M-am plâns că nu am încălţări, până am văzut un om fără picioare.

proverbe bengaleze
Adăugat de Dorin Rascarachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Până acum nu te-ai mai plâns de metodele mele.
Dr. John Watson: Nu m-am mai plâns! Când m-am plâns eu de faptul că exersezi la vioară la trei dimineaţa, de dezordine, de igiena ta deficitară, de experimentele pe care le faci pe câinele meu sau de faptul că îmi furi hainele?

replici din filmul artistic Sherlock Holmes (decembrie 2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen a plâns şi cioara a plâns şi ea. După ce au mers aşa vreo trei poşte, cioroiul şi-a luat şi el rămas bun şi despărţirea dintre ei a fost şi mai duioasă. Cioroiul a zburat pe un copac şi a tot fâlfâit din aripile lui negre până când caleaşca nu s-a mai văzut.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţirea Catedralei Neamului

Văzând mulţimea-n plin mister
Cum în picioare s-a călcat
Şi-a plâns, cu braţele spre cer,
Evlavios, m-am închinat!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus până la marginea pământului, m-am dus până la marginea apei, m-am dus până la sfârşitul cerului, m-am dus până la sfârşitul munţilor. Nu am găsit pe nimeni care să nu îmi fie prieten.

proverbe amerindiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozele pumnului

încălţări
prea multe încălţări
când am mers eu atâta nu pot să îmi dau seama
dar din şireturi pot să
înfăşor într-un cocon
lumea şi s-o stropesc cu spirt

undeva eu întins

ia!
bate în sfârşit cineva la uşă
parcă bate toaca în hău pe hol
sau aşa aud eu

ştiu
de la o vreme
stau prea departe în casă

gata!
a venit până la urmă cine trebuia să vină
cu un termometru luuuuuuuuuuung la subraţ
şi cu ochelari pe nas
cu o mulţime de ochelari pe nas
înfige acul (dragul de ac)
ce este debandada asta de roşu la tine în vene?

zâmbeşte larg în timp ce
mă striveşte un bulb imens de vată

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme geometrice rupte

n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...

de ce aş plânge?
ştiu ca n-am murit
doar că inima se frânge
şi curge ca un pietriş...

şi tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
şi eu înmormântat
devreme... pripită

daca-ş fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aş păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....

şi rafturile pline
ar arde dintr-o dată
şi-or rămâne doar ruine
şi ţărâna lor uscată...

a clocotit în mine dorul
din spaţiul nostru Arctic,
ne-am despărţit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...

am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheţa
tu regină, eu herald,
şi orgoliul ne distanţa...

am plecat şi m-am întors
oase fără trup
şi carne fără os
am început să mă astup...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am visat bătrân

M-am visat bătrân: decrepit, cu membre şubrede,
Prăbuşit în floarea vârstei când, iubit de prieteni şi colegi
Aveam supleţea unei pisici şi lumea era verde –
Înainte ca timpul să-mi fi scuturat frunzele de pe crengi.

Înţelepciunea mea, coaptă-n ruina trupului, a aflat aşadar
Că a primit o acră recompensă pentru tot ce a pierdut
Într-un schimb necinstit: de vreme ce ea nu are habar
De-Apocalipsă sau de Sfântul Duh, odată îngropată-n lut.

Am plâns pentru tinereţea mea şi-al viselor epuizat parfum,
Pentru frumoasele femei moarte, cândva flori de nenufar,
Lângă care-am dormit de-atâtea ori: fără a-mi aminti cum
Am plâns în tinereţe, am plâns amar.

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Bocancii mi i-am lustruit
Şi-n prag i-am pus ca fiecare,
Dar am văzut când m-am trezit,
Că noaptea au făcut picioare.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
şi poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,

fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce şi l-a promis.

Când alte forme nu-s de atins ţinta
şi-n tine sălăsluieşte ambiţia
de n-o mai poţi opri
fără să-i vezi rodul.

Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
şi pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.

Dă semne că pragul poate fi atins
şi trecut mai departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul este un fel de plâns
din care unii râd până la plâns
unii plâng până la râs
iar unii cască bocet din rânjire.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Credeam că ştiu ce-i frumuseţea
Că eleganţa-am cunoscut
Credeam că ştiu ce e iubirea
Până ce chipul ţi-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că ştiu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roşu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele luceşte
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschişi
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veşnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plâns şi tu vreodată

Ai plâns şi tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor şi chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducere la sărut

De-aş fi fost un spic de grâu,
Ţi-ajungeam până la brâu,
Iarbă, până la picioare,
Până la genunchi, o floare...

Dar sunt, fir-aş eu să fiu,
Ceva ce, n-am cum să ştiu,
Ţi-ajunse, fără măsură,
Până-n suflet. Dă-mi o gură!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am văzut pe mine însumi

M-am văzut
ca pe un inel de os
în şuvoiul limpede
al tuturor lucrurilor

şi am jurat
să le fiu întotdeauna deschis
astfel ca ele
să poată curge prin el

şi atunci am auzit
"inel de os" unde
inelul este ceea ce

face un clopot.

poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul Absurdului

Simt dimineţile geroase
Cum, pătrunzându-mi crud în oase,
Cu trupul meu tot una îs.
Nu râdeţi, că nu e de râs!

Mă simt o dimineaţă-n care
Tot gerul iernilor s-a strâns;
Îngheaţă moartea la picioare.
Nu plângeţi, că nu e de plâns!

Se simte ca-ntr-o dimineaţă
De Sfântul Ion, iubirea mea,
Şi trupul tot i-ar fi de gheaţă,
De râs, de plâns, de l-ar avea.

Da-i suflet doar, ambivalent,
De plâns, de râs, amestecat
Ca un ocean incandescent
Şi ca un soare îngheţat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine

Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viaţă,
Pentru că numai eu
M-am însoţit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.

Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al şaptelea braţ.

E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărţirea asta
Nu mai doare.

Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârşit...
Singură,
Fără mine.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (martie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Crez

Eu am gândit pe Dumnezeul Unic,
Fără de chip şi fără loc,
Am cunoscut războiul punic,
În Evul Mediu am trecut prin foc,
Am fost mereu un Celălalt, alături,
Iar viitorul l-am gândit precum
Un splendid răsărit în văluri
Peste deşertul Karakum,
Eu am crezut mai mult în mângâiere
şi mai puţin în ritualul fals,
cuvintele mi-am plâns în grea tăcere,
apoi s-au înălţat în pas de vals,
am văzut Glasul, drumul şi pustiul,
nimic nu-i mort, când ştii ce-nseamnă viul,
m-am înălţat să te privesc, miracol,
Iubire, veşnicul oracol.

BORIS MARIAN

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!