Fericire

Vorba ta, balsam pe rană, blândă, calmă, înţeleaptă,
este pentru suflet hrană cu miros de pâine coaptă.
Glasul tău, blând ca o boare cântată şi incantată,
melodie pe răcoare, o povestea fermecată.
Sfatul tău, pepinieră, înţelept ca o zicală,
procedeu sau manieră, armonie muzicală.
Ai privirea ca de vultur ager, sprinten, îndrăzneţ,
mă pătrunde de mă scutur să nu rămân nătăfleţ.
Ochii tăi, sfeşnic de noapte, lumini călăuzitoare,
sunt ca două mure coapte, stele-n noapte călătoare.
Iar auzul tău, în şoapte, parcă fulgeră şi tună,
fie zi sau fie noapte, ne găseşte împreună.
Vorbă, glas, sfat şi privire, totul ni se potriveşte,
ochi, auz, ca prevestire: Domnul ne călăuzeşte!
Ce m-aş face fără tine? N-aş avea grai, nici privire,
numai sfatul ce-mi convine: doza mea de fericire!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma ştiu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea să vin la tine
aş zbura peste coline
plutind dincolo de moarte
unde hăul ne desparte.
Te-aş căta din zori în noapte
chiar şi-n gaură de şarpe,
dar la mine-ajung doar şoapte
cu miros de toamne coapte.
Că zbuciumul sufletesc
n-am nicicum să-l potolesc
decât dacă te-ntâlnesc,
ca pe-un dar duhovnicesc.
Eu sunt ţintuit la pat,
parc-aş fi handicapat,
trăiesc doar cu sedative,
nişte calmante parşive,
provoacă-n cap incantaţii
şi produc halucinaţii.
În vis sau realitate
parcă-s mort pe jumătate,
gândul mi-este-ntunecat,
iar ochiul înlăcrimat,
glasul nu mi-l mai auzi
dintre orbi, flămânzi şi surzi,
vorba ta, balsam pe rană,
este sufletului hrană,
dorul tău mă ţine treaz
pentru-un ceas să fiu viteaz,
doar către tine plutesc
să m-avânt, să te iubesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de la bătrâneţe

Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Şi ascunde lacrimi grele şi ascunde lacrimi calde.
M-aş piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ţine, parcă tot mai strâns de mână.

Ochii mei plutesc în ceaţă şi de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate şi tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...

Nu mai ştiu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Uşa vieţii mă tot strânge. Şi-mi e frig şi-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire şi de viaţă
Şi abia aştepy, Părinte, să se facă dimineaţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un freamăt blând

Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână şoapte
Ce-n "noapte"-s greu de desluşit
Şi gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbuşit:

- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!

Ne vom ţinti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruinţă
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credinţă?!

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toţi ce-n noapte ne rănesc?!

Un freamăt blând adie şoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezeşte-te acum, "Aleaso!"

01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în braţele tale

O noapte în braţele tale
Şi încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină şi lungă,
În care nebun mă-nfăşor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul şi-adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beţie de patimi... arzând,
Uşor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de-atingeri şi şoapte,
De ploaie şi fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Şi-n tine... amorul... strecor.

poezie de Constantin Triţă din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în braţele tale

O noapte în braţele tale
Şi încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină şi lungă,
În care nebun mă-nfăşor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul şi adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beţie de patimi... arzând,
Uşor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de -atingeri şi şoapte,
De ploaie şi fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Şi-n tine... amorul... strecor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânca privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E noapte, e noapte, e noapte,
zorile sunt departe,
florile nu sunt moarte,
revolverul cu versuri -doar şoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă, oglinzi şi oglinde,
regate, regine, fregate,
iubeşte-mă, Lise, e noapte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara

Domnişoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă

Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnişoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfăţişarea, vorba calmă şi duioasă,
am făcut şi constatarea: Domnişoara e frumoasă!

Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieţii, spinos, lipsit de tovărăşie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.

Domnişoara se gândeşte la decizii foarte bune
şi viaţa ne-o prelungeşte prescriind leacuri minune.
De-ţi prescrie tratament şi-l respecţi cum se cuvine,
leacul stă-n medicament şi-n trei zile te faci bine.

Cu o bună companie de medici şi asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri şi tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun şi Drept,
la Fresenius NephroCare totul este înţelept.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia tăcerii

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,

Vrea să se ştie ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin şoapte
ce prelungesc dorinţele în noapte
în amalgam de rece şi fierbinte.

Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
şi nici acum nu poate înţelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.

Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noştri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrăţişează într-o armonie
aşa cum ni s-a scris şi-a fost să fie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de-o noapte

M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
şi spre tine mă-ndemna!

Îmi spunea, dintr-o privire
(şi-nclinată sunt s-o cred,)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!

Şi ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!

Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente în oglindă

Tună, fulgeră şi plouă –
Teamă şi fiori, durere...
Ceru-i pâine frântă-n două,
Vântul – umbră şi mistere.

Meşter-norul se arată
Furios... O noapte neagră!
În mânia-i se ascunde...
A plouat o noapte-ntreagă.

Dulce ropot, ropot dulce,
Vis de flori de primăvară
Râuri de lumini aduce
Viaţă, curcubeu, fecioară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât cerul îmi va fi iubire

Tu, aceea dintr-o veche dimineaţă
Ce-mi întârziase, într-o zi de mai,
Ştii că-n ziua-ceea începeam o viaţă
Plină de iubire-n care tu dansai?

Te strângeam în braţe c-o privire blândă
Şi-mi doream, în ochii-ţi, numai eu să fiu
Sclavul ce-ţi închină fiece izbândă,
Rege, fără tine, pe-un regat pustiu.

Mi-ai văzut privirea şi mi-ai dat o mână
Ce-o păstrez în suflet din acel trecut
Cu o noapte care-n veci o să rămână
Noaptea fericită când ne-am cunoscut.

- Spune-mi, tu, iubito, cât vei sta cu mine?
Cât din viaţa asta mă vei mai privi
Cu privirea-n care dragostea din tine
Se alintă-n ochii care ştiu a-mi fi?

- Îţi voi fi cât cerul îmi va fi iubire,
Cât privirea-ţi caldă îmi va mângâia
Gândurile toate, ca-ntr-o amintire
Dintr-o dimineaţă ce n-o pot uita.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmă

De n-aş putea să mă întind palmă,
N-aş mai fi om, m-aş poticni,
Chiar vertical de ştiu c-aş fi....
Să mângâi n-aş da mâna calmă,
Nici nu m-aş ţine nou-născut,
Sau dacă aş fi ca o primată,
Nu m-aş înlănţui sărut,
N-aş avea gânduri niciodată,
Neştiind cum să străpung liane,
Aş trăi ghemuit, o valmă,
N-aş prinde braţe diafane...
Barbar aş fi, suflet de-o palmă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte magică

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide
cu soarta de poet mă simt împăcată
nu risipesc timpul cu gânduri sordide.

relaţia cu lumea este sofisticată
a transferat în mine libertăţi placide
e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide.

poezia inimii cu lumini marcată
este ca pasărea cu aripi lucide
zboară în infinit de raze flancată
în Calea Lactee o poartă deschide.

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine versuri splendide.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vis de iubire

Mă nasc pe ale tale pleoape
şi respir prin ochi şi zări
de tine eu sunt mai aproape
iubirea n-are depărtări
Mă joc pe palma ta cuminte
şi te alint în blându-mi zbor
când viaţa-mi va fi pe sfârşite
în gura ta nă-nec şi mor.
Cu buze reci sărut bătaia
inimii pe care-o vreau
în ochi se-aprinde vâlvătaia
şi-ţi iau mai mult decât îţi dau.
Mă nasc pe gura ta cea aspră
şi plâng rănită pe obraz
inima nu poartă mască
în faţa clipei de necaz...
Mă înfirip din raze albe
de mătăsuri şi priviri
şi la gât strălucesc salbe
din neuitatele doriri.
Ce sunt eu pentru tine
iubite blond necunoscut?
Cu o sfială de rubine
îngenunchez într-un sărut.
Părul îţi miroase a noapte
buzele îţi sunt surori
dulce gust de mere coapte
ce stârnesc dulci fiori...
Să nu mă cerţi mult iubite
să nu-mi iei ai minţii nori
ei prin recile morminte
mă crează din ninsori
ce mai râde a ta gură
de visarea ta de fată
dar în noapte ea te fură
anulând a zilei dată
Orologiul bate-n noapte
visul dulce alungându-l
izvorul nesecat de şoapte
de pe buze-ncet secându-l
iubirea îşi ridică ochii
umezindu-şi blând privirea
şi păstrează pe retină
sărutul clipa dăruirea...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot duşmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veşnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aş şti că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-şi simt bătăile îngemănate,
Din asfinţit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci şi nesfârşite,
Atât mai dulci sunt nopţile iubite!
De-aceea când mă laşi tot în furtună,
Nu mai şopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glas purtat de vânt

Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos şi blând
Dulcea mea crăiasă.

Şi vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îţi este dor de a mea privire!
Şi mă aştepţi să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.

Tot pe aripi de vânt,
Îţi trimit o dulce sărutare.
Şi vreau să-ţi spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.

Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri şi câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.

poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşe coapte

Frumosul meu, să dormi si să mă uiţi în noapte,
Dar când vin zorii să te-ntorci, te-aştept.
La mine în grădină, sunt cireşe coapte.
O să măncăm şi-o să te strâng la piept.

Să te respir şi să-mi încarc plămânii
Şi ochii să mi-i spăl privindu-ţi gura.
Ce o să spunem când ne-or întreba străinii?
Că stăm de vorbă sub cireş şi admirăm natura.

Iar când nu trece nimeni, pe drum, ca să ne vadă,
Ne strângem mâinile şi ne sorbim din ochi,
Că vine iarăşi noaptea şi dorul ca o pradă,
Ne tulbură, ne doare, zici că e deochi.

Şi pot să ne tot stingă cărbuni, târziu în noapte,
Că leacul nu-i la ei şi nici în alte cele,
E-n noi, şi nu mâncând cireşe coapte,
Ci doar îmbrăţişaţi scăpăm de chin şi rele.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!