Ultima clipa
lumina imi capteaza atentia,
ochii vad doar stralucirea apei,
buzele simt doar lacrima ta sarata.
o cale grea,
din care nu ma mai intorc,
o fapta rea, ce ma face vinovata.
atatea trairi,
atatea simturi,
toate pierdute intr-un timp
prea scurt -
si totusi atat de lung.
ma gasesc in fata
copacilor impunatori
langa floarea violet
ma uit in spatele meu
pentru ultima oara,
toata aleea danseaza,
intr-un intuneric amagitor.
e ultima imagine,
din ultima noapte de dragoste.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am gasit atatea si nu am nimic
Am dat de lumina,
acolo unde nu m-a asteptat
am gasit raspunsuri,
cand nu am intrebat,
am gasit ploaie, vant si soare
in locuri moarte,
cand am incetat sa sper
am gasit atatea si nu am putut pastra nimic
am vazut atatea si nu am nimic...
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua Polara
Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.
Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.
Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,
Simt forte potrivnice in atac.
Strig numele Lui Dumnezeu
Si lumina stelei apare.
Nimeni nu e singur pe pamant
Si, totusi, cat de singur e fiecare...
Dar daca e singur, cu Steaua Polara,
Atunci e impreuna cu Dumnezeu
Si poate merge mai departe,
Cu fruntea sus si fara-ncovoiere
Pana la ultimul... apus.
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ingropat inca un an in amintiri
Atatea clipe intr-un apus de timp au fost ascunse,
Am ingropat inca un an in amintiri,
Atatea vise anu-acesta au fost rapuse,
A fost atata frica, ura si atatea uneltiri.
Mi-am golit desaga de lucruri vechi, si-atat de grele,
Imi fac, la inceput de an, proiecte noi,
Imi zboara gandurile pe alei de stele,
Doar Tu cu mine, impreuna amandoi.
Ninge albastru peste noi, cu stele de argint,
Mi-atingi buzele cu fulgi de har si de iubire,
Speranta iar se naste-n inimi pe pamant,
Miroase-a flori, a primavara, si a ploi de fericire.
Pasesc increzator in noul an, mai fac un pas
spre Viata fara de sfarsit, in Rasarit,
Cuprins de doruri, tot mai des privesc spre ceas,
Si Te atept sa vii cat mai curand, Isus iubit!
poezie de Marius Alexandru (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
floarea mea roz-aprins
floare mea roz aprins ia ochii privitorului.
il face sa vibreze, sa danseze,
sa zboare, sa simta viata cum crede el de cuviinta ca merita simtita.
si zboara, danseaza,
viseaza...
floare mea roz-rosu-aprins,
il face sa devina brusc trist.
acum floarea mea e plina de lacrimile lui sarate.
cat as fi vrut sa fie dulci,
dar acum pot sa ii spun in fata fara regrete.
floarea mea e artificiala,
si am primit-o de la un strain.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima sansa
Numar in gand, numar secunde,
Mi-e dor sau sunt bine?
As vrea sa ma duc, dar nu prea am unde,
S-o iau catre tine?
Stau si ma simt un fulg de zapada,
Curentii ma poarta,
Insa intr-un final este sortit sa cada,
Sa am asa soarta?
Prinde-ma iar, e ultima sansa,
Nu spune prea multe,
Vorbeste cu ea, cu inima mea,
Ea poate s-asculte.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi
Daca vei voi
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti
Unde nu sunt punti
Unde merg si vulturii pe jos.
Sa avem niste vin
Sa dormim putin
Sub anestezii de cavernet
Eu sa te ascult
Si tu sa taci mult
Sa ne depanam viata incet.
Dupa atata timp
Nu pot sa ma schimb
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.
Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv
In Antichitati de sentiment
Piesa noastra in doi
Va avea apoi
Un tarziu zadarnic happy-end.
Eram numai doi
Zilnic numai noi
Drum nici inainte nici `napoi
Cum s-a intamplat
De s-a adunat
Si e toata lumea intre noi.
Rani atatea am
Ca un cal in ham
Care trage greu un car de spini
Si am sa merg la targ
Si am sa imi vand cu sarg
Toate ranile la cap de timp.
Ne mintim mereu
Unul tu sau eu
Are in mana ultimul atu.
Trec la suferinzi
Murmur in oglinzi
La adio la adio tu.
Nu se mai aud
Pasari de la sud
Un curent polar le strabatu
Ca-ntr-un trist halou
Iti rostesc din nou
La adio la adio tu.
Ce a fost a fost
Ce va fi va fi
Uite ca a venit
Ultima zi .
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Visul meu
copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.
frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.
incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor
te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise
fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.
fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubeste-ma!
Iubeste-ma astazi,
Iubeste-ma maine,
Iubeste-ma! si taci,
Vorbele pier,
Timpul se scurge,
Si eu doresc doar sa te simt.
Iubeste-ma astazi,
Cu toata mierea,
Adunata din floare de mai,
Iubeste-ma maine,
Cu toata puterea,
Din dorinta si inima ta.
Iubeste-ma! si taci,
Atinge-ma pe lumina,
Vreau sa te privesc
In ochii mari caprui,
Sa-mi colorez un iris
Cu lumina din ochii tai.
Timpul se scurge,
Iubeste-ma! cat avem timp,
Nu vorbi si atinge-ma,
Sa-mi simt trupul plutind,
Intr-un cer de-al tau
In care eu, tremur! si te iubesc.
poezie de Adelina Cojocaru (1 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai stins
Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...
Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...
Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă...
ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
șoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu
ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
și brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.
poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să faci totul ca pentru ultima oară. Și cerul, și pământul, și ochii celor dragi, și zâmbetele, și tristețile lor să le privești ca pentru ultima oară. La sfârșitul zilei să privești apusul soarelui ca pentru ultima oară și, adormind, să crezi că o faci pentru totdeauna. Iar dimineața, dacă te mai trezești, s-o iei de la început, făcându-le pe toate ca pentru ultima oară, dar cu o înnoită disperare.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm
Nepotrivite?
De ce sa fiu palpabil
Ca minciuna
Cand ma innec de adevaruri
Atat de biblice
Si stramte?
De ce ma scuipi tu viata
Pe pamant
Pentru ca maine sa ma musti
In miezul zilei
Inapoi?
De ce?
poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte a ultimei ierni
întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viața mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înțeleagă
sensul criptic al propriei naivități
râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinți strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud
iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele
până atunci
răsfoiește-mă tu
poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperante de iubire
Pe cand luna-si joaca rolul
Destrajer al lungii nopti
Ochi-mi lumineaza holul
Ca dovlecii cei mai copti.
Iara tu precum un sarpe
La izvorul de pe deal
Dai un cant cum mii de harpe
N-ar aduce la egal.
Si priving cu ochii care
Diamante par a fi
Ma atragi ca-ntr-o visare
Si nu voi a ma trezi.
Apele ce curg la vale
Precum oastea lui Traian
Au plan bine pus la cale
Sa vrajeasca un golan.
Rasarind dintre tufisuri
Ca un iepure speriat
Ochii tai ca luminisuri
Imi apar neincetat.
Ma intind prin tot izvorul
Ca o pata de amor
Si-i foarte frumos decorul
Langa fata ce-o ador.
Din lalele batrane
Ce pazesc al nostru vis
Numai trei vor fi stapane
Pe vecie-n paradis.
O lalea esti tu iubire
O lalea sunt eu... frumos!
Iara ultima e sanul
Ce ne tine calduros.
Pregatindu-ma sa fluier
Ca o vrabie-n brumar
Te-oi chema ca altadata
Sa dansam intr-un pahar.
Plecaciuni in fata fetei
Ce ma face fericit
Sunt prea slab sa rezist setei
De amor nestapanit.
Sarutari din partea celui
Ce te cheama a-l iubi
Pretios precum inelu-i
Scump la "toati lumili".
Eu ma dau mai intr-o parte
Ca sa te surprind c-un ochi
Dezbracata jumatate
Fii ferita de deochi!
Te dezbrac incet cu mana
Ce te pretuieste mult...
Calm... am toata saptaman
Sa te am si sa te-ascult.
Si in ora ce-a tarzie
Pe cand ceasul bate mut
Ti-oi citi o poezie
Intr-un ritm subtil, tacut.
Pe cand noaptea se sfarseste
Si eu pierd din ochi lumina
Mai aud cum ea paseste
..... scumpa Madalina.
Si desi nu am putere
Sa privesc in viitor
Nu am sa-ti promit avere
Ci un simplu dormitor.
Tu sa-mi fii de azi fidela
Fara pete si greseli
Fii fecioara nu gazela
Nu vreau sa ma-nseli.
Juramatul de iubire
Ce odata mi l-ai dat
Il mai am in amintire
Sunt doi ani
... dar n-am uitat.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Ultima oară
Probabil e ultima oară
Când brațele tale mă strâng
Și-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.
Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Și clipa complet nefardată
Ghicește ce mult te iubesc.
Va trece o noapte ploioasă
Și știu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.
poezie de Angelica Ioanovici din Așa cum ești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța-i ultima ce moare!
Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii să te doboare
Tu speră și ai să reziști!
Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!
Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!
Speranța-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îți vine
Șterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi și bine!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ți-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!
Speranța-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeași gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ți va spune:"Mă căiesc"!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră și alungă-l ca pe-un spin!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... ești jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră și fii curajos!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai simțit dezamăgire
Nu te simți fără valoare
Tu speră, vei simți și fericire!
Speranța-i ultima ce moare
Și azi și mâine și mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac și eu!!!!
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O minte simpla
ascult cum mieii plang,
si nu le inteleg suspinul,
vad oamenii razand,
si le simt durerea.
totul se intampla
intr-un cerc vicios
al emotiilor spontane
cerul este visiniu,
marea este rosie,
nimeni nu mai simte si
nimeni nu mai intelge
nimic in jurul lui
mintile au devenit atat de simple,
incat nu mai stiu
sa reactioneze la nou.
pentru ei
suntem un grup abstract
de suflete moarte.
vad valurile ce lovesc tarmul,
si nu le simt ura,
ascult pasarile cum canta
si nu le inteleg fericirea.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!