- Dragul meu, tu ştii de ce stelele rămân mereu agăţate de cer? Fiecare credinţă trebuie să-şi găsească aripi până la cer, dar are nevoie când şi când să poposească în alte lumi. Stelele sunt sufletele noastre, iar uneori când vrem să lăsăm iubirii răgaz, ne pierdem cu privirea în cerul înstelat!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu mai sunt

Ştii ce-mi şopteşte
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Propteşte-ţi somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărţim stelele
Până nu mai sunt...

Ştii ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ţi genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...

Ştii ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ţi dorul
Din roşul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...

poezie de Gabriela Chişcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu aşteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc şi mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorinţelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarăşii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopţi de-a rândul în singurătate

încă nu ştiu ce sunt stelele, dar ştiu că toţi oamenii frumoşi
ne privesc din adâncul nopţilor şi ne veghează

poate, cândva, voi fi şi eu o stea...
poate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu însuţi eşti creator de rai sau iad, fiecare încearcă să-şi găsească motivaţiile în ceilaţi, când de fapt universul ce trebuie "cucerit" este în primul rând cel interior. Abia apoi căutând să vezi dacă adevărul tău e valabil şi-n inima lor.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când stelele vor apărea

Ţine-mă în braţele tale
Înconjoară-mă cu iubirea ta
Mai rămâi cu mine o vreme
Până când stelele vor apărea.
Lasă luna să se oglindească
În ochii tăi iubitori şi oneşti
Căci noaptea asta eu am nevoie
Să simt cât de mult mă iubeşti.

poezie de Philipa James, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul, cel mai nerecunoscator animal de pe pământ! Plin de defecte, mereu dornic de noi orizonturi, cuceritor prin excelenţă, explorator vivace şi cruciat prin definiţie. Asta, până când în sfârşit "cineva" ştie să îl cucerească din interior... e o sămânţă de fericire în fiecare femeie, trebuie doar să-şi găsească cernoziomul în care să poată creşte, înflori, rodii apoi... Când eşti femeie, totul devine mai complicat, mai greu de asimilat, de iertat, de acceptat şi mai ales, de înteles. Câteodată nici ele nu se înţeleg prea bine, ce pretenţii să mai aibă de la bărbaţi? Şi totuşi, ce-ar fi bărbaţii fără femei, ei există cu adevărat doar atunci când sunt în gândurile lor. Nu trăieşte doar pentru a dărui viaţa, femeia vrea să aibă colţul ei de rai, bucăţică de nemurire acolo unde să se simtă ocrotită, iubită, respectată, preţuită. Cumva, sunt părtaşe la modul în care un bărbat ştie să le privească şi mai ales, cinstească în gânduri. Ştiu, există în fiecare acea latură animalică ce vrea să fie hranită. Dar sufletul, el este cel care contează. Pentru că doar iubindu-se cu tot cu rădăcini, vor ştii să dăruiască fructele iubirii bărbaţilor din viaţa lor.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu stelele sunt mult prea sus... dorinţele noastre îşi pierd din consistenţă în aerul rarefiat al înălţimilor!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente în viaţă când chiar ai nevoie de ajutor, de căldură, de un om căruia să i te destăinui, de o inimă sinceră si fierbinte, de multe ori poposind în sufletul unui om ce până de curând nu-l cunoşteai deloc. Măreţia veţii începe acolo când sufletele se înteleg perfect fără cuvinte, din tăceri copacul dragostei hrănind un întreg univers comun!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitici sau uriaşi în credinţă?

În credinţă nu pitici,
ci-uriaşi oricând să fim
Doar aşa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar aşa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
şi-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-şi facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.
Uneori credinţa-i mică
dar ne-ajută Duhul Sfânt
S-o-ntărim, să n-o răstoarne
vreo năpastă, sau vreun vânt
De-L lăsăm să modeleze
orice gând născut în noi
Confrunta-vom opoziţii
cu un spirit de eroi.
În credinţă, nu pitici,
ci titani, mereu, să fim
Doar aşa cu-ncredinţare
către Infinit suim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte zări frumoase

Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
şi să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur şi plin de culoare.

poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Şi-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Şi-apoi zâmbind
Să sorb din ele.

Şi-am prins!
Dar stelele s-au stins
Şi apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Şi pumnii mei secară.

Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am ştiut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru în pieptul dorului

Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...

Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui

Şi tu îmi spui că merg cu capul în nori
Şi mă mai întrebi: de dragul cui?

Stelele cad ploaie în poezia mea
Şi-i fac din (şi prin) lumină gurgui!

Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul... Nesfârşit. Sălbatic dar plin de magie. Tulburator... mângâind cu valurile talpile ce-şi încumetă dorinţele pe plajele sale. Ori navigând plin de curaj sub stelele călăuzitoare. Ucigator atunci când dă în clocot cerul şi plin de nostalgie atunci când luciul său liniştit acoperă neliniştea adâncurilor. Il doreşti de s-ar putea doar pentru tine. Şi-ţi pare că orice alta mângâiere oferită e o trădare. Il iubeşti până la pierzanie, scufundând adesea propriile dorinţe în spuma valurilor sale. Leagăn al vieţii dar şi tărâm al morţii, e poate cel mai bun loc pentru un bărbat să-şi deschidă inima. E plin de oferte, de făgăduinţi şi deziluzii, de încântătoare momente pline de perplexitatea iubirii, de jurăminte trădate şi de necuvincioase trăiri rupestre. Iţi desenezi din gânduri, prin valuri carena sufletului lăsând în urmă parfumul amintirilor. E pur şi simplu VIATA!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la suflet ca la o catedrală, n-ar avea cum să 'funcţioneze' în lumea noastră atât de complexă dar şi de desuetă în idealuri, fără un strop de speranţă, dublat de o doză de nebunie. Atunci când crezi că stai pe loc, de fapt în tine fiinţa ta lucrează, macerează, urlă sau jeleşte, dar nu încetează să trăiască, să spere, să se caute, să-şi regăsească credinţa, să încerce alte variante de a fi, de a trăi, de a iubi şi de a-şi găsi convingerea că nu este o fiinţă muritoare şi atât! Ca şi când peceta propriului destin trebuie musai scrisă în sufletele celorlalţi. Tatuăm...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalbe flori ale iubirii

- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ţi aprind
Stelele. Opreşte ora

Ce se joacă viscolind
Sufletul acesta care
Te adună-ntr-un colind,
Dragul meu din depărtare.

Hai, deschide-mi să îţi las
Stelele pe prag, iubite,
Că din toate ne-au rămas
Drumurile pietruite

Cu argint şi rozmarin,
Şi cu doruri fără seamăn...
Dalbe flori şi linu-i lin,
Eu cu nimeni nu te-aseamăn.

- Te aştept să vii cu drag
Când se lasă înserarea
Stelele prinse-n şirag
Îţi vor lumina urarea.

Eu voi pune în pahar
Vinul fiert cu scorţişoară,
Cu iubire-am să-ţi prepar
Leacuri pentru inimioară.

Voi deschide uşa larg
Să păşeşti desculţă-n casă
Şi când stele se sparg
Te voi îmbrăca mireasă

Cu flori dalbe în ajun
Voi împodobi cărarea
Să ne fie Moş Crăciun
Totdeauna sărbătoarea.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept telefonul tău...

Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai ştii cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai ştii că număr stelele visând.

Hai sună-mă şi spune-mi cât ţi-a fost de dor,
Fără să ştii îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă şi am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.

Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îţi aduc braţe de flori
Şi ţine-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simţi că mori,

Păzesc ore în şir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braţ la braţ, steaua şi sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ţinându-se de mână, suflete şi stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi
este frumos să-l asculţi
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorinţă
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrăţişez cu Soarele
şi cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viaţa,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete
îşi dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult aţi profitat de darul divin
şi nu i-aţi ştiut preţul
aşa cum nu vă preţuiţi între voi
uitaţi mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viaţa mai uşoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când muşcaţi din mâna ce v-a hrănit
muşcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viaţă şi hrană prin alte destine,
nu uitaţi că aţi venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, aşteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitaţi, nu sunteţi singuri cu regulile lumeşti
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel îşi va crea alte Universuri!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul coboară

Când cerul coboară
Stelele dansează,
Cântecul dragostei
Pe valuri vibrează.

Pe drumuri de ape
Privirea-mi se-afundă,
Invoc revederea
În noaptea rotundă.

Doamne, cum trec anii
Prin părul meu albit,
Buzele în rugă
Rostesc tot ce-am iubit.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua şi sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ţinându-se de mână, suflete şi stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi,
este frumos să-l asculţi,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorinţă.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrăţişez cu Soarele
şi răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viaţa.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete.
Îşi dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de fragilă

Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie să zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu linişte viaţa să-mi trăiesc
Şi toate uşor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi aşez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc şi le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara şi privesc stelele,
Iar vântul suflă lin şi-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul mă duce când noi visam.
Uneori viaţa e ca o poveste
Şi tot viaţa ne dă de veste,
Că acum eşti ş-apoi te duci
Pentru că nu ştii niciodată cât o mai duci.

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plăcute sunt fanteziile lor atunci când îşi construiesc lumi fără sfârşit, când măsoară cu degetul sau cu aţa soarele, luna, stelele, sferele.

citat din Erasmus din Rotterdam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!