În inimă-i răspunsul!

Nu te lăsa prostit de vorbe mari
Ce-ţi sunt în minte strecurate,
De către cei ce împletesc cuvinte
S-apoi le-aruncă în văzduh
De dragul de-a le auzi rostite.

Caută-n schimb să-ţi faci curaj,
S-asculţi tăcut ce inima-ţi şopteşte.
Şi cu încredere s-o laşi să te ghideze,
Pe calea către tine.

Ea ştie fără nici cea mai mică urmă de-ndoială
Ce-ai fost, ce eşti şi ce poţi deveni,
Şi fără să judece-ale tale fapte
Te sfătuieşte şi te îndrumă răbdătoare,
Ştiind că într-o bună zi te vei trezi.

Aşadar, aruncă-ţi ochiul către ea mai des.

Lăsându-te călăuzit de-a ei înţelepciune
Vei învăţa să fii mai blând cu tine,
Să-ţi ierţi orice greşeală crezi că ai făcut
Şi mai ales, să te iubeşti exact aşa cum eşti.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti singur/ă acum, nu te panica şi nici nu deveni panicat/ă. Focusarea pe găsirea unui partener, cu orice preţ, poate să-ţi aducă în viaţa ta persoana nepotrivită. Cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci acum pentru tine este să te centrezi pe tine, să te focusezi pe obiectivele, pe visele tale şi să-ţi construieşti o viaţă minunată. Vei vedea că în momentul în care eşti fericit cu tine însuţi, partenerul potrivit pentru tine îşi va găsi calea către tine. Simţind disperare atragi lucruri negative, însă mulţumirea de sine şi abundenţa pe care ţi-o asiguri singur, vor aduce în viaţa ta persoana potrivită pentru o relaţie frumoasă şi evolutivă.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg către cer

Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.

Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.

Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)

dedicată tuturor curioşilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaşte...

Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... şi am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ţi-l poţi citi...
Să priveşti acolo, unde nu priveşti,
Grădina să ţi-o uzi
Să-ncepi să ţi-o sădeşti...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăţ ce vreau...
Sunt briza cea uşoară,
Care-am venit să-ţi dau...
Ce tot îţi refuzi
Să vezi, să fii, s-accepţi...
Calea către tine
Să ţi-o stăpâneşti.
De vrei să mă ai...
Trebuie s-asculţi!
Şi mândrii sordide... la ele să renunţi!
Sufletul să-ţi cânte...
Lasă-mă să-ţi fiu...
Ce mi s-a dat a fi... prin cuvinte vii
Să renaşti acum, să redevii ce-ai fost
Scris sus într-o Carte, cu un mare rost...
Lasă-te condus... spre tine, să devii
Dintre cei morţi... în oamenii cei vii,
Cu suflet împăcat şi veşnic salvat
Un om fericit... zâmbindu-mi împlinit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

......Şi nu mai ajung

Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Şi tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie şi încă m-aştepţi
Mi-e gândul pierdut şi paşii incerţi

Mă-ndrept către tine, fac paşi înapoi
Şi nici nu mai ştiu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri şi mari îndoieli
Şi văd doar iubiri ce-mbracă spoieli

Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine şi nu mai ajung
Eşti tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-mi o fereastră

Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Şi când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de poveşti -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu eşti Tatăl meu şi mă iubeşti.

Aşa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup şi-apoi mi-ai dat un nume
Şi-n toate după Tine m-ai făcut.

Mi-ai dat iubire şi mi-ai dat credinţă
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învăţat că totu-i cu putinţă
Că nu-i nimic ce Tu nu poţi ierta...

Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ţi îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi uşor
Privirea Ţi-o-ndrepţi
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi şi m-aştepţi
Lângă Tine
Pe mine.

Asculţi, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă ştii Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Eşti Tu şi sunt eu...

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul meu curat către tine

Aş vrea să întelegi,
că dragostea ce ţi-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poţi citi mereu
şi cu ochii închişi.
Aş vrea să ştii că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aş vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
şi tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viaţă
şi zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aş vrea să ştii că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greşită, sufăr
şi ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existenţa ta,
că tu, prin tot ce eşti...
eşti raţiunea mea.

poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Doamne

Doamne, Când nu ştiam încă, cine, de unde
şi, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuţa mea bună!
Şi, în locul ei, fără ca eu să-ţi fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coţofană!
Ea, coţofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniţă, varză murată.

Aşadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, nişte straie incerte,
difuzau sinistru şi agasant,
refrenul aceleiaşi melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Şi am crezut că nu exişti...
Sau că nu mă iubeşti...!

Pe urmă însă, când, speriate încă,
două mure mari, negre, părtinite de Tine,
încercând să-şi deschidă candoarea către lume,
se vor fi pomenit, undeva, în sălbăticia munţilor,
cotrobăind curioase prin palmele Tale!
Şi, în poiana Lunca Florii de la Lonea
(vrednicie a mâinilor tale),
iscoditorii ochi,
ascunşi într-un covor de-al tău de "Nu mă uita",
vor fi privit zile de-a rândul,
cât îi ţinea privirea,
eternitatea ta albastră...!
Acolo, numai cu tine, Doamne,
un pui de rândunică plăpând, cald încă,
îţi va fi consfinţit existenţa prin mărturia iubirii,
ascultând vrăjit, partitura divină
a celui mai candid Vivaldi de pe Pământ:
şipotul Jiului!
Era covârşitor de bine...!
Cât de fericită m-ai făcut!
Cred că atunci, Tu ai existat, numai pentru mine!
Acum ştiu că mă iubeşti, Doamne!

Doamne, Îţi mulţumesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt

Se umple timp de tine, spaţiu-i vid
Dacă nu eşti, mi se opreşte totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e ţel... cenuşă este focul.

Nu mai e sunet de-ţi dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai eşti un sunet
Şi nici speranţă nu-i când bun rămas
Nu-ţi laşi... nici fulger nu-i de nu eşti tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Şi amprentă-şi caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Eşti poezia vieţii din neantul prozei.

Cum un cristal de gheaţă nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulceşti
Sorbind sarea şi amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... eşti gesturi îngereşti.

Eşti nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existenţa însăşi cum lumea-i doar una
Ce-o ţi tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (către Joey, despre Pacey): Ai nevoie de el. Ai nevoie de el aşa cum am eu nevoie de tine. Îl iubeşti aşa cum te iubesc eu. Singura diferenţă este că şi el te iubeşte la fel de mult. Şi meriţi asta. Şi nu o să fiu cel care stă în calea fericirii tale. Eşti liberă, poţi face orice vrei.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai ştiu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îţi mai văd odată chipul
În nopţile când sunt atât de trist
Şi doar din amintirea-ţi mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerţi
Pe urmă, cu blândeţe, să mă ierţi
O zi de aş putea să îţi vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încreţită,
Atige-o cu iubirea-ţi infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reuşit să-ţi spun cât te-am iubit.

Acolo unde eşti, mai poţi să mă priveşti?
Îmi este dor de tine şi ştiu că mă iubeşti
Tu mi-ai rămas în inimă şi-n gânduri
Şi păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ţi-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aş vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Îşi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranţă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei şi pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...

poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, nu, nu, dragul meu! Doar îl confuzi pe "Cine eşti tu" cu "Ce faci tu". Dar fie că faci, fie că nu faci, tu eşti, nu-i aşa? Aşadar ceea ce faci tu, ce crezi tu, ştii tu, poţi tu, simţi tu, doreşti tu, creezi tu, practici tu, şi aşa mai departe, nu are absolut nici o legătură cu cine eşti tu. Tu ca să faci trebuie să fii, aşadar află mai întâi ce este acest fapt de "A-FI". EL şi numai el este singura legătură cu cine eşti tu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să hrăneşti câinele
să-l mângâi
să-l priveşti în ochi
să-i spui o vorbă bună

să mergi la plimbare

să asculţi cum foşnesc bucăţile de gheaţă -
Dźwina trezită
ca pe o turmă de oi
le împinge
către iarmarocul de la Riga

cântecul marelui râu în dezgheţul iernii

să mergi de-a lungul plajei
fără să atingi ceva
fără să laşi vreo urmă

să arunci în râu o sticlă închisă
cu o scrisoare către cetăţenii lumii.

poezie de Aleś Arkusz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum eşti, cine eşti, că eşti frumos, că eşti urât, că eşti bogat, că eşti sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Şi nu pot trăi, pur şi simplu nu respiră, nu au aer. Au senzaţia că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârşitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viaţă. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.

Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o limbă îţi dă: obârşia, tăria de-a rezista şi putinţa de-a uni şi face o naţiune, iar în actual îţi dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului ştiinţific şi chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o ţin sub obroc.
Ea, în schimb, îţi arată drumul, şi apoi îţi dă drumul, te eliberează până şi de ea însăşi, către isprăvile pe care veacul îţi cere să le faci!
Dar tot ea îţi spune, pe orice căi a-i apuca-o: "Vita sine cultura quasi imago mortis est

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti sclavul propriilor tale trăiri, gânduri şi emoţii. Când ai un viciu şi îţi spui că te poţi lăsa oricând dar nu vrei, te asigur că nu poţi să te laşi. Când ai convingeri limitative care te opresc din iniţiativă şi din acţiune, care îţi spun "nu încerca, nu se poate, te faci de râs" eşti sclavul propriei tale minţi. Tu poţi să îţi propui orice, nimic nu te opreşte. De ce îţi propui puţin? De ce ai gânduri limitative şi emoţii distructive? Pentru că nu eşti propriul tău stăpân şi o forţă mai puternică te "posedă". Oamenii pierd libertatea pentru că preferă sentimentul siguranţei în dauna adevărului. Când preferi siguranţa în dauna libertăţii, laşi frâiele şi responsabilităţile în mâinile altui om sau a altor forţe care crezi că îţi vor oferi siguranţă. Tu nu te lupţi doar cu lumea exterioară, cu societatea, cu specia, ci şi cu părţi semnificative din tine însuţi. Există doar o parte mică din tine care poate fi numită pe bună dreptate, comoara ta. Îngrijeşte şi iubeşte această parte din tine, căci dacă e să te salvezi, doar prin valorificarea acestei comori vei reuşi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să ai o viaţă frumoasă atunci când gândurile tale sunt negative. Nu poţi să ai succes atunci când nu ai încredere în tine că poţi şi că meriţi asta. Nu poţi să fii un învingător cu o mentalitate de victimă. Dacă tu nu crezi în tine, dacă nu crezi că poţi şi că vei reuşi să-ţi creezi viaţa pe care ţi-o doreşti, cum de mai aştepţi vreun "miracol" ca viaţa ta să se schimbe? Succesul şi reuşita se construiesc pas cu pas. Primul pas este să-ţi doreşti, al doilea este să ai încredere în tine şi în puterea ta de a-ţi realiza visurile, al treilea este să acţionezi şi al patrulea este să fii perseverent în a-ţi urmări obiectivele. Gândeşte pozitiv, focusează-ţi atenţia şi energia pe ceea ce-ţi doreşti şi acţionează. Aşa apar miracolele în viaţa ta!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuirea şi aprobarea sunt două lucruri complet diferite. Preţuirea este o curgere naturală şi spontană de energie înapoi către tine, atunci când alţii se simt conectaţi la tine şi la povestea ta. Nu poţi să faci nimic pentru a grăbi aprecierea, decât să fii tu însuţi şi să spui adevărul. Pur şi simplu, nu poţi controla ceea ce vine înapoi către tine.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!