Țăranul român
În răcoarea dimineții,
Țăranul român
Dă binețe vieții
Și are gândul bun.
Pe față el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp și în grădină.
Bobițele de rouă
Setea îi adapă.
Se-așterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.
În arșiță și-n vânt
Trudește ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.
Apoi, pe seară,
Când luna îmbrățișează soarele,
Când glia își culcă ogoarele,
Obosit, părăsește răzoarele
Ca să-și odihnească mădularele.
El știe că noaptea e cel mai bun sfetnic,
Când ploaia de lumină se pierde-n întuneric.
poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 NOBOdY`S PERFECT [din public] a spus pe 13 aprilie 2013: |
| foarte frumoase versuri...felicitari! |
2 Dumitru Delcă [autorul] a spus pe 14 aprilie 2013: |
| NOBOdY, cu respect, MULȚUMESC pentru felicitări. |