Dă pârnaie

mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariaţi toţi dinţii sorţii pofticioşi
la osu' meu
dacă – pupa-v-aş intenţiile voastre de surâs –
nu m-oi răsuci
spre suferinţă cu călcâiul
şi mi-oi iubi năprasnic
Maria şi Mediterana, chioşcul de ziare din colţ
crama, scaunul meu, atelierele şi... treaba mea...
şi nu mi-oi ţine degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viaţă...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doreşti aceasta, fie!

Dacă doreşti aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
Dacă îţi face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de faţa ta.
Dacă deodată-n umblet te împiedic
păşi-voi mai alături, pe-altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul planetei

toţi mecanicii
toate... mecanicele
cu liceu absolvit: ma
şini-utilaje
toţi mecanicii mici cu pampers de şpan foarte moale
toate
angrenajele de o mecanică evidentă (?!) intră
în textul de faţă
puţin p
e la spate e loc e mai mult
spaţiu pentru dinţii de o
ţel cariaţi -
toţi meteorii încă mai ţin
în spectacol
penibil cerul planetei
pământ deo
camdată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

Chiar dacă aş avea toţi dinţii cariaţi, aş mai zâmbi...

Şi chiar dacă aş fi plin de probleme, tot aş glumi...


Pentru că şi viaţa e grea,
şi lumea e rea,
iar eu n-aş rezista
dacă nu m-aş comporta aşa.

poezie de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

A-mbrobodit seara Pământul
Soarele s-a dus, căruntul,
Şi măreţul, şi măruntul,
Doar cu timp iar bate vântul,
Ca şi cum s-a frânt cuvântul
Şi rămâne, tainic, punctul.

XII
De-ai fi un schit uitat pe munte,
M-aş căţăra pe brânci până la tine,
Orbit de aura icoanei bizantine,
Cer nesfârşit, fragilă punte

Surâs candid, apetisante buze,
Pe coardă, sânii atacaţi pieptiş,
Ah, albe coapse pipăite pe furiş
Şi-n vâlvătăi dorinţele-mi confuze

Ca două tăuri ochii ţi-s adânci
Ţi-s sclav, aştept a-mi da porunci,
Mi-oi ispăşi păcatele cu rugăciuni,

Mireana mea iubire atingă apogeul...
Când din foc sacru fumegă tăciuni
M-oi pierde-n hău, nevrednicul, ateul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel predestinării

RONDEL PREDESTINĂRII

Enigmatic, ceasul sorţii
bate, de timp neînfrânt,
la viaţă chemând nepoţii
celor pe drum spre mormânt.

Să învârtă acul roţii
spre al vieţii legământ.
Enigmatic, ceasul sorţii
bate, de timp neînfrânt,

Tot din veşnicia nopţii
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morţii.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorţii.

Maria Filipoiu

rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mica publicitate

mi-am pierdut viaţa
irosind-o
toate mesajele Cerului
le-am primit la spam
toate intenţiile au rămas intenţii
mereu mi-am zis că
mai am o secundă
să-mi schimb viaţa
pe ce?
şi s-a dus
acum
cu acest anunţ de mica publicitate
îmi mângâi cioturile foste aripi şi
scrijelind pe ultimul petic de pământ
vă salut

pierdut viaţă
găsitorului recompensă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea prin lumină

! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
ştiu: în ce parte-oi apuca,
de paşii Domnului voi da
şi, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
ştii bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
şi cred că,-n drumu-mi spre sfiinţă,
timpu-i suiş spre pocăinţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La toate făpturile, capul îşi are locul lui deosebit. Dacă din întâmplare, o naţiune face să-i cadă capul la picioare, ea va băga de seamă, mai devreme sau mai târziu, că s-a sinucis. Întrucât naţiunile nu vor să moară, ele se străduiesc atunci să-şi facă la loc un alt cap.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

paparudă

la cât arde
ţara asta, babele
stau încremenite
cu pieptenul oprit
la jumătatea gestului…
din pensie şi-au permis?!
Nu,
l-au moştenit, e din os
din os cândva duios, cândva
brav

Nero multiplicaţi dau
din degete
degetele lor chibrituri
pe scăpăriciul ţării
Dă, Doamne, să plouă
toată campania electorală
să li se ude… intenţiile
de bine!

unde-s babele de altădată
cu pieptenul lor cu tot?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu mult prea sensibilizaţi de răfuielile meschine ale tuturor veleitarilor literari care-şi cumpără genialitatea postişă de la chioşcul de ziare din colţ. Într-o epocă invadată de V. I. P.-uri – de tot soiul – care nu sunt decât surogatul efemer al personalităţii, dar care "înghit" cu lăcomie înspăimântătoare toate resursele ce s-ar cuveni culturii adevărate – este bine, este chiar necesar ca gura falselor valori să fie redusă la tăcere.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dinţii cariaţi, cariatida mea...

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Quoi Bon Dire

Acum şaptesprezece ani ai spus, socot,
Un fel de la revedere,-n cuvinte puţine,
Şi toţi au crezut că eşti mort,
În afară de mine.

Astfel, crescând rece şi ne'nduplecată
La una, la alta, azi spun şi eu la revedere,-n fine;
Şi toţi văd că-s bătrână şi ridată
În afară de tine.

Iar într-o dimineaţă-însorită pe-înverzite-alei
Un băiat şi-o fată-întâlnindu-se, se vor săruta-aflând adevărul
Că nimeni nu mai poate vreodată iubi la fel ca ei.
Şi-n ora mirosind a flori de tei
Tu vei fi surâs, iar eu-ţi voi fi ciufulit cu palma părul.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Contează mai puţin" spuse-o cupă,
"Cine m-a făcut, cât cin' mă pupă;
Hai, umpleţi-mă cu Vinul Roşu
Şi mi-oi aminti ce-a mai fost, după."

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi avea dinţii cariaţi, pentru el rămânea tot o cariatidă.

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai iubi?

Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simţi vibraţiile
strigând numele tău?
Mi-ai înţelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ţi-aş cădea la picioare
plină de vânătăile vieţii?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâşiate de durerile tale?
M-ai îmbraţişa dacă mi-ai simţi căldura
respirându-ţi fiecare anotimp?
Dacă mi-aş săgetà pieptul
cu suliţa trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicilor

Primiţi-mă înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemaţi-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.

Şi mă vegheaţi cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veţi desluşi-a voastră fiică.

Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viaţă,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum şuieră spre dimineaţă.

Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Şi-oi bea cea mai curată apă.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere în eternitate

Nu pot să spun că vreau să trăiesc
În ură, scârbie, trudă, lăcomie,
Mai bine cu smerenie doresc să păşesc
În a vieţii oglindă, a mea bucurie...

Aş vrea să mă transform, şi să mai pot iubi,
Să zbor printre nori, să vă mai văd odată,
Să fiu mereu un spirit, spre a retrăi,
În pline amintiri duioasa-mi viaţă...

M-oi despărţi de trup, de boala-ndelungată,
Şi voi urca mai sus, spre viaţa cea curată,
Călătorind spre culmi, dori-va să mai bată,
A mea marită inimă, destinul ce-mi arată...

Vă voi păzi de sus, de-acolo de prin zări,
Din sclipitorii ochi, curgea-va-mi crudul sânge,
Uita-mă-ve-ţi voi toţi de peste mări
Iar eu plângând, voi deveni un înger...

poezie de Paladi Anatolie din Poezii (23 septembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moară de Apă veche... Îi dă Apa la moară... dar dacă moara-i stricată, e păcat de Apa pierdută în zadar...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

cei din jur se aşteaptă să spui ceva inteligent
cine ştie că ai cămaşa ruptă-n coate sub pardesiu
degetele afară din şosete
şi că la această lansare de carte ai nimerit din greşeală
căutând doar un loc unde să bei o votcă pe datorie
ai fruntea expansivă
iar în ochi un licăr rece încercănat de prefăcută blazare
cocoloaşele foilor cu poeme şi romane
neapărat celebre
îţi saltă acasă supatul
nimeni nu te întreabă – nici tu
dacă ai mâncat astăzi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!