Moarte

Apă neagră,
adâncă şi sumbră, nemişcată şi rece...
toţi oameni au trecut pe aici –
sau vor trece.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantanee

Mâzgălesc aici curcubeie extravagante.
Apari şi tu pe-acolo, trecând în pas săltat către şcoală.
Suntem aici, îndepărtându-ne-n derivă unul de celălalt
ca două baloane dezlegate.

Sunt aici, creând "artă",
fredonând în penumbră,
mai palid decât crinolina lunii,
ignorându-ţi faţa.

Pe-acolo tu pleci,
în dantele diafane,
provocând un colaps în inima altui bărbat.
Brusc, incredibil, el este aici,
luându-mi locul.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocările toamnei

Nu, nu contează că-într-o bună zi fiecare frunză trebuie să cadă,
Doare doar că nu le putem prinde pe toate-înainte de prima zăpadă.

distih de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece

Şi rece in jurul meu
Şi aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece şi nu-mi trece.

Dar tu îngheţi
Şi-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.

Şi e gheaţă in jurul meu
Şi e rece mâna ta.
Ingheaţă si mai tare
Atingându-ţi inima.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui copil palestinian

Am trăit atât de bine cât s-a putut, apoi am murit.
Fii atent unde calci: groapa-i mai largă decât ţi-ai fi închipuit.

distih de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOI, TOŢI ÎMBĂTRÂNIM PE ZI CE TRECE(Rubaiat)
Noi, toţi îmbătrânim pe zi ce trece
Şi ne-ndreptăm spre lespedea ce rece,
Bogaţi, săraci, cu toţii deopotrivă
În veşnică tăcere vom petrece.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea adâncă

Mai sunt câţiva fideli trecutului,
Aşa cum sabia-i fidelă scutului

Şi ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;

Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Şi se aude vag ecoul cucului,

Toţi pădurarii-şi cară lemne-n casă,
Doar lupii se aşază-n jurul focului.

*

Plânge şi muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,

Plânge salcâmul şi ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

Plânge mioara, plânge şi lupul,
Apoi gura nopţii, hulpav, îi mănâncă,

Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Priveşte, sus pe stâncă!
Stă neadormit străjer,
El care reprezintă
"Divizia de Fier".

Acolo e de neclintit
De ploi, de vânt şi de obuz.
Istoria a fost scrisă,
În poartă la Oituz.

Cu toţi am spus atunci,
Aşa cu sânge rece,
Deviza noastră este:
"Pe aici nu se trece!"

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea rece

În noaptea neagră, dincolo de lume
Se-mbrăţişează două suflete şi... plâng
De-atâta dor şi atâta aşteptare.
Timpul a trecut, parc-au trecut milenii
Nimic n-a-mbătrânit, doar s-au oprit
Clipele-n loc de-atâta întristare
Şi-au aşteptat în la venirea serii.
Şi-acum, iată! A sosit al lor amurg.
Acolo aşteptarea n-are margini,
Aici făcuţi suntem spre a pleca
Şi dincolo de lumea noastră rece
Toţi cei de-aici, ne vom îmbrăţişa.

Straniu, precum o umbră
Care-adăposteşte însângerate trupuri, în pustiu,
Veghează peste nisipurile arămii
Valuri de ceaţă, vise, suferinţe...
Copiii mor, hrănindu-se cu lacrimi,
Şi cu dorinţa-n suflet de-o ploua
Bătrânii mor scăldându-se în valul de nisip
Sub valul de căldură,
Du lumea veşnicului foc de catifea...
O lume de nisipuri,...
Fir cu fir de-am căuta,
Mormintele-au ajuns un crematoriu
Şi trecând prin pustiu, adâncindu-ne-n secetă,
Înfrăţindu-ne cu ea,
Plutim către oaza pe care am visat-o cândva
Râul de lacrimi al supravieţuitorilor
Va străluci pe cerul vineţiu
Care promite ploaie, speranţe, iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Şi, deşi credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, şi-au trecut degeaba,
Cu investiţii ce nu-şi aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Şi vor mai trece şi-alţii, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Şi nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în faţă,
Tot ce a prins, urât, viaţa din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranţă!

Vor trece ani şi nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul şi nici prostul.
Vor trece ani şi îşi vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Gândeşte-te la locul ăsta ca şi cum ar fi o hartă a Statelor Unite. Celula noastră e aici, ăsta e New York City. Ieşirea noastră, infirmeria, e California. Ţevile de sub picioarele noastre care pun în legătură cele două...
Sucre: Ruta 66.
Michael: Ruta 66. Biletul nostru de ieşire de aici.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ev tăcut...

S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut şi rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ş-un prezent care apune
în viitor nesigur şi morbid...

Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur şi rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă şă vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ţi-am evitat orizontul dornic de evenimente
ş-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naşti o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva

Pentru copiii Holocaustului şi pentru copii de la Nakba

Ceva inevitabil s-a pierdut –
s-a pierdut ca nişte vapori palizi învăluiţi în razele lunii,
dispărând duşi de-o pală de vânt înspre întinderile stelare
incomensurabile şi pustii.

Ceva de necapturat a dispărut –
a dispărut în vârtejul de frunze şi-n iluminările toamnei,
scuturat în ceaţă împreună cu foşnitul subţire-al ierbii uscate
şi-al amintirii.

Ceva de neuitat este deja trecut –
împins dintr-o scânteie în nimic – sau în chiar mai puţin,
a cărui finalitate a fost măturată-într-un colţ, unde zace
în praf şi-n pânze de păianjen şi-n tăcere.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu suflet blând

Tu suflet blând
Eşti acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.

Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă priveşti şi-ţi pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.

Încerci să imi ştergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece şi tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri

Mă astepţi să vin şi eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece

Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Şi împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.

poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, oameni buni!

La mulţi oameni, Ţară,
Că mulţi dintre noi
Ţi-au plecat afară
Ca după război!

La mulţi oameni, Mamă,
Că mulţi dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!

La mulţi oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulţi te schimbă,
Vorbindu-te prost!

La mulţi oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!

La mulţi oameni, Vatră
De foc, din străbuni!
Viitor de piatră!
La mulţi oameni buni!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

Vin aici cu explicaţii:
Din câte ştiu eu şi socot,
Şi ea emite radiaţii;
Aşa că nu-i neagră de tot!

epigramă de David Boia (19 februarie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară la Auschwitz

Îmi amintesc perfect pâcla, cerul verii-înnegurat spre soare-apune;
despărţirea era-n mintea mea... şi gânduri pe care nu le pot spune
îşi băteau adânc clopotele-n mine – şi nu vă pot împărtăşi nicicum
dacă ceea ce se-întâmpla era bun sau rău, sau unde se află-acum.
Rememorez şi azi zilele lungi, încărcate de ceaţă-ale acelei veri, acel fum;
apoi, am aflat: cerul a-încremenit, în vreme ce vara se pierdea pe drum.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!