Şi dacă nu ştim să lăsăm o urmă memorabilă a trecerii noastre prin lume, măcar ambalajele să le strângem după noi.

citat din Eugenia Ţarălungă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste pentru cărbuni

Strângem la piept cărbuni încinşi,
Aprinşi de sentimente trecătoare,
Şi bucuroşi trăim cu ei în sân,
Ori trişti şi plânşi, cu ei în buzunare.
Strângem în braţe cărbuni din interes,
Aprinşi cu zâmbetele false,
Şi bucuroşi trăim în faţa lumii,
În timp ce-n aşternut, durerea-i mare.
Strângem în pumni cărbuni frumoşi,
Aprinşi şi-ntreţinuţi cu daruri,
Şi frânţi suntem în inimă,
Ştiind că banii ţin aprinşi cărbunii.
Strângem la piept cărbuni lăsaţi,
Lăsaţi de alţii pe poteci în lume,
Şi cu iuţeală strângem ce-am găsit,
Fără să cerem ajutor la Domnul.

Strângem la piept cărbuni încinşi
Şi suferim amarnic,
Pentru că Dumnezeul-Tată a lăsat s-alegem,
Cu El în inimă, nu după capul nostru.
Strângem la piept, şi-n inimă, exact ce ne-am dorit!
Domnul e milos şi bun, de insişti, îţi dă exact ce ţi-ai dorit!
Ai grijă ce-ţi doreşti, prieten drag!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginaţia unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea un model pentru creaţiile noastre. O lume inaptă să se transforme în literatură nu e o lume. E un bâlci. Nici măcar un bâlci, pentru că bâlciul are şi el literatura lui. Nu e nimic.

Alexandru Paleologu în interviu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria e amintirea pe care o lăsăm în sufletele oamenilor. Lucrul acesta e măreţ. Mai bine să nu fi trăit deloc decât să nu laşi urme ale trecerii tale prin existenţă.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt esenţa trecerii noastre prin viaţă.

aforism de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşii ne cer să strângem iar cureaua

Spre-a înlătura beleaua
O să facem doar atât:
Vom lua acum cureaua
Şi v-o strângem după gât!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi.

citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

omenire

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi...

definiţie celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţiile vieţii noastre şi a planetei noastre fragile sunt după aceea determinate doar prin propria noastră înţelepciune şi prin propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii. Tânjim după un părinte care să aibă grijă noi, care să ne ierte pentru erorile noastre, şi să ne salveze de greşelile noastre copilăreşti. Dar cunoşterea este preferabilă ignoranţei. Este cu mult mai bine să îmbrăţişezi adevărul dur decât o fabulă liniştitoare. Dacă tânjim după un scop cosmic, atunci să ne găsim noi înşine un obiectiv demn.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele trecerii noastre prin viaţă nu le poate acoperi decât uitarea.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shalom!

Azi eşti departe? şi-a întrebat iubita
Nu chiar, sper că nu, zise aceasta
celeasta

Ar trebui să ne rotim poate
cum luna în jurul pământului
cum acesta în jurul Soarelui:
când mai aproape
când mai departe
oval
ca să nu ne ardem
ca să nu ne mai ardem

dacă am şti măcar ce ne atrage
dar nu ştim
ne lăsăm absorbiţi
şi ne trezim arşi

după Mare Mila Sa

să luăm chitările
să luăm viorile
să luăm flautele
şi să cântăm

pentru vindecare
pentru depărtare
pentru închinare

Shalom!

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile astea...

E bine să lăsăm femeile slabe să fie prinţese
şi să trăiască de pe urma altora cu avere.
E bine să lăsăm femeile puternice să fie regine
şi să-şi conducă singure viaţa aşa cum doresc.
E bine să lăsăm cele mai puternice femei
să-şi construiască imperii pe dărâmăturile celor laşi,
care au fost lăsate fără viaţă în urma lor.

poezie de Eugenia Calancea (13 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

mă simt ca într-o continuă mascaradă
deşi promisesem că lăsăm măştile deoparte
nimeni nu vrea nimic de la tine
şi nimic de la mine

suntem noi cei care ne simţim datori
să dăm explicaţii
să îndreptăm erori
deşi încă avem surâsul de prunc imprimat în noi

mă simt ca şi cum lumea se învârte prea repede
e un carusel al nebunilor
nu pot să ţin pasul
pot doar să joc rolul ce-l ştiu pe de rost

cât despre trenul dorinţelor noastre
acesta s-a oprit demult
dar refuzăm să-l lăsăm
căci ştim că mai bine de atât nu ar fi fost

şi văd cum se perindă prin noi
dureri şi simţiri
iubiri şi tăceri
(şi te întrebi de ce mă ascund?)

poezie de Adina Pietrosanu (16 aprilie 2007)
Adăugat de Adina Pietrosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de copil -inocenţi, şi sfredelitori- transmit memoriei atitudini, fapte, gesturi; fără selecţie! (Ştim? Ce ştim?)- Pe urmă, de dragul ambientăţii noastre, inconştienţa -constructul protector- conservă tot ce în pruncie fusese-ne plăcut: ca reper şi ca argument pentru alegerile viitoare!

Iulia Mirancea în Sociologia -şansă a umanităţii-, Comunitate (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să visăm că suntem singuri

Valsul să ne-nalţe-n nouri,
să ne facă să plutim,
eu să mi te strâng în braţe,
unde suntem, că nu ştim.
Să visăm că suntem singuri,
pe-o planetă-ndepărtată,
tu să-mi dai inima mie,
eu să-ţi dau,
viaţa mea toată,
şi tot restul vieţii mele,
cu tine să mi-l petrec,
cât pe lume, vom mai fi
şi prin viaţă am să trec.

poezie de Eugenia Calancea (24 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim bine

Nu-i nicio îndoială în sufletele noastre
E-o altă lume dincol' de zările albastre
Ne străduim s-ajungem acolo prin credinţă
Să împlinim, în toate, a Cerului cerinţă.

Ştim bine Cine-aduce în suflete o stare
Care creează-n noi tărie-n încercare
De-aceea-n lupta vieţii nu şovăim pe cale
Şi ne lăsăm cuprinşi de stări cu osanale.

Când ezitări apar ştim Cine le calmează
Acel care din Slavă, necontenit, veghează
Primejdia când vine imediat trimite
O nouă viziune şi forţe-ntinerite.

Ştim bine că victorii noi nu putem obţine
De nu trimitem gânduri spre zările senine
Şi nu putem ajunge la Malu-ncununării
De nu predăm fiinţa în braţele salvării.

Cunoaştem rezultatul convingerii totale
Şi ce ne-aşteaptă-n spaţiul splendorilor astrale
Că promovăm principii în Slavă concepute
E că am şters o stare cuprinsă de derute.

Ştim bine ce ne-ndeamnă cuvântul Cărţii sfinte
Să ne putem desprinde de humă şi morminte
Tristeţea când soseşte ne-aduce-nseninare
Să fim tot optimişti şi-n ceasul de-nnoptare.

Nimic în lumea plină cu-atâtea documente,
Cu-atâtea afirmaţii ce nu-s în Testamente
Un crez nu-l poate stinge; l-a sigilat Mesia
Să proclamăm, pe cale, mesajul şi solia.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

nici nu ştiu dacă sunt
nici nu ştiu dacă eşti
îmi ascund sufletul cald
sub un tricou pictat
te voi veghea lângă pat
te voi striga cu doruri amare
ne vom sorbi râsetele
de la iubirile nocturne
ne vom alinta cu şoapte
ne vom agăţa de cuvinte
mă simt fericit
te simt fericită
iubito, să ne strângem pleoapele
să nu lăsăm să curgă lacrimile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, ne credem sfinţi faţă de semenii noştri! Dar nu ne întrebăm dacă mai existăm printre ei, măcar ca păcătoşi! Nu discernem dacă faptele noastre mai pot trece, măcar prima barieră către iertare!

Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pare să-şi aibă originile în oceanul primordial care acoperea Pământul în urmă cu patru miliarde de ani. Nu ştim cum s-au petrecut atunci lucrurile. Poate că prin ciocnirile întâmplătoare dintre atomi s-au constituit macromolecule capabile să se autoreproducă şi să se asambleze în structuri şi mai complicate. Ceea ce ştim e că în urmă cu vreo trei miliarde şi jumătate de ani a apărut complicata moleculă de ADN.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!