Omul de neînlocuit

Uneori când te simţi o persoană foarte importantă,
Când ego-ul tău înfloreşte şi-ascultat se cere,
Uneori când n-ai nici un dubiu, fiind deplin convins,
Că eşti persoana cea mai competentă,-acolo,-n încăpere,

Uneori când simţi că-absenţa ta copleşitoare
Lasă-o gaură de neumplut pe-acest pământ, care-i o sferă,
Ar fi bine să urmezi următoarele, simple, instrucţiuni
Ele-ţi vor limpezi sufletul de vanitatea-i efemeră.

Toarnă apă într-un butoi şi umple-l până sus,
Scufundă-ţi mâna-n el până la cot anume,
Scoate mâna-apoi din apă şi gaura care rămâne
Îţi va da măsura cu care vei lipsi în lume.

Poţi lovi apa cu palma, iscând stropi,
Sau o poţi învolbura, dacă doreşti, oricât de mult,
Dar apoi, stop, vei observa, îndată,
Că-arată cum arăta-înainte de tumult!

Morala acestui exemplu străvechi şi desuet:
Să faci lucrurile cât poţi de bine, cât poţi de iscusit,
Să fii mândru de tine, dar să-ţi aminteşti
Că în lume nimeni, nimeni nu-i de neînlocuit.

poezie de Saxon White Kessinger, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi - dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.

Doru Davidovici în Ridică-te şi mergi (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei care te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta.

Anda Docea în Camere de hotel, Ca-n filme (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui creştin din Laodicea

Poate-L cunoşti pe El superficial
De-aceea împliniri nu simţi în tine
Şi uneori eşti învins de suspine
Atunci când atacă nemernicul val.

Presupui că-L cunoşti destul de bine
Şi totuşi, nu-i clară privirea spre Mal
Se constată că e un lung interval
De când comori n-ai mai putut obţine.

Revino la starea de clocot dintâi
Iertarea din Cer, din nou, e trimisă
În El cu-ndoială nu poţi să rămâi.

Uşa spre har încă nu e închisă
Cercetarea nu încerca s-o amâi
Să poţi să primeşti cununa promisă.

sonet de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul înţeleptului

Când simţi că nu mai poţi
Sau nu mai poţi să simţi
Când îi urăşti pe toţi
Cei ce te scot din minţi
Când eşti puţin mai aspru, mai bizar
Sau nici tu nu mai ştii cum eşti măcar
De te pândeşte moartea sau vreo boală
De ţi s-a încurcat vreo socoteală
Dacă te simţi cum nu te-ai mai simţit
Sau dacă eşti puţin îndrăgostit
Şi nu mai ştii ce-nseamnă da sau nu
Tu ştii ce trebuie sa faci? Eu nu...

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei ce te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta. Dar mama, care se pricepe la desluşit filme, mi-a zis că se mai întâmplă, în viaţă, şi aşa.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Pe cărările vieţii se perindă multă lume,
Fiecărui, o treabă, îi va reveni anume.
După modul cum o face el, bine sau rău,
Hotărăşte a sa viaţă şi a semenului său.

Cei care fac bine treaba şi depun interes,
Împing ferm lumea înainte, spre progres.
Conştiinţa îi mână şi sunt pildă de urmat,
Ei găsesc plăcere în muncă, neîncetat.

Se întâmplă uneori să gândeşti aşa, în tine,
Toate ce fac astăzi şi mâine, le fac bine?
Poate nu sunt reuşite toate pe care le fac,
De aş şti, m-aş corija, conştiinţa să-mi împac

Fă treaba cât poţi de bine şi în timpul acordat,
Fii convins, că astfel, nimic nu ai de regretat.
Dacă în orice acţiune, tu acest îndemn urmezi,
Te asigur că-n viaţă n-ai nimic să-ţi reproşezi.

poezie de Constantin Bălăşanu (13 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când iubeşti o femeie nu poţi suporta, fără teamă, chiar şi faptul că ea se gândeşte la altcineva cu o urmă de interes. Simţi atunci nevoia imperioasă de a fi singur pe lume, în faţa ochilor ei. Doreşti ca ea să nu vadă, să nu cunoască, să nu aprecieze pe nimeni altul. De îndată ce ea pare pe punctul de a se întoarce pentru a aprecia sau recunoaşte pe cineva, te arunci în calea privirii ei şi dacă n-o poţi abate sau absorbi în întregime, suferi până-n adâncul sufletului.

Guy de Maupassant în Mai tare ca moartea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai încredere în Dumnezeu , dar şi în tine

Omule,
Când simţi că nu mai poţi, nu dispera. Închide ochii şi gând bun la Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, doar El îţi dă puterea să mergi mai departe. Mulţumeşte-i pentru viaţa ce ţi-a dat şi tot El îţi va arăta dragostea şi grija pentru sufletul tău. Îţi va oferi zile însorite atunci când în viaţa ta vei avea şi momente înnourate.
Cu încredere în Dumnezeu, dar şi în tine, lasă în urmă trecutul. Fii bucuros că ai îndrăzneala să mergi mai departe. Ai încredere şi în forţele tale.
Nu lăsa pe nimeni să-ţi omoare, sau să-ţi fure comorile sufletului. Ai încredere în ziua de mâine. Sigur vor veni şi zile care îţi vor deschide calea spre îndeplinirea celor ce-ţi doreşti. Atunci oamenii te vor preţui mai mult. Numai astfel vei simţi că eşti capabil să construieşti şi tu ceva. Nu uita că ai o importantă datorie faţă de lumea în care trăieşti, dar şi faţă de tine.
Fiind mai bun meriţi să fii fericit. Şi nu uita că în viaţă nu trebuie să fii copia nimănui. Este suficient să adaptezi totul la propria-ţi persoană.
Fii tu etalonul, nu clona altuia.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La baza filozofiei personalitate alfa stau asumarea responsabilităţii pentru cam tot ce putem controla în această lume şi intenţia de a fi un "spirit puternic". Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi dar ne putem cunoaşte pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare nouă. Ah, ce binecuvântare! Să poţi alege cine eşti, ce simţi, cum gândeşti şi cel mai important, să te iubeşti pe tine. Majoritatea nenorocilor şi nefericirilor din viaţa noastră vin ca urmare a acestui raţionament simplu: În afara mea, se întâmplă lucruri care mă fac nefericit. Cineva nu mă iubeşte. Ceva îmi lipseşte. Aici şi acum, nu îmi găsesc locul. Până când nu te iubeşti pe tine, ceri iubire de la alţii. Iar alţii uneori au de dat, alteori nu, iar tu devii în curând un milog, iar pomana tot pomană rămâne.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gândurilor cristaline

Când gânduri se revarsă în tăcere
şi nu vor neştiute să rămână,
nu le certa, ajută-le şi cere
să fie ca o apă din fântână.

Mai limpezi vrei să fie ca izvorul?
Doar tu poţi face asta, printr-o pace
pe care-o poţi avea, cu ajutorul
cuiva ce n-ar putea a se preface.

Consultă-ţi sufletul - şi fă-o bine -
iar, dacă simţi căldura lui, lumină,
iubirea ce, în piept, n-o poţi reţine,
atunci, ca pe o apă cristalină,

trimite-ţi gândurile, fără teamă,
spre ceea ce, cu dragoste, le cheamă.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic mai plăcut decât să îţi schimbi starea interioară într-o secundă prin schimbarea de perspectivă. Când eşti stresat că lucrurile nu au mers azi exact cum ai vrea să meargă şi simţi stresul, fricile şi supărarea cum te copleşesc, adu-ţi aminte că eşti în plin proces de învăţare şi că ziua de azi nu e decisivă, ci doar o piesă de domino. Cât timp înţelegi că e mai important să apari şi să îţi faci partea zi după zi decât să ai un şir de zile perfecte, când înţelegi ca să rămâi pe drumul măiestriei te va face încet şi sigur să nu ai competiţie, ştii că şi azi îţi poţi da voie să te relaxezi, să iei ziua aşa cum ţi-a fost dată şi să te poţi bucura de lucrurile mici ştiind că cele mari sunt acolo, te aşteaptă să faci drumul până la ele. Oricum ţi-a fost ziua şi cum se va termina, nu uita să simţi recunoştinţa pentru abundenţa în care trăieşti deja. Sunt multe lucruri pe care le ai şi le consideri normale şi fireşti, însă gândeşte-te un pic mai bine. Chiar ţi se cuvine totul sau poţi să apreciezi azi un pic mai mult ce ai?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce anume ţi-e frică azi? Că nu vei avea ce să mănânci dacă îţi pierzi job-ul sau că o să ajungi într-un şanţ dacă rişti să îţi urmezi pasiunea din toată inima? Că nu vei avea un job dacă nu mergi la şcoală? Că te înşală iubitul sau iubita şi pierzi sursa ta de iubire, stimă de sine şi satisfacere a nevoilor? Că nu te va suna nimeni în weekend să te cheme la vreun party/club/ieşire? Gândeşte-te bine de ce ţi-e cel mai frică şi vei vedea mai clar închisoarea în care eşti prizonier. Aşa cum nu cunoşti pe nimeni care să fi murit de foame, nu vei muri nici tu. Aşa cum există foarte mulţi oameni de succes care au refuzat prostirea unui sistem educaţional, poţi să devii şi tu unul din ei. Aşa cum foarte mulţi oameni au fost părăsiţi/trădaţi/înşelaţi doar pentru ca în viaţa lor să apară ceva mai bun, la fel ţi se poate întâmpla şi ţie. Dacă odată depindeai de alţii ca să îţi dai voie să fii fericit şi să te distrezi într-un grup de cunoscuţi, acum poţi să fii perfect fericit singur cu tabieturile tale sau poţi să fii tu persoana care conduce grupul şi iniţiază distracţia şi buna dispoziţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie 2

“Trage, babă, bobii şi-mi ghiceşte
Codrul de ce-ngălbeneşte,
Omul de ce-mbătrâneşte?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.”

Popular

O! Vine-o vreme-n care nu poţi să mai visezi
Şi dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ţi mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deşi, în pieptu-ţi putred, simţi sufletul cum doare.

Te roade oboseala şi frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Şi viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Eşti gol de sentimente şi rece-i inima.

Nimic nu îţi mai place, nimic e viaţa ta
Ţi-e falsă veselia şi nu mai speri nimic...
În egoism feroce ţi-se schimbă dragostea
Şi nici un drum spre soare nu vezi, oricât de mic.

Nu poţi privi-nainte, înapoi n-ai ce să vezi,
Îţi simţi nemernicia ca pe-un pietroi în cârcă
În nopţi reci se prefac a zilelor-ţi amiezi
Şi simţi, tot mai aproape, a morţii hâdă hârcă.

Te învecheşti în rele, nu poţi să te mai schimbi,
Nici cântec, nici viers dulce în tine nu vibrează...
În propria-ţi mocirlă te tăvăleşti, te plimbi,
Şi nu mai ştii când mintea ţi-e beată sau ţi-e trează.

Frumosul te scârbeşte, urâtul ţi-l faci frate,
Doar uneori, în treacăt, mai spui că ai greşit
Iar câteodată-n noapte, auzi în geam cum bate
Speranţa de-altădată, şi al inimii trecut.

Hai, ploi, spălaţi-mi sila şi al inimii noroi,
Spălaţi-mă de rele, de lacrimi şi de frică,
Aduceţi-mi speranţa şi visele înapoi
Şi rupeţi vălul negru ce sufletul mi-l strică.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Poate aveţi dreptate. Voi încerca să...
To Kuny: Nu poate; sigur am dreptate! Şi nu încerca doar! Fă aşa cum ţi-am spus!
Lucian: Nu ştiu dacă voi reuşi...
To Kuny: Sigur vei reuşi, comandante! Mai ales tu, un băiat isteţ. Poţi, dacă vrei. Nu există "nu ştiu" sau "nu pot", ci doar "nu vreau". Dar asta e cu totul altceva.
Lucian: Aşa-i, aveţi dreptate. Şi dom' director m-a avertizat clar, cu seriozitate, înainte de plecarea în misiune, că, fiind comandantul, nu trebuie să mă las pradă sentimentelor, că trebuie să le ţin sub control, că nu-mi pot lăsa judecata întunecată de asemenea gânduri şi că va fi foarte, foarte dificil.
To Kuny: Inteligent acest domn director.
Lucian: Desigur, foarte.
To Kuny: Şi ţinea cu adevărat la tine.
Lucian: Într-adevăr, ţinea. Mă considera preferatul dumnealui... Uneori acest lucru mă stânjenea, dar, orice aş fi spus, în sinea mea eram mândru de faptul că acest domn mă considera într-un fel, nu doar elevul dumnealui preferat, ci chiar un prieten adevărat, cum deseori mi-a dovedit. Şi întotdeauna mă sfătuia numai de bine în momentele mai dificile, îmi era alături, necondiţionat.
To Kuny: Îţi lipseşte acest domn?
Lucian: Recunosc, uneori, da, chiar îmi lipseşte, destul de mult. Sfaturile dumnealui, faptul că-l ştiam mereu dispus să mă ajute, un punct de sprijin pe care mă bazam în caz de nevoie... Singur e prea dificil. Uneori cedez presiunii.
To Kuny: Dacă-mi permiţi, comandante, m-aş oferi eu să-i ţin locul acestui distins domn, atât cât s-ar putea...
Lucian: Poftim?!
To Kuny: Ai auzit bine, comandante! Dacă doreşti, mă poţi considera prietenul tău, sprijinul de care uneori ai nevoie, când te simţi depăşit de situaţie; eu mă ofer voluntar... Cred că oricând îţi pot da un sfat util.
Lucian: Desigur, domnule. Mi-ar prinde bine, într-adevăr.
To Kuny: Atunci, ne-am înţeles. Aşa rămâne, comandante! Voi fi prietenul tău, în momentele mai dificile şi nu numai, aşa cum acel domn director îţi era pe Terra.
Lucian: Păi... Nu ştiu ce să zic. Mă surprinde, dar, sincer, vă mulţumesc, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

când realitatea se retrage
şi când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănţuie
fără oprelişti
în jocuri copilăreşti
poţi fi vânt care stârneşte valuri
apoi le călăreşti
şi le domoleşti
poţi vorbi cu algele
învăţând de la ele
dansurile verzi
poţi elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poţi zbura cu păsările
fără să-ţi pese că nu ai aripi
poţi dărâma cu o suflare
castelele de nisip
şi le poţi reclădi mai frumoase
apoi poţi lega luna la ochi
cu o eşafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
şi câte şi mai câte poţi face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realităţii...

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...

Este un mare dar ca să poţi vorbi,
Este o minune ca să poţi zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranţă,
Atunci când suntem la distanţă!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înţeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aş vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aş vrea să aduc în viaţa ta,
Iubeşte şi trăieşte-ţi prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aş vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aş vrea să ştiu dacă aş putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea din suflet. Iubirea

Nu-i nimic îmi spun. Cel mai preţuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simţurilor şi ne lasă să-nvăţăm singuri, că a iubi fără simţuri doare ca o răstignire şi ca o renaştere.

Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne şi în cel care pleacă şi drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpuşă devin vizibile şi te poţi privi de la distanţă cum intri iarăşi magnetizat în fluxul şi refluxul neiubirii.

Doar până la curcubeul din suflet îţi spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poţi anula uneori, când l-ai descifrat.

poezie de Tania Felicia Kubitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi schimba ce a fost, dar te poţi simţi bine "aici şi acum" dacă faci ce simţi că trebuie să faci pentru binele tău din viitor.

citat din Carlo Prevale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, oricât de mult te-ai strădui, nu poţi vedea "partea plină a paharului". De exemplu, atunci când paharul e gol.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!