Numai pietrele mor frumos

De ce sa ne ingroape, de ce sa ne arda?
Parasita de suflet,
Despartita de cer, intinsa la orizontala,
Carnea noastra nu stie sa dispara discret.
Ce mai ramane din noi devine umila hrana
Pentru bacterii si alte vietuitoare primitive
Care ne devoreaza incet, prea incet.
Parasita de suflet, carnea noastra
Se descompune incomplet,
Ca florile in glastra: mirositor si abject.
Orgolii, orgolii, orgolii...
De ce am merita sa fim mai presus
Ca florile sau ca alte vietuitoare sub soare?
Numai pietrele mor frumos
Si uneori copacii -
In picioare.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,

O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.

Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariajul devine un platou plin cu delicii când oamenii renunţă la orgolii şi vicii.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

azi nimeni nu mai are primăvara-n suflet,
când toate-s numai flori, miros de rai
au ochii aplecaţi cu mugurii in scancet
în sufletul tacut, tacerile-s alai.

azi nimeni nu mai strange linistea in palme
dar mâinile-s urcate inspre cer
cu rugi, boboci ascunse in naframe
şi ochii pangariti, iertare-si cer.

azi nimeni nu mai vede împrejurul verde
ce-n curcubeu se-alinta si- aromele pe rand
e mult prea stinsa zarea, incet, incet se pierde
zâmbim arar, iubim din când in când.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Stiind ca azi n-ai zis nimic,
Nici ieri nu a fost diferit,
De maine nu stiu ce sa zic,
Sa nu imi spui c-ai suferit.

Orgolii, episoade reci,
Apoi imi spui ca-ti este greu,
Prin cate ai trecut si treci,
Conteaza oare ce simt eu?

De ce-ar conta? Tu stii mai bine,
Nu-i egoism, nu vrei sa risti,
Atunci cand n-oi mai fi cu tine
Te rog frumos sa nu insisti!

Lasa-l asa, incet sa fuga,
Timpul o rezolva ceva,
Am fost candva iubirii sluga,
Insa-n alt timp, altundeva.

Nu pot sa imi las garda jos,
Stiu ce urmeaza si nu vreau,
Un suferind, intors pe dos,
Sa stau, sa plang, sa strig, sa beau..

Iubita mea, asa sa fie,
Ia si ignora-ma cat poti,
Tacerea ce mi-o dai tu mie
Fii sigura ca stii s-o porti.

Orice minut ma intareste,
Nu mai cedez ca-n alte dati,
Cand vei simti ca iti lipseste
iubirea mea, sa nu-mi arati.

Fii fericita pe-acest drum,
Nu o sa mai intreb de tine,
Aceste versuri mi le-asum,
Adio si ramai cu bine!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur cu toată lumea

carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-şi găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.

n-avem nicio şansă:
suntem prizonierii
aceluiaşi scenariu.

nimeni nu-şi găseşte
perechea.

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi mulţumesc, Părinte,
Pentru Uscat şi Mare,
Şi sângele fierbinte,
Şi-un suflet ce nu moare.

Şi carnea fermecată,
Şi apa dând răcoare,
Şi dragostea-nfocată,
Şi vremea schimbătoare.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormind sub florile de camp

Cat stau eu aici ascuns prin florile de camp
Cat stau si nunta noastra nu se mai opreste
In juraminte daruite si lumea se-nvarteste
In jurul stelei cazatoare
Cat stau eu aici prin florile de camp si-adorm
In visul ce m-arunca in bratul mortii
Si un banut in palma- restul ce-a ramas
La pretul ce-am platit in fata sortii
Cat stau eu aici sub florile de camp si treaz
Arunc priviri spre locuri colindate
In pasii nostri inca mai ascult si cer
O clipa sa te mai strang in brate

poezie de Ilie Viorel Stanica
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe "stadioanele" U.E.

În tribune, pe fotolii,
Stau cei mari şi cu orgolii,
Iar noi stăm, strângând din buze,
În picioare la peluze.

epigramă de Ispas Feţeanu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino in lumea noastra

Vino in lumea noastra, dulce minune,
In ficare noapte... cand soarele apune,
Sa traim povestea noastra de iubire
A doua suflete pe un ocean tulbure.

Vino in lumea noastra, inca o noapte
Sa ne privim din nou in ochi, ca prima data,
Sa-mi adormi din nou in brate
Sub acoperisul de stele colorate.

Vino in lumea noastra, cea fara probleme,
Unde privim rasaritul... iar eu iti recit poeme,
Unde privindu-te pe tine
Eu plang... plang de fericire.

Vino in lumea noastra, iubirea mea,
Buzele mele inca simt atingerea ta
Din ziua in care ne-am sarutat...
Cand stropii de ploaie, s-au transformat in mii de petale.

Vino in lumea noastra, ingerul meu,
Sa fim uniti de bunul Dumnezeu,
Sa fim doua stele ce zi si noapte stralucesc,
Sa-mi spui ca ma iubesti... sa-ti spun ca te iubesc.

poezie de Manuel Gabriel Danca (11 septembrie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara Neagra

Pe strazile pustii se plimba vantul,
Si fluiera usor o trista melodie,
Umplut de groaza plange azi pamantul,
Socat de-aceasta mare tragedie.

E-o primavara atat de neagra si de grea,
Pana si florile au uitat sa infloreasca,
Si parca nici o pasare sa cante nu mai nu vrea,
Iar iarba verde azi refuza sa mai creasca.

Se plimba moartea prin spitale,
Si cei sortiti se prind de mana ei,
E-atata suferinta, lacrimi, jale
Mai iarta-ne odata, Tata... daca vrei!

Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Dar nu-nteleg de ce nu pot sa mearga la bunici?
Noi insa stim ce-nseamna sa ai "moartea-n oala"
Si asteptam "faina" Harului Tau Sfant, sa ne ridici.

Azi milioane si milione de persoane,
Ridica iarasi ochii plansi spre cer,
Se-nalta cant si rugaciuni de la balcoane,
Sau dintr-o camaruta, din acelasi vechi ungher.

Sub masti, ne-ascundem zambetul de altadata,
Si-mbratisarile incet, incet sau stins,
Ne strange Tu, la pieptul Tau de Tata,
Acopera-ne-n Haru-Ti necuprins.

Mai lasa inca-o data sa apara curcubeul,
Primeste ruga noastra, pocainta
Indeparteaza groaznica furtuna si tot raul,
Esti Pacea noastra, intareste-ne credinta!

Zaresc prin frunze cum se naste o petala,
Prin pomii infloriti pasarile canta iar,
Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Iar noi visand la cer, ne bucuram de Har!

Ne spui prin semne ca-o sa vii curand,
Veghind pe ziduri noi Te-asteptam,
Cuprinsi de dor, cu ceru-n piept si-n gand,
Pana atunci, in inimile noastre zilnic Te purtam.

poezie de Marius Alexandru (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunzisuri

Dincolo de noi, e tot ce noi dorim
ascuns asa cum stim mai bine
de tot ce e frumos si ne-nconjoara
astfel incet nici o raza de soare
sa nu patrunda din afara

Dincolo de noi, stau visele noastre
ascunse cum nu se poate mai bine
de toate fiintele care ne-nconjoara
astfel incat nici un dumnezeu
sa nu patrunda din afara

Dincolo de noi, sta dragostea noastra
ascunsa cum m-am priceput mai bine
de toata viata care ne-nconjoara
astfel incat nici tu nici eu
sa nu patrundem din afara

Dincolo de mine, esti chiar tu
ascunsa asa cum am putut
de toate dorurile care te-nconjoara
astfel incat nimeni, nimic
sa nu te poat-atince
pentru ca NU VREAU, NU POT, NU TREBUIE
ca sa patrunda din afara

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorii diminetii

clopotul mare rasuna-n mamastire
vestindu-ne parca o noua venire
prin sunetul prelung si cadentat
ce-ti da fiori de-ai sufletul curat;
se-aude de departe cum se zbate,
c-acelasi clopot bate-n mii de sate.
calugarii-n chilii se roaga ne-ncetat
in haine negre, lungi, cu capul aplecat,
vorbind cu Domnul prin tacere
si multumindu-i ca le-a dat putere.
cu Psalmii-n mana-un Serafim Parinte
citeste si se roaga din Cartile Preasfinte;
apoi ridica ochii fara sa clipeasca
si-asteapta ca prin ruga sa se nasca
in el un suflet bland si iertator
pentru cei vii si pentru cei ce mor.
sta incremenit in mana cu o cruce
simtind mangaierea spre suflet cum se duce,
iar in juru-i lumanari de ceara
vor parca de la dansul scanteie ca sa ceara;
le-aprinde-apoi incet pe fiecare
ingenunchind sa ceara indurare
de la Hristos Domnul ce pe Cruce
spre-a noastra mantuire a indraznit sa urce.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgolii (iubirea mea... eşti tu!)

Să poţi să dai strop de iubire,
Şi tot mereu să îţi contrezi
A ta soartă de împlinire...
Ori eşti tu prost... sau doar visezi?!

Să îţi faci fapte prin iubire...
Să-nveţi să străluceşte în doi,
N-ai să mai guşti dezamăgire,
Care să ducă în noroi!

Să îţi dai drumul la iubire,
Să nu mai lupţi atât cu ea...
Prezintă-te ca pe un mire,
Venind, furând mireasa ta!

Dar ai orgolii ancorate,
În inimă, şi-n gând şi-n dor...
Speranţe poate nesperate
Vor să se-aşeze-n viitor...!

Renunţă la lupta cu tine!
Ce simţi mereu, te va învinge...
Şi raţiunea despre mine,
Inima ta... te va convinge!...

Hai să renaştem din cenuşă...!
Hai să iubim... unde va duce?...
Hai să deschidem doar o uşă...
Destinul să îl păstrăm dulce...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri

suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...

... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...

lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...

in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...

inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei plini de orgolii au sufletul gol.

aforism de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,
florile dalbe,
Întru mulţi ani fericiţi,
florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,
florile dalbe,
Şi ca ei să-mbătrâniţi,
florile dalbe.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre viruşi şi bacterii

zeii huzuresc cu roşii portofolii
sărmanii se luptă cu pesta porcină
ţara e condusă de negre orgolii
aş vrea să evadez în ţara vecină.

simt gustul nedorit al amărăciunii
libertatea atârnă de timpul surd
lacrimi în tăcere mai sting tăciunii
imensului regret bizar şi absurd.

în pământ se răsuceşte Þepeş Voievodul
glia e vândută bucată cu bucată
românii pribegesc căci s-a extins exodul
viaţa în Romănia e tot mai complicată.

speranţei de prosperitate i se cântă prohodul
printre viruşi şi bacterii viaţa este sufocată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi şti.

Frunzele se schimbă – şi florile, şi fluturii,
Şi după ani şi ani rămân aceleaşi, aceiaşi.

Sânul mării se înalţă suspinând spre lună,
Dar luna şi marea rămân întotdeauna aceleaşi

Ca şi-n alte vremuri, copacii stau încordaţi şi singuri,
Şi extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.

Tu vei fi tu însuţi,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiţi.

Marea respiră, prăseşte sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă şi sfârşit de lume:
Şi marea-i o permanenţă a schimbării.

Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi şti.

poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea învelită

în pielea goală ţinută
tare de oasele pline
cu suflet şi creier
se mişcă fără vreo şansă
să scape de acolo
joacă un muşchi alături
de un tendon oricine
ar înţelege mişcarea
o încordare şi un spasm
tragi o sfoară discret
carnea primeşte comanda
conexiunea e complexă
te-ntrebi ce te făceai
dacă totul era din nisip
vântul te ducea într-o clipă
puteai fi distrus de-un viscol
obişnuit sau mai grozav
ai vrea să fii carson mccullers
să mori învelit într-o pătură
carnea învelită în piele
pielea învelită în pătură
totul îmbibat în alcool

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!