De sus

De sus,
cu ochii mei albaştri,
măicuţă,
te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Te văd cum stai pe prispă,
la steaua mea priveşti.
Ştergi lacrimi în batistă
şi-ai vrea să mă-întâlneşti.
În visul tău din noapte
o clipă am să cobor.
Să potolim, în şoapte,
eternul nostru dor.

poezie de Dumitru Delcă (21 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sus

De sus,
cu ochi mei albaştri,
măicuţă, te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Când luna-şi picură lumina,
pe raza ei, am să cobor.
Să-ţi mai sărut odată mâna,
s-astâmpăr mamă al meu dor.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu e înger

De sus, doi ochi albaştri
cu jale mă privesc.
Sunt ochii tăi, copile.
De dorul lor, eu mă topesc.
În fiecare noapte
la tine mă gândesc.
Te vreau mereu aproape,
drag suflet îngeresc!

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veşnicie a trecut, măicuţă

E mult prea mult mamă de când,
de lângă mine ai plecat.
Mai lăsat mamă, plângând,
un râu de lacrimi am vărsat.
O veşnicie a trecut.
De tine eu n-am uitat.
Mi-e dor de tine atât de mult,
că zi de zi am tot oftat.
Seara, târziu, măicuţă,
gândul la tine mă poartă.
Mă aşez trist pe băncuţă,
unde vegheai tu altădată.
Întunericul mă înfioară,
amintiri mă năpădesc.
Plânge a mea inimioară
când Înaltul îl privesc.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la Dumnezeu, măicuţă

Mamă, ai lăsat doi ochi să plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.

Te chem ca să-mi fii aproape,
să m-alini când dau de greu.
Te-aştept în fiecare noapte
să vii la căpătâiul meu.

Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopţii văd himere
de când tu ai plecat la cer.

La tine, mamă-aş vrea să zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.

Din toată inimioara mea,
mă rog la Dumnezeu, măicuţă,
Pe veşnicie, El să-ţi dea
grădina raiului, căsuţă.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de sat...

Miroae-a mere dulci şi-a pâine coaptă,
Miroase-a must, a nuci şi a gutui...
Măicuţa, tristă, mă aşteaptă-n poartă.
Îi curg pe faţă lacrimi amărui...
Pe banca veche,-n seară, mă aşteaptă.

Ţăstu-i crăpat de timpuri şi de vremi.
Icoana din perete mai veghează
Şi amintiri şi visuri sunt străjeri
Şi sufletu-i rănit 'l-mbălsămează.
Ea calcă pe cărările de ieri...

E drumul gol şi trist şi prăfuit,
Nici clopotul din sat nu mai răsună
Şi casele de mult s-au năruit,
Doar mama spune-n gânduri "Noapte bună!"
Durerea-i între gânduri şi-a zidit.

Şi vântul suflă şoaptele-i de dor...
Mi-a scris alalteri mama o scrisoare:
"E toamnă şi e frig şi este nor
Şi nu am nici un strop de alinare
Şi-o mângâiere până să adorm..."

Rămâi măicuţă aripă şi stea!
Până la tine calea este lungă.
Îţi las în gând o lacrimă de-a mea
Şi vin măicuţă, vin la tine-n fugă.
....................................................................
Măicuţa nu mai şade la perdea.

La poze ai privit şi-ai lăcrimat...
Ai adormit, măicuţă,-n veşnicie!
Din lume, mamă bună, ai plecat,
Doar lacrimi mi-ai lăsat, măicuţă, mie.
Şi azi, pământ şi cer e-ndoliat.

Într-o batistă înnodată-n colţ
Era iertarea, cât ai strâns de-o viaţă...
Acum eşti Sus în Ceruri, nu mai poţi
Să stai aici, cu noi, cu toţi, la masă.
Eşti printre sfinţi şi îngeri, Sus, acasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)

Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.

Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.

Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?

Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.

poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aştept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ţi cânt
În univers, purtaţi de vânt,

Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Şi-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna

Să văd ce vezi şi tu mereu
Să ştiu atunci când îţi e greu
Cu braţele să te-nconjor
Să-ţi fiu balsamul unui dor

Cu şoapte dulci să te alint,
Să-ţi mângâi părul de argint
Printre suspine să-ţi şoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!

poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium şi înşelare

Omule, câtă înşelare
Este zbuciumatu-ţi umblet!
Fugi prin viaţă atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viaţa timp nu are
Să ţi se îmbibe-n suflet
Cu măreaţa ei splendoare!

O, de-ai căuta Lumina
Şi-ai trăi cum ea te învaţă,
- Mai prezent în propria-ţi viaţă-
Viaţa ta ar putea să fie
Far în noapte şi făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veşnicie.

Dar cu inima-ţi haină
Zbuciumată pentru glie,
Viaţa scurtă o să-ţi fie
Însă zbuciumu-o să-i ţină
Fără preget o vecie
Întra jarului ruină
Şi a ta-i întreaga vină!

O, de-ai şti Viaţa ce-i
Ai privi cu ochii tăi
În adâncu-ţi sufletesc,
Şi-ai vedea curat, prin ei,
Ce-i divin şi ce-i ceresc
Nu cum vezi de obicei,
Doar ce-i fizic, pământesc!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul frumos din noapte

În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina eşti cu mine.
O veşnicie vreau să ţină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârşit.
Dar,
Când soare se oglindeşte, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credinţa îmi e deşartă.
Ai fost în vis şi-ţi mulţumesc, dacă vii încă odată.

poezie de Dumitru Delcă (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în şoaptă

Departe sunt de tine,
de sufletu-ţi boem,
am să-ţi citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
şi-ai să mă chemi
în şoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
şi voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua venise la mine

În vis, din zări îndepărtate,
Ca o stea din Carul Mare,
Ai apărut în miez de noapte
Tu, magică alinare.

Erai în alb îmbrăcată,
Păru-îţi flutura în vânt.
Frumuseţea-întruchipată
Coborâse pe pământ.

Lumina era cu tine,
Erai soare-n plină noapte.
Din pulberi de aur fine
Purtai văl de nestemate.

Din vis frumos când m-am trezit,
Tu străluceai lângă mine.
Ce-am visat s-a împlinit.
Steaua venise la mine.

poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii tăi, măicuţă

Te vedeam cum la fereastră, îngâdurată stăteai,
sufereai de grija noastră, cu ochii ne căutai.
Ne-aşteptai acasă, mamă, la tine noi să venim,
ca să ne aşezi la masă, împreună iar să fim.
Din fereastra-aceea mică, iute-n prag te-ai arătat,
şi cu faţa-îmbujorată, cu drag ne-ai îmbrăţişat.
Ne-ai dat un sărut pe frunte şi în casă am intrat,
bunătăţi ne-ai adus multe, să mâncăm ne-ai îndemnat.
Erai tare mulţumită, că pe toţi ne-ai adunat.
Radiai de fericită şi mâncare n-ai gustat.
Aveai faţa luminată, aveai sufletu-împăcat,
că venirea noastră, mamă, foamea ţi-a astâmpărat.
Din ochii tăi, măicuţă, boabe de mărgăritare,
c-un colţ de băsmăluţă, tu ştergeai lacrimi de soare.
Aşezată-n capul mesei, cu capul puţin plecat,
erai mama mult visată, erai cu suflet curat.

poezie de Dumitru Delcă (7 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea,
pe aripi de furtuni stelare
cu tine să călătoresc.
Să-îmbrăţişăm Steaua cea Mare,
din toate câte strălucesc.
În părul tău aş vrea s-o prindem
şi-n Univers să fim comete.
Imensitatea s-o cuprindem,
timpul să nu ne regrete.
Plecaţi pentru totdeauna
de pe bătrânul nost' pământ,
Vom străluci precum e luna
pe-altarul Tatălui cel Sfânt.
În Univers vom dăinui
multe mii de ani lumină.
Noi altă viaţă vom trăi
în a raiului grădină.
Acolo, tu vei înflori.
Voi înflori şi eu cu tine.
Pentru vecie vom uni
ale noastre vechi destine.
Rubine interstelare
vom intra în nemurire.
Pe pământ lacrimi amare,
curgă, întru pomenire.

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!

Iubeşte macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veşnicie,
Iubirea ce nu are chip!

Iubeşte ţărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă şi uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.

Iubeşte fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi seci de navetistă (variaţie după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)

Privesc în jur
şi văd distanţa
cum se aşterne peste noi!
Şi mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.

Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, mă vei găsi în mintea ta?
Şi înţelegi acestea, sigur...
dar ştii(?) – ţi-am spus: nu mă uita!

Şi gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu –
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău şi bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care
ne-am sărutat în parc(?) –
nu-mi spune că amintirea nu te doare!
Mă reculeg şi văd
că ploaia se scurse toată în batistă
şi simt în ea – ce chin năprasnic... -
trei lacrimi seci de navetistă!

poezie de Ionuţ Popa, după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici aş vrea ca să trăiesc

România este ţara
unde ochii i-am deschis,
Unde grâul şi secara
unduiesc pe câmp întins.
Pentru mine, România
este "ţara mea de vis".
Este locul, este glia,
unde Eminescu-a scris.
Aici aş vrea ca să trăiesc
puţinul timp care-l mai am.
Aici aş vrea să odihnesc,
pe frunzişul de sub ram.
Aici aş vrea ca să privesc
cer albastru plin cu stele.
Aici aş vrea să împlinesc
toate speranţele mele.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaştri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credinţă să trăiesc
liniştit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulţumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-n dulce şoapte

Când luna e pe cer
Şi visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată

Tu îmi eşti poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.

Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Şi tu eşti una dintre ele.

Privesc sub ramuri de măslin
Şi te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Şi zâmbesc, căci nu mă pot abţine.

Chipul tău duios, de zână,
Îl visez în toi de noapte.
Şi privesc cum a ta mână,
Mă atinge-n dulce şoapte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!