emoţie cu totul deosebită, neavând nimic comun cu senzaţiile obişnuite şi cu reacţiile noastre datorate impresiilor vieţii cotidiene.

Igor Stravinski în Cronica vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele prin care marea Virtute se vădeşte pe acest pământ nu sunt decât emanaţii ale lui Tao. Iată care îi este firea: nelimitată şi de neconceput, Haos, nedesluşire! În mijloc sunt forme! Nedesluşire, Haos. În mijloc sunt fiinţe! Taină, întuneric! În sine este o inefabilă enigmă. Această esenţă este adevărul ultim. În el însuşi se găseşte mărturia definitivă a eternităţii şi a Adevărului Ultim. Din vremurile arhaice ale lumii până în zilele noastre, numele nu i s-a stins şi nu i se va stinge niciodată. Este poarta prin care vin în lume toate fiinţele şi se îndreaptă către lumină. Cum ştim totul despre ivirea tuturor fiinţelor? Ştim aceasta prin Tao.

Lao Tse în Tao Te King, 21
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exigenţa fundamentală a lui Socrate în ceea ce priveşte eticul este ca omul nu doar să pară că este drept, sau bun sau posesorul unor virtuţi, ci să fie şi în fapt astfel, şi anume în orice condiţii, indiferent dacă există în preajmă alţi oameni care să-I poată sau nu judeca, vedea, auzi, pedepsi ori răsplăti. Interiorul omului, prin urmare, trebuie să fie coerent şi conform cu exteriorul său, fără fisuri sau clivaje între înăuntru şi în afară, între gând, spusă şi faptă, astfel încât omul, din punct de vedere etic, să reprezinte un întreg, un tot unitar. Opusul integrismului etic - condamnat de Socrate - va fi desigur "dualismul etic", a cărui regulă pretinde în exclusivitate respectul exterior al unui cod moral, fără Însă să aspire la a cere gândului neexprimat sau sentimentului interior conformarea cu fapta.

Andrei Cornea în Când Socrate nu are dreptate, IX. Testul Gyges
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele asemănătoare şi cele de acelaşi fel nu au nevoie de armonie, cele însă neasemănătoare, de obârşii diferite şi inegal aşezate sunt în chip necesar cuprinse într-o astfel de armonie graţie căreia pot dura în univers.

citat din Filolaos din Crotona
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de diferite religii şi culturi trăiesc unul lângă celălalt în aproape orice parte a lumii, şi cei mai mulţi dintre noi au identităţi suprapuse care ne unesc cu grupuri foarte diferite. Putem să iubim ceea ce suntem fără să urăm ceea - şi cine - nu suntem.

citat din Kofi Annan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeaşi cafenea, chiar dacă mai am şi acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar şoferul ştie să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
şi această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început şi nici
sfârşit. Este mişcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia şi zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitaţi similare şi aparenţe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi limita să afirm că este greu de acceptat că Nicolae Iorga, Octavian Goga şi Gheorghe Brătianu s-au regăsit solidari în denigrarea lui Nicolae Titulescu, în "războiul" pentru scoaterea acestuia din viaţa politică. Desigur, raţiunile de ordin general şi particular au fost diferite de la caz la caz, după cum la fel de diferite au fost şi mijloacele de acţiune.

George G. Potra în Nicolae Iorga - Nicolae Titulescu: interferenţe (2011)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţa reunită a sunetului de bază şi a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumeşte naiv "natură". Omul creează condiţii astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până şi sunetului unic îi va fi reamintită originea sa şi îi va fi rechemată neîntârziat. Până şi acesta dispare. Şi el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariţiei sale finale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu a acordat o atenţie prea mare individului, şi aceasta este cauza fundamentală a tuturor problemelor. Însă datorită faptului că individul pare atât de mic şi societatea atât de mare, oamenii au impresia că societatea poate fi schimbată, după care individul se va schimba la rândul lui. Dar lucrurile nu stau deloc aşa, căci "societatea" nu este altceva decât un cuvânt; există numai indivizi, nu există societate. Societatea nu are suflet, în cadrul ei nu se poate produce nicio transformare. Schimbarea este posibilă numai în cazul individului, indiferent cât de mică ar fi aceasta. Şi odată ce învăţaţi cum să schimbaţi individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindeni. Eu cred că într-o bună zi vom avea o societate care să fie în deplină armonie, care să fie mult mai bună decât toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasă.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătate, singurătate
Eşti cea mai mare greutate
Pe care Omul, de când există, o are!

Dacă singurătatea ar fi fost firească
Dumnezeu n-ar fi creat-o pe Eva
Şi l-ar fi lăsat singur pe Adam
Sa se plictisească colo-n Rai

Dacă singurătatea ar fi fost firească
N-ar fi existat nici Omenirea
Nici Iubirea, Fericirea
Frumuseţea, Bucuria
Nici dorinţa, nici voinţa
Nici Credinţă, nici Speranţa
N-ar fi existat nici Viaţa!

Singuratatea nu-i fireasca!
Uneori e ca o pedeapsa
În care Omul sa se regăsească
Apoi singurătatea s-o părăsească

Printre oameni sa trăiască
O pereche sa-si găsească
Domnului sa-i mulţumească
Pentru ca Singuratatea niciodată
Nu-i fireasca!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!