cine-ţi vorbeşte zâmbind?
nu, este râul rostogolind
câteva flori

haiku de Jean Paulhan, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?

Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
şi totuşi eu mai sper

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de la malul

râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranţe
cu chiot şi veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare

vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
şi de dor ascuns
în cioburi de lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista îndoială

Cine-ţi şterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpaţii, Dunărea şi marea
Negândind că-ţi face pulbere răbdarea?

Cine-ţi şterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ţi varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?

Cine-ţi şterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist şi obosit,
Lânceda speranţă fără de sfârşit?

Cine-ţi şterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-şi ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-şi fac veacu-n stradă?

Cine-ţi şterge fruntea nefiresc de udă?
Laurii dreptăţii câştigaţi prin trudă,
Soarele ce-ţi zvântă lacrimile triste
Lepădând sudoarea stoarselor batiste?

Cine-ţi şterge ochii, Maică Românie?
Cei ce vor să pună codrilor chirie,
Câmpurilor lacăt, râurilor stâncă,
Valurilor vamă, amanet pe luncă?

Cine-ţi şterge barba, Maică Românie?
Aurul din pântec ca o ironie,
Dumnezeu cu mila într-o altă lume
Când te-o naşte iară sub acelaşi nume?

Cine-ţi şterge-obrazul, Maică Românie?
Vântu-n primăvară când uşor adie
Şi-nroşeşti de ciudă c-ai albit devreme
Când prin nori lumina o auzi cum geme?

Cine-ţi şterge chinul, Maică Românie?
Cei ce-s plini de ură şi de duşmănie
Şi-altă cale dreaptă n-au găsit să ducă
Decât cârma ţării strâmb să o conducă?

Cin' te mai alintă, cin' te mai mângâie
De la fir de păr până la câlcâie?
Ploile şi vântul, astea ţi-au rămas,
Slujitori cucernici fiecărui ceas!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă zâmbind,
Şi tot zâmbind ignoră-mă.
Vindecă-mi rănile zâmbind,
Şi-apoi tot zâmbind ucide-mă

catren de Daria Creţu din Ruinele unei iubiri: 1944
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii storşi de lacrimi

Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălţând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi vorbeşte un prieten, tot ceea ce spune este interesant.

citat din Jean Renoir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
Jocurile, poveştile cum au trecut,
De n-am ştiut şi nu am priceput?
Acum tac şi cu regretat constat
că am găsit ce nu trebuia căutat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate ✍

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
Jocurile, poveştile cum au trecut,
De n-am ştiut şi nu am priceput?
Acum tac şi cu regret constat
că am găsit ce nu trebuia căutat.....

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind, Lucian le luă şi semnă de vreo câteva ori, pe câteva foiţe, sub nişte texte scurte, scrise în grabă tot de el, dar tare citeţ şi ordonat. Poliţistul mulţumi din nou, apoi îşi luă pixul şi carneţelul. După acest micuţ "incident", Lucian reocupă locul de la volan, cu papagalul tot pe umăr.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva

desene în cărbune de dimineţă
câteva
femei tolănite a iubire de sine în mine
câteva
mişcări de înviorare surprinzătoare
câteva
luări de poziţii înfloritoare
în fine
câteva câteva câteva
desene
în cărbune de dimineaţă: pe tare
câteva
clişee cu femei şi bărbat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu câteva flori în grădina mea, jumătate de duzină de picturi şi câteva cărţi, aş putea trăi fără a simţi invidia.

citat din Lope de Vega
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vorbit acum câtva timp despre un interesant studiu al d-lui Paulhan asupra "prostiei la om"; d-l Paulhan stabileşte, după cum s-a văzut, că prostia provine mai cu seamă din pretenţie. Nu mai încape îndoială că un zidar, care se ţine de meseria sa şi nu se amestecă în lucruri pe care nu le poate pricepe, nu se va expune niciodată a fi tratat de prost; din contră, dacă-şi va exercita meseria sa cu conştiinţă şi cu iscusinţă, se va putea cu drept cuvânt spune de dânsul, că e un zidar inteligent. Îndată ce însă zidarul nostru se va amesteca în cestiuni înalte economice şi va căuta să le dezlege fără a fi dobândit mai înainte cunoştinţele trebuincioase, cu alte cuvinte, îndată ce-l apucă boala pretenţiei, toată lumea va spune despre dânsul că e un "prost".

începutul de la Cuvântul "colectivitate" de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice psihanaliză ne vorbeşte despre moartea insinuată în viaţă.

citat din Jean-Bertrand Pontalis
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas către biruinţă este să ştii cine-ţi este duşmanul.

citat clasic din Corrie Ten Boom
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas către biruinţă este să ştii cine-ţi este duşmanul.

citat din Corrie Boom
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea aurită a gândurilor

Se suie viţă pe coloana anilor,
înfăşurând în atingeri suave lumina zilei.
Despleteşte părul amiezii, grâu copt,
numai bun pentru frăgezitul dorului de viaţă.
Îşi adânceşte privirea în râul clipelor, rostogolind în surâs sufletul cerului.
Mă inundă...
Şlefui-m-ar degetele rugăciunii,
copilă curată, răsărită în odaia sufletului,
în noaptea înstelată, fântână cu apă vie, divină!
În strugure, stă gustul toamnei,
de credinţa-n vinul vieţii, plină!

poezie de Iulia Dragomir (25 noiembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele vorbeşte... El vorbeşte, şi cuvântul său este viaţa, el vorbeşte şi cuvântul său e lumina care cade aici pe pământ, pe plante, animale şi oameni.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elle Woods: Aşa că vorbeşte, America. Vorbeşte pentru ţara celor viteji. Vorbeşte pentru ţara în care se dau şi cadouri atunci când cumperi ceva. Vorbeşte, America! Vorbeşte!

replică din filmul artistic Blonda de la drept 2
Adăugat de Dana Ţugui
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori ale pietrei

Flori ale pietrei cu faţa spre mare,
cu vine care-mi amintesc de alte iubiri,
strălucind în ploaia subţire şi lină,
flori ale pietrei, siluete
ale căror vinişoare, când nimeni nu-mi vorbeşte,-mi vorbesc,
care mă lasă să le ating după-atâta tăcere...
printre pini, oleandri şi platani.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea.

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!