Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cei ce şi-au dat seama de nefiinţa lor sunt în stare să preaslăvească lumina soarelui.

citat din Thornton Wilder
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă notă frate

nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mişcare laterală
el se ridică
nimic nu mişcă nici fiinţa nici nefiinţa nici ideea nici prizonierul înlănţuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înţeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaşte trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
îşi smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roşu

şi reabsoarbe ceea ce a negat şi destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenţei
cum unghiile şi pletele cresc şi se întorc

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu' plânsu'

Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublând nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu ' plânsu '

Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublând nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, nu mă uita!

mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranţa unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiţi, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să ştii!

îţi promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!

iau din mine şi vreau să-ţi dăruiesc
totul, adunat în clipa din existenţa mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să ştii!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de nefiinţa mea
te rog,
nu mă uita!

arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrenţuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aştept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus şi el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă şi de iarnă, putrezite,
aduţi aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, şi exişti cu adevărat
oare m-am înşelat?
sau
eşti în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite şi apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenuşa rispită?

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-l amintesc, iubite, era un om frumos

urmele geniului său, iubite,
se vor imprima în lava timpului, dureros,
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
şi a scris în graiul sfânt al neamului său,
călătorind prin toată împărăţia spiritului,
cunoscând emoţia întâlnirii cu nefiinţa.
se născuse sub un tei, fiind un om complet
deşi nu era nici o desăvârşire în el,
înţelegea întreg capătul culturii.
nu este vorba de o umbră, iubite
ci de un om adevărat, cu o inimă mare
pentru lumea noastră a spiritului
şi o conştiinţă cuprinzătoare
pentru inima infinită a ţării sale.
întâlnirea cu el a fost vibraţie
Eminescu a venit, cu graţie,
cu mâna plină înaintea nefiinţei,
rătăcit, nemângâiat, ca un suflet fără parte
era fiinţa ce nu are partea ei,
şi, totuşi, şi-a primit lotul,
trăind pe măsura acestuia,
în marginile, ba chiar în nemarginile lui.
darul ce ni s-a făcut prin Eminescu?
a apărut în lumea noastră un om
care a înţeles să fie om deplin.
cineva care n-a voit să fie al doilea.
nefiinţa aduce totuşi odihna, iubite,
Eminescu, neodihna,
nu ne putem odihni în el, iubite,
întreg evantaiul lui de deschideri
către lume şi cultură, către dreptate
se strânge pentru noi într-o inimă care bate.
spune, iubite, cărui popor
i s-a făcut darul acesta minunat?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat

Şi chiar atunci te-am aşteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-şi întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de ţărmuri.
Te-am aşteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava şi trase în neştire
De speranţe în culori transparente.

Te-am aşteptat chiar şi aşa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraştiata uneori fără
Speranţa reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am aşteptat şi atât...
Mai mult... ai disparut...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul stelelor ce-aşteptă

În lumea stelelor ce-aşteaptă
Se spune că am fost iubit
De-o frumuseţe înţeleaptă
Născută-n nori de labirint.
A fost odată ca o şoaptă
Şi-s mulţumit că m-am trezit
În lumea stelelor ce-aşteaptă,
Se pare că am fost iubit.

****

Şi am primit ca drept răsplată
Fior în pieptu-mi biruit
De la visatul chip de fată
Ce prea uşor s-a risipit
În lumea stelelor ce-aşteaptă.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petre şi Adi îşi sprijiniră colega, în momentul coborârii din maşină; ea era deja cam slăbită, deşi încerca să se ţină tare, să reziste cât mai mult, iar până în acel moment reuşise destul de bine acest lucru; era încă în picioare, pe propriile-i picioare, chiar dacă mai avea nevoie de puţin ajutor, pe care colegii ei i-l ofereau cu drag. Afară era linişte, mult mai linişte decât în timpul zilei. Era noapte, o noapte plăcută de vară, călduroasă, cu cerul senin, înstelat, dar luminile oraşului făceau ca strălucirea stelelor să scadă în intensitate. Însă nici unul nu luă seama la luminozitatea stelelor; acum erau preocupaţi de cu totul altceva.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa este, nefiinţa nu poate să fie.

citat din Parmenide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Moş Crăciun, dacă exişti
Fii mai mult decât acum,
False jocuri de lumini,
Zgomot alb şi mulţi străini.

Fii un zâmbet de copil,
Fii sărut îndrăgostit,
Fii speranţă fără de sfârşit,
Fii te rog, inconfundabil.

Moş Crăciun dacă exişti
Fii un gând, chiar cel mai bun,
Şi să-mi ierţi în caz că poţi
Îndrăzneala de nebun.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abundenţă: nefiinţa nu mai încape. În mine.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns pentru inima ta
Şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice şoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereţii ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns
Pentru inima ta şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice şoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereţii,
Ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dat un sărut

Ţi-am dat un sărut,
acela de spui că nu l-ai primit.
Te-aş întreba atunci şoptit,
ce iarnă grea ne-a încremenit?

Te-aş întreba de-ai accepta,
un alt sărut pe glezna ta,
de m-ai lăsa te-aş săruta,
pe pasul tău, pe umbra ta.

Şi dacă tot n-ai accepta,
te-aş săruta doar în absenţa ta.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni stelelor

Asemeni stelelor
Cădeam uneori
Prea obosiţi
Pentru a ne mai putea menţine pe locurile noastre
Pentru a ne mai mai păstra strălucirea
Aşa că ne abandonăm căderii
Arzându-ne epitaful
Visele noastre
Care nu vor deveni niciodată realitate.

poezie de Natasha Head, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă nefiinţa cea de toate zilele, ce miracol – fiinţa! Ea este incredibilul, e ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepţie. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorinţa noastră de-a ajunge la ea, de a-i forţa intrarea, de-a o lua cu asalt.

Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!