Îmi râde luna în păr...
Spune-mi cum e când îți umblu prin suflet,
sărutându-ți toate încăperile
cu inima
și stelele râd atat frumos
pe cuțitele nopții?
Știu că e o taină
toată împletirea sângelui nostru,
când ne iubim
îmi râde luna în păr
și tu îmi spui că sunt cea mai frumoasă,
că suntem singurii amanți
ce nu își ascund urmele,
chiar dacă fluturii ne dau pe afară
și trupurile ne scâncesc într-un dulce păcat...
Dacă aș muri în brațele tale,
i-aș cere lui Dumnezeu
să mă îngroape în tine,
atunci aș încolți din nou,
mirosind a primăvară
toată carnea ta bolnavă de mine.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ține-mă strâns, nu mă lăsa să cad din brațele tale, sunt toată o primăvară și inima mea bate în muguri...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura de rai
De când te-am găsit,
fiecare cuvânt al meu
e ca o sărbătoare
despre care păsările
vor vorbi în limba lor
până va curge din tine
picături de rai,
cu gust de strugure copt.
Când plouă frumos,
cântă o cruce în mine
de nimeni știută,
iar buzele așteptării
aproape că ard,
rupând scoarța dulce a nopții,
în care gângură luna
precum un copil cu aripi de lapte.
Nu știu cum se face,
doar ochii tăi
pot trece prin talpa de cer
ca să ajungă la mine,
tocmai când iarba adoarme
cu inima mea prelinsă în brațele ei.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș cere să pleci...
Fluture prins în palmele tale,
cuvântul din mine, arde,
ca o lună decapitată,
bea din aghiasma nopții
și nu-și mai potolește setea.
Jarul scundelor mă perpelește,
doar rochia albă de in e toată zâmbet
și genunchii cuprinși în desfătarea ei....
Ți-as cere să pleci,
lăsându-ți sufletul lipit de mine,
dar păstrând cu sfințenie bucata de cer
în care, până la sufocare ne iubim.
Spune-mi că toate rănile ne vor fi icoane
și nicio lacrimă nu ne va biciui!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În toată iubirea pentru tine,
țipătul sângelui meu,
se încheagă într-un poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă suntem mulți, și Dumnezeu unul, toți încăpem în brațele lui.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Siana
Te văd altfel, Siana,
te văd cu o mie de ochi
care nu se mai satură
să te pătrundă
și vor să rămână orbi,
atârnați în carnea ta.
Mor de-a binelea
când îți cade peste coapse
șalul nopții,
când din mierea vâscoasă a lunii
îmi faci o inimă
și mi-o servești în palme...
ah, e ca și cum
aș trăi o mie de ani!
Așa țintuită în scaunul cu rotile,
ești cel mai demn înger
ce se târăște pe pământ,
abandonându-și aripile în cer.
Nu îți este jenă
că în loc de rochie lungă
porți aceeași cămașă
în formă de cruce...
Cum să nu te iubesc
când abia te apleci
vrând să atingi iarba,
pe când eu
nu știu
să trec prin ea fără să o calc?!
Lacrima ta râde
în fiecare plâns,
nu te temi că îți va tâșni sângele
din răni,
strângi din dinți
și spui că e doar una din zile
când Dumnezeu mângâie pe altcineva...
Te-am văzut de mai multe ori
păcălind moartea
cu zâmbetul tău,
mi se părea că îi dedici poeme
și ea chiar se bucura.
Să știi că îmi crapă buzele
vorbind despre tine,
cuvintele mă înecă...
chiar dacă suferința
ți se bate de sâni
ca niște mărgele,
ești atât de frumoasă,
Siana.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra destinului
Parcă prea devreme
apune soarele.
Deschid fereastra--
luna îmi pare un miel nenăscut
ce balansează clopotul nopții.
Cu toată puterea sângelui
te voi iubi,
obligând timpul
să-și încarcereze proprii ochi.
Știu că orice suflet
e aidoma unei corăbii
ce-și poartă destinul
ca pe o icoană
la care nu se închină nimeni.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Orhidee în cuib de zăpadă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă suntem mulți, și Dumnezeu unul, un lucru e cert: toți încăpem în brațele lui!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii scriu poeme în iarbă
Te-am simțit cum ai trecut prin inima mea,
încă aveai pete de lună pe umeri
și umbra trupului meu
mai șerpuia în jurul brațelor tale,
ca o felină dornică să vâneze...
În nesomnul meu, ploua cu fluturi
și timpul îmi fluera prin sânge
ca un trubadur,
umblând desculț prin ploaie.
Spune-mi, cât de frumoasă sunt
atunci când,
prin toți porii sufletului,
ies îngerii din mine
să scrie poeme în iarbă?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu trece prin inima ta, nu trebuie să-i ștergi urmele!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi
Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în șoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim
Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o ușor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristețe eu să mă rup
Spune-mi pe buze și spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor
Spune-mi de tine și-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva și mă lasă să-ți spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dale de cer
Mult mai multă lumină
se zidește în mine
de când un fluture
mi s-a lipit pe inimă
ca rugăciunea de potir.
Aș vrea să strig din răsputeri
că plouă peste mine dureri
la fel ca peste Iov,
dar nu știu dacă ar mai crește iarba
ce o car în spinare.
E prima oară
când îmi râde o fereastră
sub pietrele nopții,
când mâinile mele
curg
în interiorul unui clopot
cu limba mușcată de stele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Aripă sub ape
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu te-a creat pentru mine
Vai, dar cât ești de frumos! Și ce teamă mi-e de tine!
mi-ar plăcea să-mi dai o palmă, chiar mai multe dacă vrei.
Când te uiți așa-ncruntat, iese inima din mine,
tremură carnea pe oase și din ochi îmi sar scântei.
Dumnezeu când te-a făcut, s-a gândit cum e mai bine,
ochii negri, nasul cârn, buze groase, spate lat.
Nicio grijă nu îmi fac, că se supară pe mine,
dacă te iubesc o dată. El de-aceea te-a creat.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și rănile știu să râdă
Da, ești ploaia ce cade în mine,
jucăușă ca un copil desculț în iarbă
care înalță zmei,
hohot de dumnezeire
și laptele dulce din sânul poemului.
Îmi înflorește urechea când îmi șoptești
că ai vrea să-mi mângâi macii din sânge,
că așteptarea din trupul tău
nu mai are spațiu pentru a-și întinde brațele,
doar sărutul dornic să ni se lipească pe buze
ca aripa de cer,
când noaptea se va încolăci pe trupurile noastre,
fără să ne pese că jarul stelelor
ne va lăsa urme adânci
cât degetul unui înger.
Apoi ne vom spune
că si rănile știu să râdă frumos...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul iubirii
Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.
Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!
Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
Iubește-mă când Primăvara vine
și se adună toată în ale tale brațe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.
Iubește-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheață
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.
Iubește-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuișoarele ieșite din pământul negru
adevăratele minuni ce știu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-așteaptă trupuri,
de îndrăgostiți.
Iubește-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
ce te apucă tainic de mijloc și de umerii tăi albi
să te îngenuncheze ca pe-un rob în coapse
de femeie.
Iubește-mă când simți că ești furat
de toți nuntașii Primăverii răsăriți în a ta fire
de miile de ghiocei ce se doresc uciși pe rând
în cozi de Evă despletite de-un Adam cu gura,
dulce.
Iubește-mă când Luna se coboară
pe fruntea ta cu toate colierele de stele
în ceasul când toți clopoțeii caută s-adoarmă
sub sprâncene umede de lungi săruturi,
ale nopții.
Iubește-mă cât ține nunta Primăverii
răsai in mine și apoi ascunde-te ca și un Soare,
bea din mine toate ploile și lacrimile bucuriei
s-avem o Primăvară veșnică în noi,
iubindu-ne.
Iubește-mă cât are viață Primăvara
de restul o să se ocupe Timpul
un Timp ce o să țină ghioceii treji în noi
cu ploi de stele și divine lămpi
dacă iubim din suflet.
Iubește-mă, si-adăpostește-te în mine
Pentru o viață și o Primăvară veșnică
E tot ce pot să-ți cer și să-ți ofer iubite
În scurta mea călătorie pe acest Pământ.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt cea mai frumoasă, dar atunci când te iubesc, tot cerul se-nghesuie în mine...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!