* * *

tot mai puţin înţeleg din lume
tot mai puţin înţeleg din praguri

am fostă martoră la licitaţia ultimului vers
al unui autor anonim

în dimineţi negre desenase destul de exact
pornografia unui suflet de sticlă

era murdar şi curat
curat ca prima pajişte din martie

poezie de Nadzieja Artymowicz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Tu înţelegi
Tu mă înţelegi
Nu ştiu cum
Dar nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înţeleg
Eu nu mă înţeleg
Nu te înţeleg pe tine
Tu mă înţelegi

poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parlamentar "promiţător"

Dezamăgit de măestria ta
Cu care "ne-ai băgat în buzunar",
Îmi aminteşti de hâtrul Pristanda
Şi de celebrul său: Curat murdar!

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila din recenta (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat, dar am venit

La firma "Munca în Zadar",
Lucrat curat, venit "murdar";
La "S. C. Negru" angajat,
Lucrat murdar, venit "curat".

epigramă de Ica Ungureanu din Curat murdar - Eterna Epigramă 2012 (mai 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

Amice, nu te înţeleg,
De ce vrei tu să-mi fii emul?
Fii mulţumit că-mi eşti coleg,
Că şi aşa e prea destul!

epigramă de Ion Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerirea unui cârciumar privind Taxa pe valoare adăugată

Eu TVA-ul pus la vin
Nu-l înţeleg, ceva îmi scapă,
E drept c-adaug, dar puţin
Şi nu valoare - numai apă.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Taxe si impozite (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vezi sufletul că ar vrea să-şi scoată capul în lume, dă-i un pumn şi bagă-l la loc, măcar aşa îl va durea mai puţin decât amprenta unui bocanc murdar.

aforism de Maria Roibu
Adăugat de Maria Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
şi că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi

că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim

înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţeleg

aş
zice că nimeni nu înţelege
dar asta e minunat
unele
fecioare cu certificate de viol valabil - în lege -
se caţără-n ochii mei cu tampoanele
în lentilele mele puţin
misogine... iar asta
neapărat
se cheamă alpinism insurgent (?!) ah
nu
voi şti niciodată
cât var cât ciment câtă piatră
arsă ca o bucată de carne cu mucul
de-calibrat de ţigară
se surprinde în univers
iar nisipul
face volute în vânt face volute
...
nu
înţeleg, dar
nu
înţeleg
anume cursul acesta de
heraldică e
co
logică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interviul a avut loc în pragul noului mileniu şi a luat o întorsătură ciudată. Istoricul - profesorul Montbaillard - se simţea vizibil încurcat faţă cu Tozgrec, care împrumutase înfăţişarea unui bătrân destul de curat. În pofida unei păreri dintre cele mai răspândite, ce prilejuise pariuri extravagante la Chicago şi la Tampa (Florida), nu semăna deloc cu Bhagwan Shree Rajneesh. Nici că fiecare-l vedea în alt fel, cum s-a pretins adesea, nu era adevărat: imaginea sa era fixă şi, la drept vorbind, puţin impozantă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună de nisip

Aş vrea să mor câte puţin, şi când,
Cu tihnă-o să mă scald în somnul rege,
Să pot atunci în fine, a-nţelege,
De ce mor vara florile oftând.

Să înţeleg de ce-s furtuni pe mare,
De ce plâng norii cerului senin,
De ce în orice roză e un spin,
De ce se-ntoarce omul la izvoare.

Să înţeleg de ce îmbătrânesc,
De ce la cer nu ni se-aude glasul,
De ce îmi va suna la vreme ceasul,
Când o s-adorm, nu când mă voi trezi...

Clepsidra curge tainic şi ascult,
Cum mă scufundă lent în nefiinţă,
Sunt de nisip, căci în a mea dorinţă,
Am îndrăznit să mor puţin prea mult...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

Amice, nu te înţeleg
De ce vrei tu să-mi fii emul?
Fii mulţumit că-mi eşti coleg
Că şi atât este destul!

epigramă de Ion Munteanu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu vin cu primăvara la ureche
Şi bucuria unui Martie frumos.
Prin ghioceii fără de pereche
Deschid poteca visului frumos.
Sunt vestitorul soarelui curat
Din anotimpul cu îndrăgostiţi.
V-aduc aminte dacă aţi uitat,
Să râdeţi, să cântaţi şi să iubiţi.
Sunt împletit cu suflet şi iubire
Şi vin din iarnă ca să plece ea.
E primăvară, eu, vă dau de ştire...
Ca plată, să mă poarte cine vrea!
Semnat, mărţişorul!

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneala unui zbor

ligă săpăligă
cine mă instigă
serile să scriu
până mai târziu
nopţile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui mă supun?

rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!

înţeleg sau nu înţeleg
mă destram şi mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
pierde tot dar şi câştigă
în dispreţul tuturor
îndrăzneala unui zbor!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am râs

Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai faţa unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar ştiu ce schimbătoare este stima,
Admiraţia cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopţii nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenuşa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufniţa lipsea şi a venit.
Ce caută Celan şi Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeţilor damnaţi?
Tăcere, daţi tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparenţă orice mort.
Dar Domnul e mişcare şi Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Şi dacă nu? Desigur, nu ai înţeles decât puţin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am şi râs acum.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanibal a fost eroul ultimelor zile de şcoală. Am început să înţeleg pentru prima dată ceea ce însemna să aparţii unui rase străine. Figura unui general semitic îmi ridica şi mai sus nivelul de respect. În mintea mea tânără, Hanibal şi Roma simbolizau conflictul dintre tenacitatea evreiască şi organizarea Bisericii Catolice.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cabinetul unui celebru director al Teatrului Naţional. Pe când un autor dramatic citea o piesă în versuri, deasupra bibliotecii se zărea bustul marelui Alecsandri, întors puţin cu faţa spre perete.

Pe când citeşte Mircea piesa,
Făcând să dârdâie dulapul,
Alecsandri, ca să n-audă,
Deşi statuie...-ntoarce capul!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunarul timpului de la piept

cu mâna la tâmplă preţuiesc o filă din carte
şi-i mulţumesc timpului ca esenţă a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colţul meu de cer

în patul verde cu dimineţi odihnite de îmbrăţişări
notez într-un caiet zilele seri şi nopţile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire

alt poem – aceeaşi femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest

seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăşi viaţa
o imagine trecută pe o invitaţie
la timpul prezent

am devenit aşteptându-te
nesomnul odihnit în decenţa puţinului timp rămas
legănându-mă-n cuvinte iarăşi scriu
cu emoţiile amintirilor iubesc şi tot scriu să nu tac

am rătăcit destul ca să înţeleg statornicia
lângă tine sunt reîntâlnirea cu mine
sunt răspunsul la ce sunt
în declinări de verbe am devenit trăirea prin cuvânt.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor anonim

Ai scris mult, de bună seamă,
Nimeni însă nu te ştie,
Eu – doar câte-o epigramă
Şi mă ştiu duşmani o mie…

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!