* * *

Amână frigul, Doamne, ia-ţi norii înapoi!
Nu-mi pustii grădina, opreşte vântul greu!
Pulsează încă seva în frunza de trifoi,
Să nu-ţi aşterni zăpada, mărite Dumnezeu!
O pasăre târzie mai cântă în zăvoi,
E încă soare în toamna sufletului meu.

poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (octombrie 2016)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, Doamne! Sunt mortul Tău care încă mai cântă.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire târzie. Ultima floare în toamna sufletului.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Ca apucatele
toamna vulpile cad din pomi
una câte una
roşcatele

în zăvoi
avalanşă de oi

ssst
vântul tocmai de la munte vine
frunze şuşotesc în vizuine

ssst

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti nemuritor, muritorule! Învaţă lecţia nemuririi subtile de la arbori. Frunza care cade toamna nu moare. La primăvară va fi înapoi, pe ramuri.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

Cu-o furie-nfiorătoare şi-un nesaţ de om nebun
trece vântul printre scânduri,
trece ca ieşit din tun.
Nimeni nu se uită-n urmă, pelicanii ies din rânduri,
vântul geme şi trozneşte ca un bivol în tabun.

Apele îşi ies din matcă, vremea se burzuluieşte,
trece vântul printre muguri,
lumea-ntreagă se trezeşte.
Cerul scuipă foc şi pară, norii fug în tăvăluguri,
Ţine-mă de mână, Doamne, lângă mine te opreşte!

Lângă mine însă, Doamne, numai ploaia se propteşte,
mâna-mi cată în zadar,
Tu nu eşti, nimeni nu este...
Cred că nu eşti necesar,
dar te chem dintr-o-amintire care încă te slujeşte.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi

în reci dimineţi de toamnă târzie
suspină doar vântul prin viţa de vie
ce frunza pătată demult şi-a lăsat
la streaşina casei din margini de sat

când gândul s-aşterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
şi vise mă-mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeaşi sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Toamnă caldă

O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul şi zăpada vin îndată.

Soarele încălzeşte şi azi câmpia
Razele lui toamna le cerşeşte
Grădina cu flori te copleşeşte
Şi parcă aud din nou ciocârlia.

Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.

Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă şi noaptea vine
Speram s-avem şi iarna bună.

poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

frig şi umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
uşor pluteşte-n aer, încă

şi-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viaţă
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranţă
şi încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!

poezie de Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Toamna mai e ~

când s-au hotărât să se despartă lucrurile cunoscute
atunci am ales să plec în necunoscut,
trandafirul bolnav din grădina uscată
mă scaldă în iubire o ultimă dată,

fântânile îmi vorbesc despre seceta verii
eu le ascult şi le spun
suferinţa e doar o iluzie...

umblând pe aceleaşi cărări acum par a fi drumuri noi
ce mă fac să clipesc mai des,
la fiecare răsuflare simt toamna
frunzele-mi cântă în tonuri de galben
jelesc zilele lungi de vară,

răsăritul e mai închis şi atât de silenţios
frigul dimineţii îmi aminteşte de călătoria-mi lungă
îmi sărută obrajii tăcuţi şi-mi deschide ochii larg
să pot vedea prin ceaţa deasă,

după o introspecţie parţială fac încă un pas,
cu miere în glas mă alint iar picioarele merg de la sine
toamna mai e şi e bine!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ţi mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin şemineu.

Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Şă beau cu poftă o "Fetească".

Vom căuta pe luncă, iar,
Flori şi trifoi cu patru foi
Şi-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.

Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcaţi cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.

Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopţi cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.

Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ţi rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vreau sa sper

Ai intrat în viaţa mea uşor,
Nu te-am chemat şi n-am dorit să vii.
La fel de lin, ca pasărea în zbor,
Tu ai pătruns în zilele pustii.

Mi-e greu să cred că ai plecat lăsând
Un dor imens ce nu pot să-l opresc,
Mi-e greu să spun că m-ai lăsat plângând
Şi-ncerc mereu, măcar să te zăresc.

Şi când te văd, adun din nou puteri
Să văd că-i soare şi lumină-n cer,
Să cred că astăzi este încă ieri,
Că, dacă pot, mai vreau încă să sper.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre

nu-mi da acum un răspuns clar
auzi tu zăpada venind,
o vezi venind?
e ca o pasăre

nu-mi da un răspuns imediat
auzi tu clipa trecând
o vezi trecând?
e ca o pasăre, ca o pasăre

nu-mi da un răspuns absolut
acum
poate mâine ori niciodată

auzi tu iubirea venind,
o vezi trecând?
e ca o pasăre
ca o pasăre
e-o pasăre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

o uşă scârţie timpul, spre vale încet suspină-n apă
o bufnitură
vântul aduce frânturi în ecouri, zarea tace
se întunecă-ncet, uşor ne-mbracă noaptea
speriat, un greiere a uitat să se stingă
aburul pământului se ridică, construieşte un nor
prind în mine încă clipe târzii
toamna suspină, încă îmi întide o mână
e rece, e albă, e senină
frigul bate la uşă, mai întâi cu răcoare
o dungă de penumbră, tuşează ochii tăi
strâng brusc mâna, cumpăna se sprijină-n fântână
paşi repezi duc uliţa în urechile noastre
încă nu-i noapte
ceva se rostogoleşte-n ţărâna casei

lipit de pământ, trenul mă duce
un şuierat prelung prin vale oboseşte
troseneşte un vreasc, de sus cad stele
se aude depărtarea cum coboară, dinspre cer
în noapte toamna

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărite Sargatanas

Te văd iarăşi la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îţi fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie şi al meu nume,
Rostit de marii zei.

Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârneşte vântul
Şi plouă cu sânge,
Se lasă şi ceaţa
Mărite Sargatanas
Iar într-un colţ de pod
Un pui de demon plânge.

Din nou vreau sa îţi spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteţi doar fum
Un fum de-un roşu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca şi un vis.

Iar toţi ce îţi slujeau
Mărite Sargatanas
Ţinând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ţi ajutor
În marea ta prigoană.

poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuiul

Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranţa primăverii mai licăreşte încă.

E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă.

În odăiţa caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit aşază, mama, sfinţitele statui
Şi luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopţii cu stelele, hai hui,

Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

A ruginit frunza din vii
înspre Sovata, Ghimeş şi Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare blând, de aur plin.

Pustii sunt lanuri şi câmpii
departe-n Turnu Măgurele
în golf la orele târzii
cade-o cascadă grea de stele.

Când rândunelele-au plecat
se-ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii.

poezie celebră de Ştefan Baciu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez

Dă-mi-l Doamne numai mie
Mi-ar fi ziua bucurie
Noaptea cuib tesut din vise
Dimineţile aprinse.

Dă-mi-l Doamne, nu-mi preface
Zilele pustii si arse.

Dă-mi-l Doamne si izvoare
Sclipind undele in soare
Vor fi apa din Iordan
Botezand inima iar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţii decedaţi

O, ia-mi Tu, Doamne, tot ce vrei,
Tot ce am scris cu-al meu condei,
Ia-mi tot ce am ca bănişori
Şi toate ale mele flori,

Ia-mi câţi ani vrei din a mea viaţă,
Ia-mi şi grădina cu verdeaţă,
Şi cărţile ce le iubesc,
Şi pomii care îmi rodesc,

Ia-mi, Doamne, darul de a scrie,
Şi titluri, funcţii, pe vecie,
Şi via mea cu strugurei,
Şi oile cu mieluşei,

Şi caii ce îi am la ham,
Şi casa, masa, tot ce am,
Pământ, pădure şi zăvoi,
Dar dă-mi părinţii înapoi!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!