Cornelia Georgescu

Zâmbind, Lucian le luă și semnă de vreo câteva ori, pe câteva foițe, sub niște texte scurte, scrise în grabă tot de el, dar tare citeț și ordonat. Polițistul mulțumi din nou, apoi își luă pixul și carnețelul. După acest micuț "incident", Lucian reocupă locul de la volan, cu papagalul tot pe umăr.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Tânărul comandant porni spre bucătărie, iar aici papagalul căpătă biscuiții promiși, ba chiar și vreo câteva bombonele. Apoi Lucian găsi și vreo câteva chei care nu-i mai erau de nici un folos, așa că i le lăsă papagalului. Rikky se așezase pe crenguța unui lămâi aflat la intrare, cu cheile în plisc, iar Lucian se retrase spre camera lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian privi pinguinii, iar după câteva minute reveniră în sufragerie; încă avea papagalul pe umăr. Mama lui, Diana, nu se mai așezase, rămăsese în picioare, după noul incident cu Jerry – hamsterul. Privind-o tăcut, Lucian se întrebă cum ar fi reacționat dacă ar fi văzut gândacii, șerpii veninoși, țestoasele, tarantulele, scorpionii, șopârlele, caimanii, dar mai ales cele două feline mari, negre, panterele. Nici nu dorea să-și imagineze! Mama lui, Diana, era tare sperioasă! De ce oare? Nu-și dădea seama.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Între timp, maimuțica se dăduse jos de pe umărul lui Lucian, iar papagalul Rikky, mândru nevoie mare, o înlocuise și nici că părea dispus să mai plece din acel loc. La auzul cuvintelor blondinei, Lucian își întoarse brusc privirea către ea, bănuitor. Ce dorea să spună prin aceste cuvinte? Oare simpatica blondină simțea ceva pentru el? Lucian se încruntă și rămase îngândurat. Desigur, Maria era tare drăgălașă, simpatică, dar inima lui îi aparținea în întregime celeilalte colege, domnișoara psiholog Lia; pentru ea bătea inima lui și simțea că nu poate schimba acest sentiment chinuitor pentru el. Cu papagalul pe umăr și Nero alături, Lucian intră în sufragerie, împreună cu Maria. Nici unul dintre ei nu observaseră că pe lângă ei trecuse un micuț intrus, dar aveau să afle de îndată, pentru că mititelul, cu blănița gălbui-maronie zburlită, ciufulită, se opri mai întâi direct pe sandaua elegantă, apoi pe piciorul Dianei Enka, iar aceasta, speriată, sări brusc într-o parte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Între timp, mașina familiei Enka, gonea spre casă. Zărind la volanul mașinii un șofer cu o pasăre pe umăr, unui agent de circulație i se păru straniu acest amănunt, așa că polițistul opri mașina. Se apropie de geamul șoferului. La cererea polițistului, Lucian coborî, pregătind actele necesare; papagalul stătea tot pe umărul său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând, blonda necunoscută dispăru în mulțime, dar până ca ei doi să ajungă lângă mașină, pe Lucian îl mai salutară vreo câteva domnișoare; cel puțin încă vreo două, Mihai nu observase sigur acest lucru. În sfârșit, reușiră să intre în mașină. Ușor jenat față de colegul său, Lucian își privi chipul în oglindă; scoase o batistă să-și șteargă urmele de ruj rămase pe obraji.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând, Lucian porni mașina domnului Enka spre casă. Papagalul, tare mândru, nu renunțase la locul său de onoare de pe umărul tânărului comandant, aflat la volan. Diana Enka stătea în față, lângă fiul ei, spre care privea din când în când, dând din cap ușor, a dezaprobare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Acum dai și autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult și nu știam eu?
Lucian: Aș, mamă... Nu chiar așa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăți ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian o privi fix câteva clipe, apoi cedă. Oftă scurt și se îndepărtă de ea, clătinând din cap, în semn de nemulțumire. Se reîntoarse în locul de unde se ridicase și se așeză din nou, nepăsător. Lia îl privi încurcată, la lumina din ce în ce mai slabă a lanternei, neștiind ce să creadă și ce nu. Deveni nesigură, iar acest fapt o enerva.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Găsi și batista; era, evident, mototolită, în plus, plină de bombonele în ambalaje multicolore, care se împrăștiară pe jos. Lunganul șterse pixul și i-l înmână colegului său, apoi se șterse pe mâna murdară de ciocolata topită. Mototoli batista, care acum era și murdară și o vârî nepăsător la loc, în buzunar, după care se aplecă să-și strângă bomboanele de pe jos. Lucian luase pixul, încă lipicios și privi dezaprobator spre colegul său cel înalt. Era cazul să semneze actele șoferului, care asistase amuzat la această scenă. Încercă să utilizeze pixul, dar înainte de pasta albastră a acestuia, pe foaie apărură câteva litere maronii, dulci...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mașina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima mașină coborî chiar domnișoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera și zâmbindu-i. Apoi își reluă locul la volan și porni mașina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre și Adi, cu care se înțelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitați la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar și ei, pentru a da niște declarații, deși nu știau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemați, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Trecură dincolo de altă ușă. O sumedenie de plante invadau spațiul cu verdele lor plăcut, iar ciripitul păsărelelor se auzea necontenit, mai-mai ceva ca în orice pădure. În curând, pe umărul lui Lucian se așeză papagalul cel colorat, cu care mai făcuse cunoștință. Papagalul se mulțumi și cu bomboanele; le luă și zbură. În încăpere nu erau numai papagali, ci felurite păsărele, nu toate vorbitoare, al căror ciripit plăcut răsuna în toată încăperea. Lucian se opri lângă o pasăre superbă, cu penajul frumos colorat, cu o coadă lungă, cu pene la fel de colorate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deși era treaz de destul timp, Lucian nu se pregătise de plecare. Încă stătea nepăsător în pat, în pijama și nu părea a avea de gând să se ridice în curând. Între timp, blondul său tată se trezise și el. Își scrisese cererea către directorul Institutului, o și recitise de vreo câteva ori; era gata de plecare. El – da, fiul lui – nu! Uimit de întârzierea fiului, urcă treptele spre camera acestuia. Bătu la ușă de vreo câteva ori; nu-i răspunse nimeni, dar tot intră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Mai ales pentru Nis. De fapt, pentru el, totul e înălțător, la 2,18 m.
Mihai: Înalt băiat; și amuzant...
Lucian: Îți vine să crezi că-n urmă cu vreo opt ani era atât de scund, încât i se spunea Piticu'?
Mihai: Cui?! Geografului acela?
Lucian: Chiar lui.
Mihai: Pare tare nostim. Un pic poate cam distrat, aiurit...
Lucian: Așa și este. Ne vom distra în misiune, cu el la bord.
Mihai: Da, e simpatic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Întrucât se descălțase deja, iar Nero era cuminte și înțelegător, Lucian intră cu Rikky în cameră; papagalul repeta strident: "Haide, șefu', repede! Vedem director... Vedem director la televizor, șefu'..." Aici erau și părinții și bunicii lui; priveau la televizor. Lucian îi salută pe toți, apoi privi și el curios spre micul ecran; nici urmă de director; se înșelase papagalul! Însă, nu după mult timp, pe ecran apăru Institutul din Craiova, iar mai apoi, în prim plan, o tânără domnișoară, probabil moderatoarea. Emisiunea se transmitea în direct. În curând, operatorii și moderatoarea intrară nu doar în sediul principal al Institutului, ci chiar în biroul directorului, unde, într-adevăr, se aflau atât Traian Simionescu, cât și profesorul Manea. Directorul își întâmpină oaspeții așa cum se cuvenea, apoi se așezară cu toții, mai puțin cei cu camerele de filmat. Lucian îl privi atent, cu admirație: dom' director era un om tânăr, tare frumos, chiar și pe micul ecran; un adevărat domn... Nu doar Lucian și familia lui urmărise cu interes această emisiune, acest scurt "talk-show" cu directorul și instructorul, ci toți ceilalți tineri din echipaj, cu familiile lor; foarte probabil, nu doar ei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Frumos dulăul tău. Ce rasă e?
Lucian: Nici una.
Mihai: Cum?!
Lucian: E maidanez; l-am luat de pe stradă când era foarte micuț și a rămas al meu.
Mihai: Ah... Ca să vezi, ce norocos a putut fi!
Lucian: Da, norocos...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câteva clipe, Lucian privi în gol, de parcă era absent din acel loc, cu gândurile aiurea; de fapt se gândea la Lia... Își întoarse capul și o regăsi lângă el; tot nu mâncase nimic, nici nu se atinsese de mâncarea din farfuria pe care el i-o așezase în față. Privind apoi spre farfuria lui, observă că, de fapt, în mod ciudat, era tot plină; deci, nici el nu se atinsese deloc de mâncare. Ceilalți însă, adică bunicii și părinții lui, deja terminaseră. Lucian nu mai insistă ca ea să mănânce, dacă nu dorea; se ridică și începu să strângă totul de pe masă, lăsând locul curat. Apoi reveni din bucătărie, fără șorțul de bucătar, pe care, probabil, îl lăsase acolo, unde-i era locul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pe lângă Lucian trecură trei domnișoare superbe, care-l salutară foarte familiar, aruncându-i ocheade provocatoare pe sub gene. Lucian se mulțumi să le salute, zâmbindu-le discret.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Adolescenta bălaie luă pixul și notă, sub numele lui Nistor, Adela, doar atât. Își trecuse doar prenumele, scurt, doar cinci litere și atât. Cinci litere, dar ce frumos erau așternute, ce ordonat, ce citeț, caligrafic, în contrast vizibil cu hieroglifele înșirate de geograf, caractere indescifrabile care se doreau a fi litere, pe care trebuia să te chinuiești mult și bine până a le descifra. Șoferul luă pixul și fotografia, pe care o privi, zâmbind mulțumit; parcă se distingea un început de "H" și un "N" timid; restul numelui geografului era mai greu de citit. Mult mai ușor se deducea. Totuși, șoferul era mulțumit de mâzgăleală.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Zorii zilei anunțau începutul altei săptămâni. Urmau câteva zile deloc plăcute pentru tânărul comandant. Se trezi anevoie, fără pic de entuziasm. Contrar obiceiului său, în această zi nu se grăbea deloc să plece spre Institut, doar știa ce-l aștepta acolo. De cum deschise ochii, zări pe fereastră câteva sclipiri luminoase. "Iarăși reporterii? Nu s-au mai săturat oare?" își spuse în gând, deși știa că zilele acestea, oamenii presei vor avea mult material, pe seama lui. Se convinse însă în curând că de fapt nu erau blitz-urile aparatelor foto ale reporterilor sau ale altor curioși, când auzi clar câteva tunete specifice furtunilor de vară. Se apropie de fereastră; într-adevăr, cerul era brăzdat de numeroase fulgere, la intervale de timp destul de scurte. În curând se porni și ploaia, o ploaie rapidă, care umplu străzile de șuvoaie de apă în doar câteva clipe. "Canalizare proastă..." se gândi Lucian cu indiferență, dar imediat își aminti de dulăul său negru. Era Nero în casă sau nu? Coborî rapid treptele, tare îngrijorat, așa cum era îmbrăcat, adică încă în pijama, dar se liniști când își zări câinele în holul de la intrare, încolăcit leneș în locul amenajat pentru el. În lămâi, evident, era papagalul cel colorat și foarte zgomotos, dar tare drăgălaș, Rikky. Iată că se stricase brusc și vremea, de parcă știa ce se petrecea în sufletul comandantului misiunii; și acolo era o adevărată furtună.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Intrară într-o altă cameră, a treia, tot cu animale. Din ce în ce mai plăcut surprins, Lucian recunoscu vreo câteva dintre ele: veverițe, ursuleți Panda, dar și Koala, pisici de rasă, dar și obișnuite, cât și câini, cam la fel ca pisicile, adică nu doar de rasă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook