Sunt un familist convins, căsătorit din '79. Ce-i drept ne-am chinuit amândoi, şi eu, şi soţia, nefiind bucureşteni. Am dus-o greu, prin subsoluri, prin hrube, pe unde am găsit şi noi, până am ajuns să am buletin de Bucureşti, după Revoluţie. A durat 11 ani să-mi iau buletinul de Bucureşti, cu toate că eram printre primii pe listă.

Vasile Muraru în interviu (16 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum eu nu am considerat lucrurile ca pe o opţiune... Faptul că eram la Bucureşti pentru mine era ca o binecuvântare. Foarte puţini părinţi îşi permit luxul de a-şi da copiii la o şcoală din Bucureşti. Or, nici nu putea să-mi treacă prin minte gândul să renunţ.

Adela Popescu în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am evoluat de la "Cu bastonul prin Bucureşti" la "cu bastoanele prin Bucureşti".

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

La Bucureşti ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.

Şi mi-a mai zis, în băşcălie,
Că am pronunţia stricată,
La Bucureşti ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.

Că limba mea a fost călcată
De ruşii din sălbăticie
Am înţeles că ea nu ştie
Şi am vorbit o limbă lată,
La Bucureşti ajuns odată...

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu ştiu, dragă Domnule, mă rog frumos, că iubeşti Braşovul şi toate cele săseşti, ungureşti şi româneşti din Ardeal? Fără să-mi fi spus, ştiam şi anume de ce. E desigur mai departe de la Bucureşti şi Ploieşti, până la Braşov, Feldioara, Sighişoara etc. decât de la acestea până pe malurile Rinului, ori la coastele celor două mări nordice. În Ardeal ajung picioarele încălţate ale corpului european; la Bucureşti şi Ploieşti etc. stă, plin de paraziţi, sângerat de scărpinătură, dar frizat à la Parisienne, corpul trupului bulgaro-ţigănesc, cea mai infectă şi mai dezgustătoare parte a acestui bastard şi ignobil tip oriental.

Ion Luca Caragiale în scrisoare către Alceu Urechia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureşti

Mi-e dor nespus de oraşul meu,
Imperfect cum a vrut Dumnezeu
Râsete-n noapte, triste poveşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

De terasele pline, parcuri şi alei,
Unde-s maşini tunate si derbedei
De Dorobanţi şi de Centrul Vechi
Muzica ce sună plăcut în urechi.

De mall-uri şi bulevardele largi,
Unde, pe şest, o marijuana tragi,
Şi prea uşor cheltui 200 de RON
Pe curvele triste-n ciorapi de nylon.

Terenul de fotbal şi sala de forţă
Sufletul mi-este aprins ca o torţă
După tot felul de chestii lumeşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosirea minerilor în Bucureşti

Veneau în grupuri hotărâte
Şi, ca să bată mai cu spor,
Aveau, pe lângă răngi şi bâte,
Şi câte-o "coadă de topor"!

epigramă de Vasile Matei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aşa, Prostănacul a ajuns să domnească peste împărăţia tatălui, s-a căsătorit cu prinţesa lui şi a mers vorbă prin toate ţinuturile vecine că era un conducător viteaz şi drept.

finalul de la Cele trei pene fermecate de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minoritarii, după Revoluţie

Le-am dat ce-au vrut atunci, cu sârg,
La Bucureşti – în mare iureş –
Iar Dumnealor au "spart" un târg
(E vorba despre Târgu Mureş)

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "Unde dai şi unde crapă" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Bucureşti e forfotă greoaie

în Bucureşti e forfotă greoaie;
pe plan secund doar blocuri decojite
şi chipuri aspre-n pasiuni cumplite
îşi cară pumni şi palme - ce mai droaie
să le explici c-o schemă că sunt vite
e de prisos şi-acest curaj te-ndoaie
c-ai să înghiţi cu poftă la gunoaie
de vrei în viaţă să rămâi; admite
că ţi-a trecut prin cap când te loveau
un gând nebun cu lăncii şi topoare,
dar te-ai trezit prin nori că zugrăveau
din rai un iad cu negre bolţi ce-apare
treptat în rănile-ţi ce încântau
copiii nopţii-n acţiuni gregare

poezie de Ionuţ Popa (6 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea generală

De la Bucureşti la vale
Totul este numai jale,
De la Bucureşti în sus
E la fel cum v-am mai spus.

epigramă de Alexandru Nacu din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări...

nu mi-a fost prea greu
să mă urc
în trenul de la ora trei dimineaţa
cu destinaţia Oradea - Bucureşti
într-un compartiment clasa a doua fumători
şi să-mi îngrop ridurile
în fumul de ţigară
ce valsa de-asupra capului
aplecat după aer...

ştiu că nu toate dimineţile sunt perfecte
pentru că ele
sunt făcute să dureze
cât un mers cu trenul...

poate puţin îmi pasă

mă retrag înăuntrul meu
şi împart respiraţia
cu bucăţile de umbră căzute
peste carnea mea ca o răzbunare

lumina dimineţii crescută pe faţă
din răsăritul târziu
trece prin mine
şi- mi înviorează sufletul
la primul semnal
se deschid uşile

şi totuşi trenurile
niciodată nu-mi vor opri căutările...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Eu şi Tu, noi amândoi

Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii şi printre stele,
debusolaţi şi obosiţi,
apare chinul.
Şi Eu şi Tu, noi amândoi,
ne-am înţeles
să ne unim destinul.

Şi Tu şi Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât şi ne-am luat.
Tu soţ, iar Eu soţia ta,
demult, dar încă n-am uitat.

Şi Eu şi Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul şi un sărut,
n-au fost în zadar.

Şi Eu şi Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmaşi, unul şi una,
sau, câţi or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.

Şi Tu şi Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
şi ne-am zbătut,
de toate să avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
şi Eu şi Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.

Şi Eu şi Tu
ne bucurăm
c-avem nepoţi. Eu îi iubesc.
Să ducă „trena” cum or şti,
au rădăcini şi n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.

Tu... din păcate ai „plecat”
pe Calea Laptelui. În „sus”.
Şi… nu-i cunoşti.
De când te-ai dus…
Eu singur rătăcesc haihui,
mă simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat…
Plângând.
Dar nu-i nimic,
aşteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telespectatorii bucureşteni în anii '80

Poţi să-i identifici fără să greşeşti,
Ai criterii certe ca să-i recunoşti,
Stau la tot programul TV Bucureşti
De la dobar vecer pân-la leka nosci!

epigramă de Corneliu Sofronie din Antologia epigramei politice (1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani de zile, după căsătorie, am fost prinţ consort. Nevastă-mea, Irinel Liciu, fiind prim-balerină la Opera din Bucureşti, pur şi simplu m-a întreţinut. Am trăit pe spinarea ei. Aveam interdicţie de a publica şi toate uşile îmi erau închise. Mergeam să îmi aştept soţia la Operă, după repetiţii, iar portarul mă striga «domnul Irinel»...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu tv
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i grea... la Bucureşti

Frig în case, vânt, ninsoare,
Gazele sunt la consemn
Şi expuşi la defrişare...
Cei cu un picior de lemn!

epigramă de Alexandru Gecse din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una-i să fii familist convins şi alta familist convingător.

aforism de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Bucureşti, după ploaie

Poate că asta e clipa şi ora
când toate celulele vechi au murit,
(o dată la şapte ani, cum se pare)
şi cele noi sunt în stare de prunc şi de mugure,
şi fac primii paşi cu mine-n lumina castanilor.
E atât de uşoară după-amiaza de iunie,
din petice trandafirii şi brumate,
din cer şi asfalt cum e moarul,
sub tuneluri de frunze însorite şi ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de graţie?
Poate cu anii trăiţi între molii de slove şi gânduri,
poate cu umbra spânzurătorilor,
poate cu nuanţa de scrum a surâsului meu,
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal,
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întâlnită până atunci, şi după ce a încetat examenul şi Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atât fusese de clandestină şi de caldă comuniunea noastră.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excursie prin Bucureşti

Vre-o unşpe ceasuri – ca un vis,
Mi-au dat trăiri de paradis;
Cu-al doişpelea a fost mai greu...
Că l-am furat dintr-un muzeu!

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o vacă... decorativă

Ajunsă pe meleaguri româneşti,
Rămas-am fără coarne,-n chinuri grele;
Le-a rupt şi s-a încoronat cu ele
Un BOU... cu buletin de Bucureşti.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!