Ce se întâmplă când două blonde fug una înspre cealaltă?

Se sparge oglinda!

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparge oglinda. Eşti frumoasă.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisistul nici dacă vrea nu poate sparge oglinda.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

un demon sparge
oglinda lacului –
cormoran în plonjeu

haiku de Paul Mircea Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se uită în oglindă, pesimistul se duce să se spânzure, iar optimistul sparge oglinda.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda versus femeia

Femeia şi oglinda se acceptă
Într-un tandem de două antiteze:
Oglinda nu vobeşte, dar reflectă,
Dama vorbeşte făr'să reflecteze.

epigramă de Anda Andrieş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda fermecată

La
plecarea
ta
ţi-ai
lăsat
oglinda
pe
măsuţă

Sunt
un
Midas

Şi
ţi-am
atins
oglinda

Nu
am
transformat-o
în
una
de
aur

A
apărut
chipul
tău

Îl
vedeam
acolo,
în
oglindă

Apărea
şi
când
închideam
ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

12

o scârbă
ca şi cum ţi-ai scoate inima şi ai şterge oglinda cu ea
un burete ce îţi pulsează în mână

te priveşti
unde
în ce
de ce
oglinda era doar un plan ce reflecta o imagine

poezia tot o oglindă

îmi scot ochii şi şterg cu ei foaia
cum aş şterge cu radiera
toată poezia mea
... o scârbă

bobocii de păpădii habar nu au de icter
chiar dacă au sânge galben

întinde-te spre mine cu soare
cu lumină
chiar dacă
nu mai am inimă
nu mai am ochi
sunt doar un pumn de carne în palmă de hipopotam
cerul mă înveleşte în aer ca într-o placentă comună
cu tine
cu tine
cu blecher
cu poe
cu toate sarcofagele lumii
cu apolodor

e o scârbă ca un ficat
o aglomeraţie de oameni reci
de care mă lipesc ca de cearşaful ud al unui tuberculos

o scârbă vie

să scriem deci
poezie
din vise ce se spală cu leşie

dar... nu toţi sparg placenta cerului
eu una
nu

întinde mâna sparge-mi oglinda
ca şi cum mi-ai sparge inima caldă
să înflorească păpădii

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor de pe mare

Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...

Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu.

Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine ştiu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...

Loveşte valul şi se sparge.

rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărţit de dumnezeu şi mă rostogolesc, după chipul şi asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanţă de roşu.
oglinda: linie de fracţie cu dinţi. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârşirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i şi infinit.
oglinda: distanţa dintre pradă şi prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiţia oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut şi viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toţi morţii din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ţine întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanţă de roşu.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Marii Ivorii

de ochiul tau se sparge inserarea
pe trupul tau se tanguie pustiul
corabii lungi insangera cararea
cu rani adanci brazdandu-ti vinetiul

iti tipa albatrosii lung chemarea
muindu-si in sineala alburiul
de al tau ochi se sparge inserarea
pe al tau trup se tanguie pustiul

la sanul tau urmandu-si cautarea
isi unduie talazul sidefiul
iar luna inmarmoreaza tulburarea
scaldandu-si in tenebre argintiul
de ochiul tau se sparge inserarea.

rondel de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Timpul dispare din mine
şi-n locul lui apare o oglindă.
Mă văd
şi nu-mi simt atingerea.
Sunt pe cât se poate de real,
dar, în acelaşi timp,
sunt pe cât se poate de ireal.
Când, uneori, arunc în mine cu o piatră
se sparge oglinda
si mi se amestecă viaţa cu moartea.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Privim prin benoclul cumpărat
De la second-hand
Iluziile pentru care nu există calificative.
Ne-am decorat gândurile după modele orientale
Şi le-am pus în târgul de vechituri, la vânzare.
Se răsfrânge în oglindă
Linia frântă a vântului rece...
Castanii au înflorit doar în sufletul nostru.
Sparge oglinda şi reformează-te din cioburi!
Tu eşti primăvara mea dulce – speranţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată e ca un vas de aur; dacă se sparge, se poate repara. Dragostea falsă e ca un vas de lut; dacă se sparge o dată, se duce pentru totdeauna.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Oglinda... este un obiect,
Ce este atârnat pe un perete.
Unii se admiră-n ea discret...
Alţii... suspină cu regrete.

Eu... mă privesc în ea şi-mi zic...
Oglinda... minte, mă înşeală.
Că practic... nu îi dau nimic,
De ce tot am o îndoială?

M-arată oare cum sunt eu?
În diferite ipostaze?
Sau sunt prea disperat mereu
Şi fug de ale sale raze.

Când eram tânăr frumuşel,
Oglinda... mi-era necesară.
O ascundeam în portofel
Şi o scoteam seară de seară.

Priveam în ea... ore in şir,
Aproape fără socoteală,
Acum mă întreb... şi chiar mă mir...
De ce aveam atâta fală?

Oglinda... ea o fi de vină,
M-a înşelat şi m-a trădat?
Sau timpul şi a lui lumină
Un chip frumos mi-a arătat?

Mă simt slăbit şi n-am putere
Să mai privesc acum in ea.
O las ascunsă prin unghere
Şi după ce eu voi pleca.

Voi... ţine-ţi minte... că oglinda,
Vă păcăleşte an de an.
E şmecheră vă fură mintea
Şi vă dă somnul milenar.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Scumpă nu-i nici pe departe
O găseşti la tot românul
Şi-are mare calitate
Că nu-şi laudă stăpânul.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda naţiei

Mă-ntreb cu mare-ngrijorare
Privind la starea naţiunii
Nu cumva, asta este oare
Oglinda stării raţiunii?

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi s-a gândit el să se urce şi în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri şi de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura şi se strâmba şi de-abia mai putea s-o ţie; s-a urcat tot mai sus şi mai sus şi oglinda s-a strâmbat aşa de tare şi a tremurat aşa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ şi s-a spart în mii şi milioane de bucăţi. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri şi mai mari, fiindcă unele bucăţi erau cât un fir de nisip şi au zburat duse de vânt peste tot pământul şi au intrat în ochii multor oameni şi cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit şi întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Şi oglinda e gură rănită
şi-n fiecare dinte te-arăţi,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăţi...
Oglinda în mărul ce eşti se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge şi frige
şi după ce trece,
sunt iarbă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucid

Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereţii respiră greu vocile
despărţite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
şi se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărţind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să ţes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oglinda e de vină

Tot uitându-se-n oglindă
Mai în fiecare ceas,
A "uitat" să mai înveţe
Şi de-aceea... "a rămas"!

epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!