Ce va rămâne după mine? Ce moștenire de necazuri copilărești, de lacrimi pierdute, de lupte neînțelese, de libertate rău îndrumată, de iubiri statornice, de dolii, de vise neîmplinite, ce moștenire de uitare și somn voi lăsa timpului care la rândul lui mă va uita?
Marie Chaix în Tăcerile sau viața unei femei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Moștenire
nu-mi lăsa moștenire
tot ce n-am avut și avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de țărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc și totuși își caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie și-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om are o moștenire de sânge, păstrată în cuget. Națiunile au, și ele, o asemenea moștenire.
citat clasic din William Saroyan
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Epigramiștii de-altădat'
Ne-au dat și spirit, har nițel,
Umorul de la Cincinat
Și setea de la Păstorel...
epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Pentru propria sa fiică
Tatăl - cam zgârcit din fire -
I-a lăsat drept moștenire
Doar zestrea sa... genetică!
epigramă de Mihai Enachi (2011)
Adăugat de Mihai Enachi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Ne ierți, Maestre Cincinat
C-atâți "confrați" ce ți-am urmat,
Săgeți lansat-am, grăitoare,
Dar viciul încă e în floare.
madrigal de Ana Marinoiu din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Ne ierți maestre Cincinat
Și-atâți "confrați" ce ți-au urmat,
Săgeți lansat-ați, grăitoare,
Prostia, viciul și-azi în floare.
epigramă de Ana Marinoiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Corupția, se pare, în sânge-i moștenită
Și chiar bătrânul Noe se face vinovat:
Acolo sus, probabil, a dat o grasă mită
Încât despre diluviu să fie anunțat.
epigramă de Ioan Roșca din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Investește în educația copilului și nu în casa pe care o vei lăsa ca moștenire.
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cea mai prețioasă moștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor este propria lor fericire.
citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă moștenire pe care o poți lăsa cuiva este iubirea ta. Are o valoare inestimabilă.
Antonia Bogdana Bălan (martie 2014)
Adăugat de Antonia Bogdana Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluție de criză
Cum sărăcia azi mă paște
Și am necazuri în neștire,
Mă duc să mă închin la moaște,
Că poate-mi pic-o moștenire.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Las moștenire: dragostea mea de Libertate și Adevăr; ura mea față de minciună și tiranie.
Giuseppe Garibaldi în testament simbolic (1882)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

La orice loc de muncă există un IUDA care rămâne drept moștenire viitorului șef.
aforism de Teodor Dume din Colecționarul de răni (martie 2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

La orice loc de muncă există un "iuda" care rămâne drept moștenire viitorului șef.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai speră: nepotul se așteaptă de la unchi la o moștenire, cum l-o lăsa inima.
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsai
Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema moștenire ce-o putem lăsa urmașilor este amintirea.
citat din Marin Voiculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Potopul a lăsat în urmă
Necazuri și dezastre mari
Iar Noe ne-a lăsat o turmă
... de măgari!
epigramă de Alexandru Misiuga din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul florilor
Prin gândurile mele puse în amurg
îmi ascund cuvintele printre petale
unduind în mireasma de flori albe
care vestesc răsăritul primăverii.
Depărtările parcă devin înguste
și timpul trecut e atins de uitare,
în contemplarea câmpiilor tremurând
lângă misterul zăpezii adormite.
Florile caută sclipirea stelelor
și clădesc ele singure curcubee
sub tremurul glasului de ciocârlii
strângând și culorile înmiresmate.
Florile au înțelesuri neînțelese
și lasă moștenire reînvierea,
ne țin întrebările fără răspuns,
iar visul lor nu-l vom citi niciodată.
poezie de Constantin Rusu (aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare
Câteodată uit,
Uit totul,
Uit rotund,
O uitare precum un fruct
Al pasiunilor pierdute,
Cu gust de timp mohorât
Și atunci o zăresc cum fuge
Clipa despletită,
Pe un maidan al părerilor de rău,
Julită de trecut,
Desculță de prezent,
Tânără de viitor,
Chicotind ca vântul,
La un singur oftat secundă
De miezul sufletului,
Pe ceasul acelorași lacrimi,
O prind din urmă,
De umerii ei mici
Și îi spun cu milă,
Scuturând-o,
"Tu de aici nu mai pleci niciodată,
Deoarece
Vei îmbătrâni clipă
Iar eu nu te voi mai recunoaște
Vei avea și tu
Copiii tai,
Îi vei învăța disprețul
Prin semne
Și prețul
Ca troc;
Ce-ți pot eu oferi
Pentru
A nu-ți mai uita părinții?
Poate că doar iertare,
Căci altfel,
Bătrână,
Matusalemic brazdată
De fagurii timpului,
Nu-ți vei îngădui clipă,
Calea
Reîntoarcerii
În mine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!