Trimisă magistratului asistent Han Chuo din Yangzhou

Se-întrevăd prin mătasea subţire-a ceţii dealuri verzi, apele se întind până departe,
Este sfârşit de toamnă la miazăzi de fluviu – iarba şi copacii par obosiţi.
Douăzeci şi patru de poduri în noaptea asta sub strălucirea lunii –
Unde sunt acei oameni minunaţi care ne urează bun venit cu flautele lor fermecate?

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară e sfârşit de toamnă

Afară e sfârşit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.

Afară e sfârşit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.

Afară e sfârşit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârşit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzeşte
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.

poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforele unui nobil veneţian

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.

Acesta este un cântec vechi
Care nu-şi va declara sinele...

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.

Acela nu-şi va declara sinele,
Deşi este cert că înseamnă...

Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
Primul perete alb din sat
Se iveşte printre pomii roditori.
La ce anume oare mă gândeam?
Astfel înţelesul evadează.

Primul perete alb din sat...
Pomii roditori...

poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi toţi acei care dormiţi în noaptea asta

Voi toţi acei care dormiţi în noaptea asta
De fiinţele pe care le iubiţi departe,
Fără un braţ alături la stânga sau la dreapta,
Doar de pustiu deasupra având parte –

Să ştiţi că nu sunteţi singuri pe pământ,
Lumea-întreagă cu voi lacrimi împarte,
Câţiva pentru o noapte, două, alţii pentru
Toţi anii pe care-i mai au până la moarte

poezie de Vikram Seth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee şi portocală (II)

Aici, la miazăzi de Yangzi, creşte un portocal roşu.
Toată iarna frunzele lui sunt verzi,
Nu din cauza solului mai cald,
Ci pentru că aşa îi este felul, obişnuit cu frigul.
Deşi ţi-ar putea încânta oaspeţii, tu îl laşi unde se află,
Departe, la poalele muntelui şi lângă fluviu.
Împrejurărle guvernează destinul.
Cauza şi efectul se înscriu într-un ciclu infinit.
Îţi plantezi piersicii şi prunii tăi,
Uitând de umbra altor pomi.

poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea unor oameni este prin inteligenţa lor. Strălucirea unui chirurg este în mâinile sale. Dar sunt oameni care au inimi strălucitoare. Ei strălucesc prin ele.

citat din Gennifer Choldenko
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita

îmi dau picioarele din... mână în mână
ciobanii peste gardul de nuiele de la stână
(sunt lupul X am venit să, hei, rup mioriţa)

ei conlucrează: îmi trec picioarele patru
în faţă patru în spate patru pe stânga
patru pe dreapta (?!) sunt lupul păianjen

rup ever oiţa: o pun într-o plasă de ra
fie apele repezi, ale ierbii, ah, până la
brâu, trec prin păduri cu sacoşa în mare

sezon de împerechere a frunzelor cu
nervurile buzelor eXaltat ruginii care latră
haita de ciobani - în eXcelentă sculare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd oameni frumoşi, dar nu din punct de vedere fizic, ci oameni cu sufletul mare şi strălucitor a căror privire transmite ceea ce o mie de cuvinte nu ar putea să o facă. Acei oameni care sunt neclintiţi precum copacii atunci când asupra lor se abate furtuna, deoarece au rădăcinile puternice şi ştiu că pot renaşte din nou după fiecare provocare. Oameni calzi care îţi transmit lumină şi iubire cu un singur surâs, oameni de la care poţi învăţa ce înseamnă răbdarea, compasiunea şi empatia. Oameni care inspiră. Fii unul dintre acei oameni, continuă să inspiri!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Midnight

E noapte, negrul misterios
Se-aşterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Şi vântul suflă-anevoios

Doar paşii ei sunt urma vieţii
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceţii,
Şi de la bufniţele ce tot zboară.

E miezul nopţii, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.

poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare către cenzorul Han

Sunt trist. Gândurile mele sunt în Youzhou.
M-aş grăbi într-acolo – dar sunt bolnav la pat.
... Dincolo de apele toamnei aş fi fost întâmpinat de Splendoare.
O, să-mi spăl picioarele în lacul Dongting şi să văd la marginile lui
Gâştele sălbatice în zbor înalt, soarele şi luna mai palide ca ieri,
Arţarii verzi înroşindu-se sub cerul îngheţat,
Îngerii călătorind spre Capitala Cerului, lângă Steaua Polară,
Călări pe păsări pheonix sau pe unicorni,
Cu flamuri de hibiscus strabătând melodice neguri delicate,
Umbrele lor dansând cu capul în jos pe fluviile din sud
Până când Regina Stelelor, ameţită de nectar,
Va uita, de o parte şi de cealaltă, oamenii înaripaţi lângă ea.
... De la Vrăjitorul Pinului Roşu au venit la mine aceste cuvinte:
Că pe lângă vechiul discipol, are acum unul nou,
Unul care, fost consilier al Împăratului Liu în capitală,
În ciuda marilor lui succese, nu putea fi fericit niciodată.
... De unde vin vremurile bune şi vremurile de răstrişte în ţară?
Poate fi carnea mai înmiresmată decât fructele pădurii?
Sufăr că el rătăceşte acum departe, la miazăzi.
Fie ca steaua vieţii lungi să-l binecuvânteze!
... O, puritate, cum aş dori să te adun de dincolo de apele toamnei
Şi să te ofer în dar Curţii Imperiale de Jad.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta s-a născut

În noaptea asta s-a născut
În peşteră străină
Acel prin care-am cunoscut
A cerului lumină [bis]

În noaptea asta cor ceresc
Cântări alese cântă
Pe Dumnezeu îl preamăresc
Cu bucurie sfântă

Ai milă Doamne de acei
Ce zac acum departe
Căci daca nu te-nduri de ei
Se pierd pe veci în noapte

Primeşte sfintele cântări
Ce-aducem azi spre tine
Ce se-ntrupează între noi
Şi-aduce mântuire

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De departe

Mai coborî o toamnă de pe dealuri
şi păsările-n stol tăcut plecară

şi strugurii se coc la noi în vie
şi viile se coc la noi în ţară

mai coborî o toamnă de pe dealuri
şi peste munţi mai pribegi o vară.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aievea

Fii binevenită, doamnă!
Ai răspuns chemării mele,
Eu sunt îngerul de noapte
Şi n-am coborât din stele.

Sunt aievea tot ca tine,
Doar c-am luna-n noaptea mea,
Nu-i lumina ei de vină,
De timid te-oi săruta.

Tot ce e în jurul nostru,
Negura foşnind prin pomi,
Florile şi iarba lungă,
Îmi şoptesc că poţi s-adormi.

Pune-ţi deci pe al meu umăr,
Părul tău înmiresmat,
Am să te cuprind de mijloc,
Prinde-mă şi tu de braţ.

Fii binevenită, doamnă,
Doamna mea, cât te-am visat!
Ai venit acum în toamnă,
De-astă vară, te-am strigat.

Draga mea, dorită doamnă,
Crinul meu înmiresmat,
Ştiu că paşii ne condamnă
Obosiţi cât au umblat.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat şi în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlneşti săraci cu păr cărunt, pomană să le faci

Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine

Pe drum sunt plantaţii de maci, sunt plopi fărâmaţi de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regeşti
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munţilor sunt sate noi şi curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotniţe, mori de vânt, curţi boiereşti
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt maşini de treierat şi hambare cu bucate

În gara cea mică unde singuri o să coborâm
Ne-aşteaptă bătrânul vizitiu
Tu o să mă-ntrebi de sate de hanuri din drum
De lucruri la care o să-ţi răspund nu ştiu

O să locium într-o casă acoperită cu stuf
Pe care berzele-şi fac cuibul
O să primim musafiri, o să mergem la primar, la şcoală
O să colecţionăm insecte din văzduh

În pădurea noastră sunt urşi, veveriţe, cerbi
Casa pădurarului e goală
De-acolo vedem tot satul
Şi aşteptăm poşta din Dumbrăveni

Şi merg fără sfârşit, în tren, cu o bolnavă de nervi
Cum n-aş putea ieşi din adâncimi de mlaştini şi de buruieni.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţul

Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalţă plopul,
Stele şi pietre sunt.

Adormit se arcuieşte puntea peste viitură,
Un chip mort însoţeşte pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.

Departe păstori proslăvind. În roca veche
Priveşte dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezeşte înfloritul vânt, trilurile a morţilor aievea
Şi paşii înverzesc în liniştita pădure.

Asta aminteşte de pom şi animal. Domoale trepte de muşchi;
Şi luna,
Luceşte scufundată în triste ape.

Revine iar şi umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin oraşul în ruină.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii sunt acei oameni minunaţi care îţi sunt alături atunci când toţi ceilalţi te părăsesc. Şi pentru că viaţa nu oferă nici un fel de garanţii, asigură-te ca, pe drumul tău către mai sus, să îţi faci acel gen de prieteni care să nu te tragă pe un drum ce coboară.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Şiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poţi să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat

Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aştept să îmi vii
Am hainele ude şi ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece

Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrenţe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu ştiu

Se aud sirene, mai trece o ambulanţă
Un drum poate fără de speranţă
Un biet suflet ce a trecut prin viaţă
Ca seara asta cu ploaie şi ceaţă
 
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi beţivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de ţigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară

Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e aşa de dor
La tine de aş mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aş face chiar şi cu vântul

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ajungi unde nimeni

trebuie să mai faci un pas
şi încă un pas
până la mal
şi să fii tu malul de care se agaţă
cei ce vin din larg
obosiţi

trebuie să-ţi continui drumul printre stânci
chiar şi atunci când capetele mici de şobolani
te împresoară
cu căldura valului lor

dinţii lor mărunţi
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronţăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este

poezie de Angela Furtună din Prizonier în Ego (1998)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!