Tâmpla vocalei pe versul meu proptită

Pe faţa amiezii ca spicul bălaie
Nepăsătorul îşi scuipă ciuda.
Spălat de vreme, spălat de ploaie –
Graiul îşi dăruie truda.

Tâmpla vocalei pe versu-mi proptită
Respiră metafora la mari adâncimi,
Contemporană cu eroarea împietrită
Roua născută în trandafiri,
Precum un copil, rămâne uimită...
Putea-vei şi tu să te miri?!

O mână-idee străină şi alterată
Se bagă în gându-mi, ca-n buzunar -
Deznădejdea, amurgul se-arată
Îngenuncheate lângă altar.

Un fulger altoit la mine-n os
Mă luminează-n noapte, presimte o furtună:

Voi nu veţi şti cât sunt de bucuros
Că marile dureri metafora-mi le adună.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În felul unui fulger să mă scrii, cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp sufletesc

în memoria mamei Ana

Aşa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Şi zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Şi plânge uneori fără să-şi deie seama:
Ce anotimp domneşte în vorba omenească,
Şi cum se simte spicul în ochi-aprinşi rodit?
Nereţinându-şi jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioşi acoperit.

Aşa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-şi revarsă,
Şi îmi răneşte graiul dansul ei cel rece –
Şi eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Aşa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viaţa lor frumoasă, -
Dar ochii părinteşti, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar îi este truda

Omul face treabă bună,
dar şi mult greşeşte.
Cât trăieşte tot adună,
dar şi risipeşte.

Adună lucruri fel de fel.
Adună şi fapte bune.
Dar nimic nu ia cu el,
când pleacă din astă lume.

În zadar îi este truda.
În zadar a adunat.
Când îşi bagă coada Iuda,
timpul lui a expirat,

poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Pe lângă mine cad
particule de linişte
cum cade bruma
pe viţele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naşte.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n braţe tu nu stai
Şi plâng, şi plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Şi-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îţi aminteşti tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat aşa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni şi vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viaţă nu e doar furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de spălat

Unii, chiar milionari,
Folosesc cu brio trucul:
Ca să spele bani murdari,
Au ca detergent... ciubucul!

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Eu sunt sălbatec ca un vis
Ce noaptea liniştea sugrumă,
Ca un profet păgân închis
În carapacea mea de humă.

Eu sunt înalt ca un stindard
Ce-i ros de umbră şi de glorii,
Ca un păcat spălat de nard
În patruzeci de purgatorii.

Eu sunt pribeag ca un strigoi
Ce scuipă lumea cu blesteme,
Ca un nebun cu pumnii goi
Şi tidva plină de poeme.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Prepoem", an II, seria II (19 iunie 1941)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani destui în tot veacul pentru a procura demnitatea.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioanei Diaconescu, autoarea volumului "Furăm trandafiri"

N-are rost să te mai miri
Că furase trandafiri,
Când observă şi-un copil
C-a furat şi flori de stil!

epigramă de Dimitrie Bălan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba dulce a cuvintelor

Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe faţa vântului nervos,
dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă.

În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceaţa odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
şi lumea îşi frîmântă mâinile de aşteptare.

Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănţuie
cu dorul care în mine îşi află izvorul
cel dătător de dragoste şi viaţă.

În vreme ce verdele îşi câştigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolţire a seminţelor,
copii nevinovaţi ai soarelui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefanţi în ploaie

Oare ce-l face pe-un om să zâmbească.... doi bătrâni ţinându-se de mână?
Norii luând diferite forme, un castel de nisip, faţa unui copil râzând – bălaie?

Prietenia, curcubeul... făcutul cu mână unui tren
Sau, pur şi simplu, vederea unor elefanţi jucându-se în ploaie?

poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima se înlănţuie

Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe faţa vântului nervos,
dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă.

În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceaţa odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
şi lumea îşi frământă mâinile în aşteptare.

Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om,
în amiaza când inima se înlănţuie
cu dorul care în mine îşi află izvorul
devine dătător de dragoste şi viaţă.

În vreme ce verdele îşi câştigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolţire a seminţelor,
copii nevinovaţi ai soarelui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Păşesc, ca de fum, prin toamna de ceaţă,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n şoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârşit.

Atâtea reproşuri şi atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Şi toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Şopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n braţe străine, apoi, vei fugi.

Şi eu, pentru tine, voi fi amintire –
Şi tu, pentru mine, vei fi doar trecut...
Am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezervaţi-mi un veac, doar al meu să fie.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea nu produce milă.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe toate le vede.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie selectivă

de o mie de ani
apa suferă
ca şi vântul ce mângâie spaima
ierbii spălată de ploi
umbrele macilor aşezate
pe tăciunii din galbenul bobului
respiră aduceri - aminte
de o mie de ani
doar liniştea noastră
crustă coaptă din ţurţuri de raze
rămâne împietrită
pe strâmba cale redusă
a flăcării mari

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi copil

Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viaţă,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe faţă.

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge.

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrâneţe ca un răsărit spălat în rouă.

Rămâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!

Rămâi copil.....

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!