Din ochii tăi, măicuţă

Te vedeam cum la fereastră, îngâdurată stăteai,
sufereai de grija noastră, cu ochii ne căutai.
Ne-aşteptai acasă, mamă, la tine noi să venim,
ca să ne aşezi la masă, împreună iar să fim.
Din fereastra-aceea mică, iute-n prag te-ai arătat,
şi cu faţa-îmbujorată, cu drag ne-ai îmbrăţişat.
Ne-ai dat un sărut pe frunte şi în casă am intrat,
bunătăţi ne-ai adus multe, să mâncăm ne-ai îndemnat.
Erai tare mulţumită, că pe toţi ne-ai adunat.
Radiai de fericită şi mâncare n-ai gustat.
Aveai faţa luminată, aveai sufletu-împăcat,
că venirea noastră, mamă, foamea ţi-a astâmpărat.
Din ochii tăi, măicuţă, boabe de mărgăritare,
c-un colţ de băsmăluţă, tu ştergeai lacrimi de soare.
Aşezată-n capul mesei, cu capul puţin plecat,
erai mama mult visată, erai cu suflet curat.

poezie de Dumitru Delcă (7 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai plecat, iubită mamă...

Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viaţă dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veşnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poţi că să nu ştii!
Aşa s-a întâmplat, tu însăşi să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!

Curaj aveai, cât pentru o armată
Şi ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ţi era doar un covrig,
Că noi să creştem mari şi să nu ştim de frig!
Aşa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă!

Iertare cerem, de-am greşit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar ştii că fiul ţi-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum şi tu te-ai supărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!

În inimă ţi-ai dus durerea
Deşi era amară ca şi fierea!
Tu ţi-ai ales cărarea către cer
Şi ai avut voinţă că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!

Ne-ai învăţat pe toţi să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când eşti pe ultimul tău drum ;
Nu poţi în lume să mai stai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!

În lumea unde veşnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu ştii,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Şi nu vei în stare, să scoţi nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!

poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai convins...

Ne-ai convins că în păcat
E totală degradare
De aceea Te-am urmat
Cu elan şi consacrare.

Ne-ai vorbit cu grai duios
Să-nţelegem bine starea
De-a trăi cu mult folos
Să primim încununarea.

Te-am crezut de la-nceput
Când ne-ai arătat cărarea
Teama-n noi a dispărut
Când ne-ai dat încredinţarea.

Siguri că suntem salvaţi
Prin lucrarea jerfei sfinte
Nu suntem îngrijoraţi
Când bat vânturi prin incinte.

Acceptăm, iubit Isus
Darul Tău şi-a Ta rostire
Ţara Ta e făr-apus
Şi ne-o dai ca moştenire.

Ne-ai convins şi ne convingi
C-ai venit nu din genune
Ci de Sus ca să învingi
Ce-i cuprins de uscăciune.

Viaţa noastră nu e vis
Ci-i conecţie cu Cerul
Îţi mulţumim că ne-ai trimis
Răspuns, să-nlăturăm misterul.

poezie de George Cornici (8 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Bunica draga unde esti?
Mi-e dor sa vad a ta privire,
Lasi toate cele pamantesti,
Ramanem doar c-o amintire.

Mereu acolo pentru noi
Ai fost, esti azi, vei fi si maine,
Cand voi fi singur, vom fi doi,
Si-om imparti apa si paine.

Ai crescut sase copilasi,
Apoi nepoti, chiar stranepoti,
Din paza ta n-ai vrut sa-i lasi,
Si i-ai hranit cumva pe toti.

Ne-ai invatat sa ne rugam,
Apoi ne-ai invatat de munca,
Orice da Domnul s-adunam,
Sa-i ascultam orice porunca.

Pe rand ne luai la magazin,
Desi nu erai nici bogata,
Din ce aveai, cat de putin,
La toti ne luai o inghetata.

Ne luai cu tine peste tot,
Ne-ai invatat ca-n viata-i bine,
S-ai un copil, si un nepot,
La batranete sa te-aline.

Din lada plina cu hainute,
Ne-ai imbracat cu bucurie,
Ai educat doua manute
Sa poata scrie-o poezie.

Ne amintim cu drag de tine,
Bunica noastra, te iubim!
Ne-ai invatat numai de bine,
Si pentru asta te cinstim.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse drag, Isuse drag... Priceasnă

1. Câte sfaturi înţelepte,
Isus lumii a dăruit
Şi când am căzut la greu,
Braţul lui m-a sprijinit.

Refren: Isuse drag, Isuse drag
Ai stat cu noi pe orice prag
Şi-ai plâns cu foc
Şi-ai plâns cu foc şi pentru mine.

2. Nu e dar sub Sfântul soare,
Ca iertarea ce ne-ai dat
Şi ne-ai vindecat de boală,
La necaz Tu ne-ai salvat.

(Refren)

3. Aş face tot ce-mi stă-n putinţă,
Ca durerile să-ţi iau,
Să-ţi şterg ochii arşi de lacrimi,
De care mulţi au uitat.

(Refren)

4. Să-l urmăm fără clintire,
Că drumul lui, e cel mai drept,
Viaţa lui e dăruire,
Pentru tot ce-i înţelept.

(Refren)

5. Veniţi cu toţi să-i mulţumim,
Cu Sfântă rugăciune,
Să ne-închinăm, că ne-a scăpat
De Marea îngropăciune.

(Refren)

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, iubită mamă!

Ţara mea, iubită mamă, ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut în braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat cu iubirea ta fierbinte,
Pentru tine s-au jertfit toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

Jurămintele-au uitat încălcând cu rea voinţă,
De ie te-au dezbrăcat, ţi-au furat a ta catrinţă,
La margine de răzor plânge-n sânge busuiocul,
Ciocârlia-i stinsă-n glas, semn că ţi-ai pierdut norocul.

N-au putut să-ţi fure graiul şi vorbirea dulce, sfântă,
Limba noastră nestemată ce-o rostim şi ne încântă
Curge-n şipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc,
Zboară-n aripă de înger peste plaiul românesc.

În dureri şi suferinţă ne prăznuim Centenarul,
Fără fast şi întristaţi ne sărbătorim amarul,
Îţi vom fi mereu aproape chiar de veacu-i chinuit,
Ţara mea, iubită mamă, ce la suflet ne-ai primit!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bărbatului

Bărbate, te-ai dus aseară
După pâine şi-ai venit...
Aveai capul mult mai mare,
Erai murdar şi ameţit.

Eu te-am văut de la fereastră,
Iar câinii te lingeau vârtos,
Oh, aveai lumea la picioare!
Doar tu erai cu susu-n jos.

Şi prin ogradă dai rateuri,
Că bormaşină de-ai fi fost,
Tot nu loveai cu stângu-n dreptu...
Dar erai beat, bolând şi prost...

Şi totuşi, faci şi tu un bine,
Căci la boboci dai de mâncare...
Bărbate, nu ţi-ar fi ruşine?!
Nu mai ai bani în buzunare!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinţi,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIŢI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Şi lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat şi nu ne-ai dat de ştire?
Câţi îngeri trec pe-a nesfârşirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâţia mari artişti... Tu eşti cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu eşti al pământenilor altoi!

Eşti candela firescului fiinţei,
Deşi în nefiinţă te ascunzi,
Îţi dăruim o lacrimă şi-o rază
Din ochii noştri-nlăcrimaţi şi blânzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu Te-ai dus

Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.

Tu Te-ai dus şi-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morţi ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.

Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.

Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.

Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Şi ne-ai înviat.

Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.

Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt...

poezie de Adriana Cristea (17 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, iubită mamă ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut pe braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat, cu iubirea ta fierbinte
Ai făcut să se jertfească toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti, prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

Jurămintele-au uitat încălcând cu rea voinţă,
De ie te-au dezbrăcat, ţi-au furat a ta catrinţă,
La margine de răzor plânge-n sânge busuiocul,
Ciocârlia-i stinsă-n glas, semn că ţi-ai pierdut norocul.

N-au putut să-ţi fure graiul şi vorbirea dulce, sfântă,
Limba noastră nestemată ce-o rostim şi ne încântă
Curge-n şipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc,
Zboară-n aripă de înger peste plaiul românesc.

În dureri şi suferinţă vei prăznui Centenarul,
Fără fast şi întristaţi îţi sărbătorim amarul,
Îţi vom fi mereu aproape chiar de veacu-i chinuit,
Ţara mea, iubită mamă ce la suflet ne-ai primit.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabenii către Mateevici

Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naştem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Şi sânul nostru s-a uscat
Şi capul noi l-am prea plecat
Cerşind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuţi, mereu vânduţi
Ca vita înjugaţi la plug
Ocnaşi şi robi. Şi dor nespus
Ascuns în ochii nesupuşi
Cu care căutam pierduţi
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv şi sfânt
Mai rog puţin noroc
Ne-ai dat şi voie şi pământ
Şi imn şi graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veştmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă şi-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul şi Carpatul sfânt
Şi steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar şi morţi
De-ar ordona acel proroc...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse, Dumnezeul meu

Ai lasat, Doamne, miliarde de suflete.
Ai lasat, Doamne, miliarde de iubiri.
Ne-ai lasat puterea de a face bine,
Dar cati dintre noi Iti implinesc vrerea?
Ne-ai lasat libertatea de a alege.
Dar cati dintre noi aleg binele?
Ne-ai daruit zborul spre inaltimi.
Dar noi coboram in adancuri.
Ne-ai dat lumina.
Dar n-o zarim de intunericul din noi.
Ne aperi mereu.
Dar noi cautam, parca inadins
Capcanele si raul.
Ne iubesti, Doamne,
Dar cati dintre noi Iti multumim?
Te-ai lasat batjocorit,
Te-ai lasat torturat,
Ti-au curs lacrimi de sange,
Dar noi, Te-am tradat!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i mai de preţ în lume

Tot ce-i mai de preţ în lume,
Eşti Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat şi ne-ai dat viaţă,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriţi doar Ţie,
Îţi slujim neîncetat,
Eşti a noastră bucurie,
Fie-Ţi Numele lăudat.

Tu, eşti Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viaţă veşnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Eşti puterea ce ne ţine,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare eşti, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruinţă,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credinţă,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunc născut în Betleem

Ne plecăm cu mulţumire

O Isus în faţa Ta

Şi-ţi cântăm azi cu iubire

Căci prin har neprihănire

Ne-ai schimbat Tu inima

.

Prunc în Betleem născut

Acum noi te lăudăm

De noi milă c-ai avut

Şi-ai venit să ne fii scut

Numele-ţi glorificăm

.

Mulţumim Prunc minunat

De aleasa Ta iubire

Căci pe braţe ne-ai luat

Şli iertarea Ta ne-ai dat

Viaţă de neprihănire

.

Astăzi Doamne îţi cântăm

Şi îţi lăudăm sosirea

Numele ţi-l lăudăm

Şi Isus te onorăm

Căci ne dărui mântuirea

.

În lumina Ta Isus

Ne vrem toţi să fim scăldaţi

Să-ţi dăm sufletul supus

Căci lumină ne-ai adus

Să fim binecuvântaţi

.

Cinste slavă şi onoare

Îţi aducem Prunc iubit

Căci ne eşti pe veci salvare

Îţi cântăm Numele-ţi mare

Căci Doamne ne-ai mântuit

26-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mucenicie

Mamă, dor de tine strâng de când m-ai adus pe lume,
îl pun la păstrare-n gând, el l-aşază în albume,
îţi văd trupul cum se frânge în a vieţii cingătoare,
spre sfârşit, sufletul ţipă de prea mult dor care doare.

Ne-ai născut, ne-ai legănat, ne-ai pus lumea la picioare,
niciodată nu te-ai plâns şi-ai dat zilelor culoare.
Cu mirosul de lavandă îţi adormeai oboseala,
mulţumind Cerului, seara, pentru toată-agoniseala.

Te trezeai prima în zori, şi munceai cu bucurie,
şi ne-mbrăţişai pe toţi cu privirea-ţi azurie.
Ai fost înger întrupat care a uitat de sine,
dăruind neîncetat, de noi ascunzând suspine.

Pe băncuţa de sub nuc, odihneai primele cute
şi cu paşii tăi curaţi călcai peste visuri mute.
Îmi păreai nemuritoare cu-al tău zâmbet de lumină,
glasul tău povestea viaţa, ca o apă cristalină.

Aş vrea să-nchid timpu-acum, să nu poată a mai trece!
Dintre cei care-mi sunt dragi niciunul să nu mai plece,
să rămânem împreună cel puţin o veşnicie,
pe care-ai răscumpărat-o tu, cu-a ta mucenicie.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scump Isuse

Cât de scump Isuse eşti
Cât de scump şi minunat
Căci în slăvile cereşti
Tu Isuse ne primeşti
Ne-ai plătit al nost" păcat

Cât de gingaş Isus eşti
Cât de gingaş şi frumos
Când Isus ne dăruieşti
Comorile îngereşti
Mire drag şi glorios

Nimeni Doamne nu-i ca Tine
Nici în cer nici pe pământ
Tatăl Sfânt din slăvi senine
A ascuns totul în Tine
Căci Tu eşti al Lui Cuvânt

Cât Isus de minunat
Eşti Doamne în veşnicie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Şi un suflet nou curat
Ai Tăi să fim pe vecie

Tu ne eşti Isus comoară
Har nespus jos pe pământ
Vin" te rog la noi coboară
Şi ne ia în a Ta ţară
Să-ţi cântăm o Mire Sfânt

Ia-ne Tu pe-a Tale mâini
Şi ne fă să te ascultăm
Să-ţi dăm dragostea dintâi
Cu noi veşnic să rămâi
Căci pe Tine doar te avem

Cât de scump ne eşti Isus
Cât de scump şi plin de milă
Căci viaţă ne-ai adus
Şi în dragostea-ţi ne-ai pus
Viaţa s-o avem deplină
06-02-2023 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai băgat pădurile în sicrie, străine

Cine-ar putea durerea frunzei s-aline
Când casa i-a fost secerată de topor?
Ne-ai secat sevele pământului, străine,
Ne-ai transformat pădurea în ogor.

Din ce în ce mai puţine triluri măiastre
Mai răsună în inima codrului îndurerat,
Ne-ai alungat cântăreţii spre zări albastre
Cu dulci amintiri sub aripi au plecat.

Străine, plânge amarnic sufletul în mine
Căci multele generaţiile ce vor urma
Vor zări trunchiuri ciuntite pe coline
De verdele lor crud nu se vor bucura.

Ne-ai băgat făr' de milă pădurile în sicrie
Făcute din lemnul propriilor lor copii
I-ai forţat să plătească crunta simbrie
Siluindu-le sufletele să bântuie pe câmpii.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că ne-ai făcut din lut, nu ne supărăm, Doamne. Dar de ce ne-ai lăsat groapa!

aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ne-ai făcut din noroi. Şi ne-ai tratat ca atare.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!