Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale…

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce…
Ca mâine poate am să mor
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător…

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul Lacrimă de Soare

Lacrimă de Soare,
De la Vînju Mare,
E un vin rozé
Ce-are-un nu-ştiu-ce,
Căci, cu cât îl bei,
Tot mai mult îl vrei.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (19 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

(Din câte am încercat)

Dintre câte-am încercat
Nici un dor realizat...
Poate, mâine
Şi mai mâine,
Va fi dulce
Acea pâine.

Şi cum stau de supărat,
Chiar de toate m-am lăsat...
Numai tu m-ai sprijinit
Şi, în lume,
Mi-ai vorbit...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teme-te mai mult de duşmănia fraţilor ca de cea a străinilor, căci ea poate fi mult mai teribilă şi mai de neîmpăcat!

aforism de George Budoi din Frăţia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât cunosc mai mult lumea, cu atât iubesc mai mult singurătatea.

aforism de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât cunosc mai mult bărbaţii, cu atât iubesc mai mult femeile.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (22 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi
decât să faci ce-ţi place
dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te laşi lenei
dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg cu Dumnezeu

Stau la pervaz, privesc în zare,
Miracol cum Tu Te numeşti...
O adiere îmi apare,
Primită-n vântul care eşti.

Un cer senin şi fără jale
Găsesc uitându-mă de-aici...
Cristal curat cu pietre rare
Se oglindeşte-n ochii mici.

De la fereastra mea îţi cânt
Vorbe ce vin în a mea minte,
Atât tânjesc ca să Te simt
Şi pentru asta nu-s cuvinte!...

Noaptea se lasă-ncet de sus
Şi se coboară peste lume,
De am vedea mult mai presus
De un amurg în al său nume.

Vântul mă mângâie uşor
Să simt că eşti şi mă asculţi...
De dragoste mă înfior,
Căci Te iubesc atât de mult!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiţi să mi-o aduceţi înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu îşi spun pe nume şi
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosneşte pe os
par o pasăre decapitată de aripi
şi mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
ştiu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

şi cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
şi nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
şi voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

şi totuşi
cineva mă aleargă...

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiune

Şi-a întrebat soţul ce-i place mai mult la ea:
Trupul ei perfect sau culoarea ochilor.
El a răspuns, fără pe gânduri să mai stea,
Că cel mai mult îi place... c-are foarte mult umor.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (8 decembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aduce pădurea cu un azil uitat

În dimineaţa asta pierdută-n ceaţă
ce mult aduce pădurea
cu un azil uitat
cu truchiuri împuţinate de iarnă
şi resturi amintind de festinuri estivale
aşteaptă nişte buni samariteni
să-i primenească potecile
soarele de primăvară
să o îmbrace-n rochie nouă
pentru musafirii
care azi mâine
au să-i calce pragul

în dimineaţa asta pierdută-n ceaţă
ce mult aduce azilul
cu o pădure uitată
cu trupuri împuţinate de boală
şi rămăşiţe amintind de o cină frugală
aşteaptă nişte buni samariteni
să-i primenească odăile
soarele de primăvară
să-i spoiască prispa
pentru musafirii care
poate azi
poate mâine
au să-i calce pragul.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate

La poartă vine-un bătrânel,
Gârbov de ani, ca… Vai de el.
Pare sleit, un cerşetor,
De drumul lung, obositor,
Mai mult desculţ, cu capul gol,
La vorbă-i? Ca un mieluşel.

Pe o bordură din granit
Se aşează jos, mai liniştit.
Şi, întrebând un trecător, mai rar:
Nu-l ştiţi pe Gheorghe din Ghelar?
El este fiul meu! Hoinar.
Demult... De mult m-a părăsit!

- Ridică-te de-aici bătrâne!
De nu pleci iute! Chem un câine,
Să te jupoaie chiar de viu,
Nu vezi că s-a făcut târziu?
Nu te cunosc şi nu te ştiu
Dar … Hai să-ţi dau o pâine.

- Nu vreau, nu sunt un cerşetor,
Nici boschetar, nici impostor,
Dar... Plec. De tu o zici că-i bai
Şi pe-o bordură dacă stai,
Probabil strada voastră-i rai,
Iar eu… Un simplu muritor.

Spune-i lui Gheorghe! Dar să-i spui!
Că ştiu că asta-i „vila” lui.
Eu… Om sărac… Precum mă vezi,
N-o să-i cerşesc bancnote verzi.
Iar ţie? Sincer, să m-ă crezi,
Că... Nu cer mila nimănui

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi să iau viaţa de la început şi să pot face din ea ce-mi place, după cum văd lucrurile astăzi, fără îndoială că mi-aş da mai mult timp pentru lucru (învăţătură), dar, categoric, şi mai mult pentru aventură.

Andre Gide în Pagini de jurnal
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult aş vrea

Atât de mult aş vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viaţa ta.
Atât de mult eu mi-aş dori
Cu tine-n braţe, de-aş putea muri!

Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoşi să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.

Atât de mult aş vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.

Atât de multă dragoste respiri...
Sub paşii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ţi flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.

Atât de mult aş vrea să îmi zâmbeşti,
În şoaptă să îmi spui că mă iubeşti,
Când eu sărut căuşul mâinii tale
Ce-mi ţine ferecată inima în zale.

Atata doar aş cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Şi inima să-mi plece iar în pribegie!

poezie de Gheorghe Deniştean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloşia îi uneşte pe oameni mai mult decât omenia, hoţia mai mult decât cinstea, mediocritatea mai mult decât inteligenţa, plagierea mai mult decât originalitatea, viciul mai mult decât virtutea etc.

aforism de George Budoi din Aforisme (21 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult...

Ce mult te iubesc,
ce mult!
Întotdeauna ţi-am spus,
întotdeauna,
mi-e sete de tine,
încă demult.
Ce mult te iubesc,
ce mult!

Ascult cum bate inima,
ascult,
s-au scuturat pomii
în mine întruna,
ce mult se umple aerul cu şoapte,
ce mult,
întotdeuna ţi-am spus,
întotdeauna.

poezie de George Pena din Teleormanul literar (9 martie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că îmi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică şi, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notiţe sunt în formă de versuri şi câteodată par vâiete. Nu sunt decât pentru mine.

George Bacovia în Volumul Poezii, colecţia "Biblioteca Pentru Toţi", Ed. Minerva - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:25-33
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Ochii Tai, Maicuta, ma privesc...
Inima, s-a oprit in loc...
Imi asez capul pe icoana Ta
Ma umplu... Te miros... lacrimez...
Stapana... Stapana...
Usor, soptesc...
Eu... te iubesc..
Te iubesc...
Mai mult decat limba poate spune...
Mai mult decat mintea poate intelege...
Mai mult decat inima poate simti...
Te iubesc...

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!