Uitare de sine

Să nu uiţi că mi-ai cântat
Când frunzele cădeau
Şi pe la geam uşor
Chipul tău eu îl vedeam.
Focul lin ardea-n ogradă
Şi priveam flacăra cum arde.
Să nu te miri că azi e viu,
Dar nu îmi mai vorbeşte
Oftează, îi trist, suspină
Şi te aduce-n braţe-mi
Un dor să te mai ţină.

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

FOCUL

FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mişcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.

Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie desluşesc din trosnet.

E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulţumire.
Liniştea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.

Se agită flacăra-n subţire unde,
Vărfuri tremurând de aur şi argint,
Trece clipa ca şi focul care arde
Alunecănd în amintire lent.

Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roşul cu albastru valurează.
Flacăra îşi întrerupe plânsul...
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă ...

De sub geam, de sub pervaz,
Nu ştiu cine, de necaz,
Mi-a luat frunzele din geam,
Când nostalgic le priveam.
Zi şi noapte-am pus pândar,
Să mi-l prindă pe ştrengar.
Hoţ de frunze ruginii,
Cine eşti?! De unde vii?!
Nu ai milă, nici habar,
Vii şi pleci ca un corsar.
De te prind iar în frunziş
Ca pe urs la urdiniş,
Să ştii ca te fac afiş!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Eşti ca o pată de culoare,
Un fulger roşu-nmiresmat,
Pictat cu grijă pe o floare,
Într-un tablou adevărat.

Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îţi reflectă chipul,
Amprenta lui, a timpului.

Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aştept să-mi vii acasă,
Să te alint, să te iubesc.

Dar câteodată uiţi şi-s lacrimi,
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simţi aceste patimi,
Ai ştii!... te voi iubi mereu.

Eu nu ascult ce spune lumea,
Ea nu te va vedea aşa,
Ea nu-mi va înţelege foamea,
De-a te dori, de-a te avea.

Hai vino-n braţe-mi, mă răsfaţă,
Vreau inima să-ţi simt cum bate,
Vom adormi şi-n dimineaţă,
Te voi trezi uşor, în şoapte.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Eşti ca o pată de culoare
Un fulger roşu-nmiresmat
Pictat cu grijă pe o floare
Într-un tablou adevărat

Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îţi reflectă chipul
Amprenta lui, a timpului,

Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aştept să-mi vii acasă
Să te alint, să te iubesc,

Dar câteodată uiţi şi-s lacrimi
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simţi aceste patimi
Ai ştii... te voi iubi mereu

Eu nu ascult ce spune lumea
Ea nu te va vedea aşa
Ea nu-mi va înţelege foamea
De-a te dori, de-a te avea,

Hai vino-n braţe-mi, mă răsfaţă,
Vreau inima să-ţi simt cum bate
Vom adormi şi-n dimineaţă
Te voi trezi uşor, în şoapte

poezie de Adi Conţu (5 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană şi... pană

Există pană de benzină
Şi - câteodată – de motoare.
Avem şi pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam paşii tăi

Veneai din depărtare şi te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea şi vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculţă luminau,
Dar tu te-ai aşezat în poala sufletului meu
Ş-adormi uşor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Şi urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ţi pun şi eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ţi ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ţi dau crezare,
Iar eu priveam paşii tăi ieşind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Şi urmele noastre îmi spuneau că e bine.

poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată
C-a greşit amarnic şi adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegreşte. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ţi moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-şi iartă vina nesfârşită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viaţa mea nu lasă umblarea greşită,
Al meu plâns cu jale şi fierul îndoaie

Dar tu, minunată, înger ca din ceruri,
Toate păsuit-ai şi le-ai şters pe toate.
Mi-ai cântat de una, mi-ai cântat şi-n coruri
Gata ca de nuntă hainele-s curate*.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Vedeam în ziua nunţii tale
Cum chipul îţi ardea-n neştire,
Extazul îţi dădea târcoale
Aveai în faţă doar iubire.

Şi-n ochi o flacără anume
(Sau cine ştie ce-a fost oare)
Era tot ce zăream în Lume
Din Frumuseţe, cu-ntristare.

Poate-ai roşit ca o fecioară –
Aşa părea, fără-ndoială –
Dar, vai, ce flăcări se iscară
Şi-n pieptul lui dădeau năvală!

Căci el în ziua nunţii tale
Vedea pe chipul tău roşeaţă,
Chiar de-ţi ieşea extazu-n cale
Şi doar iubire-aveai în faţă.

poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Lacrimii

Crezând că vii
Am adunat
În aşteptări
Şi am scăzut
Uşor,
Curgând.

Lacrima

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul dinspre miazănoapte

Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
şi, cercetându-mi cu atenţie conturul, te vedeam pe tine,
şi mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toţi şi toate
şi ne vedeam pe amândoi trosnind –
ascunşi în fiecare colţ al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Şi mă vedeai pe mine,
şi te vedeai pe tine,
şi mă vedeam pe mine,
şi te vedeam pe tine.
Şi stăteam cu ochii înfipţi în oglindă şi nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Şi noaptea, şi ziua, şi clipa, şi viaţa,
şi toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis şi le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai şi zâmbeai,
când mă priveam pe mine şi te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâinii căutătoare

Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot strânge copacul în braţe
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;

mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneala roşie
a acelei mări în care amurgul
şi-a dezmeticit fruntea;

pe când eu
te-am risipit
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mică diferenţă

Că focul arde, nu-i necaz,
Cu limbi înalte sau domol,
La Duh e flacăra pe gaz,
Iar la Bunduri pe-alcool!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram uşor şi dansam...

obosite de drum, abia-mi mai târam
picioarele grele... şi-abia-mi mai duceam
povara din spate precum calul în ham...
adormisem sub cerul adânc şi visam
eram uşor şi dansam...

mă priveam cu mândrie în fiece geam
un tânăr efeb... îmi plăcea ce vedeam!
tânărul sprinten eu însumi eram
la toţi, în cale, generos le zâmbeam
printre oameni şi lucruri dansam...

valsam fără teamă printre oameni şi cai
alergam către tine ca bigotul spre rai
surâdeam fericit... dar tu-n zare fugeai...
că nu te mai pot ajunge parcă-mi spuneai
din visul adânc mă trezeai...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu...

Eu sunt poetul
Fără pană,
Inspir mereu
O poezie
Expir apoi
Cu... pana
Pe coala albă
De hârtie.

Şi scriu...

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra arde

în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine şi aşteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
şi anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un beţiv
bătut de vânt şi ars de soare.

flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrenţe prin brumele vieţii.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te uiţi ce-i viaţa

Când te uiţi ce-i viaţa, pe-a toamnei crude bolţi,
Observi că-i un Mordor cu uriaşe porţi!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind cum timpul trece,
Sa ştii că viitorul e-al dracului de rece!

Când te uiţi ce-i viaţa, în prag de Anul Nou,
Vezi cum se-nvârte roata, ca la un cazinou!

Când te uiţi ce-i viaţa la un televizor,
O parte-i comedie, iar restul film horror!

Când te uiţi ce-i viaţa-n al soarelui apus,
Tânjeşti după cei dragi, care demult s-au dus!

Când te uiţi ce-i viaţa, nu fi pesimist,
E câte-un happy-end ce se termină trist!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind marea-nspumată,
E valul care nu se va-ntoarce niciodată!

poezie de Alex Dospian, după Mihail Lermontov (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să te uiţi încontinuu la trei lucruri: cum curge apa, cum arde focul şi cum lucrează altcineva.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi... Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou...

Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de andrada gal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înţeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înţepa cu acul, sau se va tăia cu briciul şi în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!