Dar nu trecutul e cel care se întoarce, oamenii sunt cei care nu îl pot smulge definitiv şi îi caută neîncetat urmele, atunci când amintirea acestuia e prea profundă ca să mai fie îngropată.

Andreea Blându în Sclipind la ultimul vagon
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vin şi pleacă. Ce simplă este în esenţă călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieţii toate apusurile. File de hazard ticsite cu existenţă, trăiri şi prea multe schimbări de impact. E revoltător şi firesc. Noi ştim că mâine e dincolo de efemer şi certitudini, într-o aglomeraţie a sufletelor flămânde. Prea puţini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puţini înţeleg. Şi în definitiv, ce folos?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul reprezintă acel sumar de experienţe vitale prin care raţiunea alege un sistem de valori corespunzator nevoilor proprii. Uitarea nu rezolvă conflicte interioare şi nu linişteşte apele gândurilor însa rămâne un proces esenţial pentru evoluţie. Caută fericirea în inima ta! Schimbările benefice survin atunci când ai curaj să alegi. Nu aştepta să fiI ales într-o lume plină de suflete călătoare!

Andreea Palasescu (18 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu, sărutul

Sunt vorbe ce nu vrei să spun,
Cuvinte ce nu vreau s-ascult,
Sunt clipe ce nu vreau s-adun
Şi amintiri ce-au fost demult.

Sunt lacrimi care nu mai curg
Peste obrajii mult prea seci,
Uscaţi de vântul din amurg,
Când tu de lângă mine pleci.

Sunt zâmbet dulce când revii,
Atingeri care le aştept,
Sunt toate câte le mai ştii
Atunci când tu mă strângi la piept.

Sunt sânul meu în palma ta,
Ce te aşteaptă neîncetat,
Sunt eu, sărutul ce te vrea,
Ascuns la mine în oftat.

~Adi Conţu~

poezie de Adi Conţu (11 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am acceptat tacit fără prea mult elan. De ce poartă oamenii măşti? Îmi vine să râd şi să fiu furioasă pentru că am deja toate răspunsurile. Le simt pe de rost. Doar că nu prea ştiu să le exprim. Nu vreau să plec. Pentru că abia atunci când oamenii pleacă din viaţa noastră irevocabil, înţelegem cât de frumos ne completam cu imperfecţiunile lor...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul din spate

urmele mele încălzesc treptele nopţii
şi cuvintele ei sparg în boboci
lăsând parfumul să capete consistenţa vocalelor

cineva îmi caută urmele şi le ia în stăpânire
le simt lărgindu-se, adâncindu-se,
cuprinzând necuprinsul care le astupă gura

viaţa asta e mereu pe urmele mele
nu mă slăbeşte o clipă din ochi
nici chiar atunci când mă opresc să citesc lista

las în urmă o mare de cuvinte cosite
dacă ar fi crescut s-ar fi copt în mii de combinaţii
răspândind sămânţă bună de semănat

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iubim doar o singură dată în viaţă! Însă sunt iubiri care cu trecerea timpului capătă anumite particularităţi date de patina acestuia, şi uităm că atunci când erau de actualitate aveau şi umbre, nu doar lumină. Stă în natura umană să plângă trecutul, să aştepte cu speranţă viitorul şi să uite a trăi prezentul.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (3 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este cu adevărat o barcă în care depunem flori sau spini. Vâslele sunt propriile sentimente care ne determină să vâslim până la marginea alegerilor pentru ca încărcătura emoţională, miresmată sau ghimpată, să poată fi asimilată definitiv bătăilor uniform armonioase ale inimii sau îngropată adânc sub nuferii tăcerii. Opţiuni.

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentele de iubire profundă, oamenii respiră la unison. Atunci când se urăsc, respiraţiile lor sunt cât se poate de diferite.

Osho în Calea spirituală yoga
Adăugat de mada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir oamenii frumoşi, oamenii care caută să evolueze, să se înţeleagă pe sine şi să manifeste empatie faţă de alţii, indiferent de felul în care aleg ei să gândească sau să trăiască, oamenii care fac lucruri bune chiar şi atunci când nu-i vede nimeni, oamenii care şi-au stabilit un cod moral şi de conduita pe care îl respecta oricând şi nu doar din teama de pedeapsa sau din dorinţa de recompensa. Un adult matur şi echilibrat din punct de vedere psihic şi emoţional se uita în interiorul său pentru răspunsuri şi va avea întotdeauna gânduri, trăiri şi comportamente care fac cinste umanităţii şi valorilor sale morale. Atunci când ajungi în acest punct, nu mai ai nevoie de nimeni să-ţi spună ce este bine sau rău, ci te ghidezi întotdeauna după busola ta interioară - asta înseamnă să fi atins înţelepciunea şi să trăieşti în acord cu ea.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată simţi o claritate neaşteptată şi te cuprinde un fior de nervozitate, o euforie rapidă, un sentiment de început. Început de drum. De viaţă. De sens. Te cuprinde magia începutului şi te ia în stăpânire, transformându-ţi lumea. Sunt persoane pe care le întâlneşti în cel mai neaşteptat mod, sub cea mai neaşteptată formă. Viaţa ţi se schimbă fulgerător, iar tu ştii deja că transformarea nu mai depinde de tine.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătuşate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braţ pe care să te-aşezi.

Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Şi gândul ne mai poartă spre iubit.

Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăţ... în temere cuprins.
Un alt trecut îşi caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: Veţi observa că ceea ce căutăm atunci când ne îndrăgostim e un paradox foarte ciudat. Paradoxul constă în faptul că, atunci când ne îndrăgostim, urmărim să regăsim câteva sau toate persoanele faţă de care eram ataşaţi în copilărie. Pe de altă parte, le cerem celor dragi să îndrepte toate greşelile pe care părinţii sau fraţii le-au pus pe seama noastră. Astfel că dragostea include următoarea contradicţie: încercarea de a ne întoarce în trecut şi aceea de a repara trecutul.

replici din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda este o crimă a esteticii. Ea nu caută ceva definitiv bun, ceva definitiv frumos. Ea caută ceva nou.

citat clasic din Peter Altenberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vin şi pleacă. Ce simplă este în esenţă călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieţii toate apusurile. File de hazard ticsite cu existenţă, trăiri şi prea multe schimbări de impact. E revoltător şi firesc. Noi ştim că mâine e dincolo de efemer şi certitudini, într-o aglomeraţie a sufletelor flămânde. Prea puţini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puţini înţeleg. Şi în definitiv, ce folos?
Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie şi urme de fericire strivită, într-o zi vor creşte flori în colţ de surâs.
Oamenii sunt investiţii fără preţ. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Şi când greşim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiş, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toţi avem de fapt un "cuiva" fără renume şi recunoştinţă care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj să recunoşti?
E atât de important să ne regăsim chiar şi în ipostaze fără însemnătate. Am înţeles cât de anevoios e să câştigi respectul şi să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Şi cumva am înţeles cât de importanţi sunt tocmai acei oameni care au reuşit să-mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măşti..

Andreea Palasescu (14 noiembrie 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de o tristeţe profundă se dau de gol când sunt fericiţi: ei au un fel de a se crampona de fericire, de parcă ar vrea s-o zdrobească şi s-o înăbuşe din gelozie. Ah, ei ştiu prea bine că ea le va scăpa printre degete!

Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de flavia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori e mai bine să stai cu oile, care tac şi-şi caută doar hrană şi apă. Sau să stai cu cărţile, care povestesc istorii de necrezut numai atunci când omul vrea să le asculte. Dar când vorbeşti cu oamenii, spun nişte lucruri de nu ştii ce să le răspunzi.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sy
Comentează! | Votează! | Copiază!