Pronume

Sentiment de iubire pură?
Sau doar absenţă de ură?
Iubire fără cuvinte?
"Ea" nu îl minte?
"El" nu o minte?
"El" şi "ea" devine "noi"!
Orgoliu şi frica
Aruncate la gunoi!
Iubirea îi spală de noroi,
Sunt doar "ei" şi restul de "voi",
"Ele", nu contează pentru "el",
Recunoaste o iubeşte şi nu e tembel,
"Ei" nu contează pentru "ea",
Şi-a ales de pe cer o stea,
Pe care "tu" iubit al "ei"
Să o furi de la zei.

poezie de Iustin Miron (19 octombrie 2016)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează mai mult cine devii, decât cine eşti! Contează mai mult ce faci, decât ce ai! Contează mai mult cum te vezi tu pe tine, decât cum te văd ceilalţi! Contează mai mult ce laşi în urmă, decât ce vrei să obţii! Contează mai mult să fii tu, decât să fii cum vor ceilalţi! Contează mai mult azi, decât ieri! Contezi TU! PS: legătura dintre verbul "a conta" şi substantivul "cont" îmi spune că indiferent ce contează pentru tine - se plăteşte. Ai un cont pe care îl creşti, sau îl scazi. Şi doar tu poţi să controlezi asta. Doar tu alegi ce contează.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spun că vreau o relaţie de iubire, dar am grijă să îndepărtez orice persoană cu care aş putea ajunge la intimitate. Spun că vreau să slăbesc, merg la sală şi plătesc un antrenor, şi la ora 18 sunt la KFC îndopându-mă. Spun că nu mai vreau să fiu sărac, că vreau să fac bani, şi puţinii bani pe care îi am îi joc la pariuri. Asta pentru că eu nu sunt motivat să am iubire, sănătate şi bani. Eu sunt motivat să fiu gras, sărac şi bolnav. Oamenii CRED că vor lucruri bune în viaţa lor, dar fac tot ce e posibil să le aducă pe cele rele. De ce? Pentru că tot ce aducem în viaţa noastră, ne oferă nişte beneficii de care nu suntem conştienţi, iar acele beneficii contează pentru noi enorm, deşi e evident că ne distrug. Jucatul la pariuri îmi eliberează hormonul anticipaţiei, serotonină, iar eu am devenit un dependent ce are nevoie de doza de anticipaţie care cere tot mai mult. Îngrăşatul mă fereşte de suferinţe în relaţiile cu cei din jur pentru că în mintea mea, stratul de grăsime mă protejează de săgeţile aruncate înspre sufletul meu sensibil. Fugărind orice persoană cu care aş putea avea o relaţie, mă protejez de o eventuală suferinţă din iubire care ar durea mai mult decât singurătatea. Ţine minte. Orice suferinţă ai în viaţa ta, ţi-ai adus-o pentru că îţi oferă ceva bun. Însă doar în imaginaţia ta.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul e tăcere...

Dacă iubeşti nu îţi mai aparţii
Exişti doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă şi ce simţi
De te-nchini iubirii şi la sfinţi

Dacă iubeşti cu-adevărat
Eşti trist şi uneori îngândurat
Nu mai trăieşti doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îţi spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu eşti tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Aşa frumoasă şi aşa de fină

Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ţie la pian ţi-am mai cântat
Şi când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubeşti şi te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă mă laşi să te privesc
 
Şi dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Şi vine o sfântă îmbrăţişare

Dacă trăieşti într-o iubire
Nu te gândeşti la despărţire
Să trişezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăieşti doar când iubeşti
În restul timpului nici nu exişti
Şi dacă vrei să fi iubit
Atunci iubeşte în mod cinstit

Vreau să-ţi mai scriu un singur vers
Doar când iubeşti în viaţă ai un sens
Chiar de trăieşti clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ prin noroi...

Astăzi mergând desculţ prin noroi
Îmi dau seama că sunt pe pământ oameni goi,
Dezbrăcaţi de bun simţ, ne-mbrăcaţi în iubire
Umilind pe cel mic, neatinşi de simţire.

Înveliţi fastuos în veşminte bogate
Sclipind insolente şi neasortate
Ce nu simt şi nu ştiu ce e frica de boli
Şi cultivă voit incultura în noi...

Inculţi şi bolnavi nu stau în spital
Prostia nu doare, nu are final,
Nici leac nu există şi nu au scăpare,
Nici o carte deschisă nu-i ridică spre soare...

Îşi ridică prin gropi statui din orgolii
Şi-aşteaptă ovaţii, urale, elogii,
Nu au nici o urmă de respect în cuvinte
Ci au doar un vid în suflet şi minte...

Agramaţi, îşi bat joc de limba română
De istorie, neam, de patria mumă,
N-au respect pentru om, pentru steag, pentru noi,
Ne aduc sărăcie, datorii şi nevoi...

poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căţeluş iubăreţ, cu părul lins,
Inima tu mi-ai atins
Şi mă dezgheţ când în braţe te-am prins
Ai aprins in mine un sentiment de necuprins

Ai ceva special,
Pot spune asta oficial,
Iubirea ta e fără cuvinte,
Iubirea ta nu minte

De-am lua cu toţii aminte
La aceste amănunte
Am putea urca pe cel mai mare munte,
Animăluţele ne oferă iubire fierbinte

Iubiţi şi oferiţi în jur iubire,
A sufletului hrănire,
Întreaga omenire
E a noastră menire...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E interesant care este mersul relaţiei: de la pat la minte sau de la minte la pat? Pare că nu contează, dar pare şi că niciodată nu există minte fără pat în cazul celor care îmbrăţişează aceeaşi profesie.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârşesc cu întâlnirea îndrăgostiţilor". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă priveşte, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba şi de a ne defini viaţa. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta ştiu cu siguranţă că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alţii iubirea pur şi simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar şi pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că îşi ucide victimele. Se numeşte iubire neîmpărtăşită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe poveşti de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveştile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemaţi de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubeşte nimeni, răniţi ce umblă aievea. Handicapaţii fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveţi în faţă o asemenea persoană. Şi de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viaţa mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naştere, nopţi de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi şi valium. Aceşti ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viaţa mea. Toate astea pentru că am fost blestemată să iubesc un bărbat care nu poate şi nu-mi va putea împărtăşi vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiţi! Toate simptomele obişnuite.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simţi,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ţine captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ţi se instalează iubire.
Sufletul îţi devine luminos şi plin
Şi vrei să-i dăruieşti
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e aşteptare
Iubirea nu e ruşinare,
Iubirea vinovaţi nu are.
Iubirea nu e fugă,
Iubirea poate fi o luptă
Pentru tot ce-i mai frumos
Şi pe amândoi vă aşteaptă.
Iubirea nu ştie decât de
Dorinţă plină poezie,
Dor cu muzică stelară,
Bucuria de a-i aduce
Celuilat bucurie,
Fericirea de a
Împărţi aceeaşi fericire
În doi, până la contopire.
Iubirea e uitare de sine.
Nu te mai gândeşti întâi la tine,
Ci la cel ce inima ţi-a dat,
Iubirea e pierdere în celălalt.

poezie de Gabriela Aronovici din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nevoie să ai un copil pentru a fi mamă. Aceasta este doar condiţionare socială. Corpul în care te-ai născut ca femeie este înzestrat cu iubire, ceea ce este suficient. Înainte de a da naştere unui copil, este necesar să dai naştere iubirii din tine. Apoi, poţi deveni mamă pentru oricine: pentru soţul tău, pentru pisică, pentru flori sau pentru copilul tău. Maternitatea este iubire, nu contează dacă ai sau nu copii.

citat din Mahavatar Babaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gwen: Nu avem decât o viaţă. Una singură. Nu poţi trăi viaţa altcuiva şi nu poţi crede că astfel e mai important doar pentru că pare mai dramatic totul. Contează ceea ce se întâmplă. Poate că nu contează decât pentru noi, dar contează.

replică din filmul artistic Oraşul fantomelor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheaţă al spaimei
dacă eu mă tem şi ei se tem de mine.
nu pentru că aş fi eu mai bun
nu pentru că aş fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
şi ştiu că iubirea doare
lumea fuge de iubire şi se mulţumeşte cu surogate
da, nu e uşor să iubeşti sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată fiinţa
împrăştiindu-te-n bucăţi
ce cad şi se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire şi iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deşert
fugind fără să înţeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porţi ca pe-o plagă
la vedere căci nu poţi s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit
când totul în jur se năruie?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema minţii tale e că ea visează lucruri, iar problema ta e că tu le crezi adevărate. Până nu te prinzi că mintea e problema, pentru că mintea te minte, vei continua să cauţi soluţii la probleme care nu există. Oamenii sunt foarte convinşi de ce pot să facă ei doar că paradoxul e că habar nu au în primul rând cine şi ce sunt ei! Când limitatul şi separatistul "a face" devine o virtute, infinitul şi dumnezeiescul "A-Fi" devine o ofensă. Dar pentru minte libertatea de "A-Fi" îi e fără de folos, căci doar prin "sclavia de a face" se poate delimita de ceilalţi. Iar prin ceilalţi nu înţeleg doar oamenii, ci întreg pământul. Iată de ce ego-ul e atât de atras şi de convins că are puteri paranormale! Ce alt stindard al separării mai viclean ca acesta cunoşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom rămâne singuri...

Vom rămâne singuri, tăcuţi şi reci,
Înecaţi în cuvinte nerostite pe veci,
Cu obloanele trase şi picioarele zidite,
Facem linişte, sentimentele-s adormite.

Purtăm frica multor dezastre,
Şi căutăm o scuză de la astre,
Dar răspunsurile le avem în noi,
Am cerut ploaie şi ne e frică de noroi.

Siluete s-au mai arătat, de tot felul,
Şi pe fiecare a cântat-o trist violoncelul,
Fiecare umbră mi-a mai rupt o coardă,
Acum la fiecare apariţie stau în gardă.

Vom rămâne singuri, ca la început,
Doar noi şi-a noastră tăcere ca scut,
Doar lacrimile ne vor ţine companie,
Şi doar oglinda singură o să ştie.

Ridicăm prea înalte şi groase ziduri,
Ne asigurăm că vom rămâne singuri,
Ne amenajăm şi casa să fie ca-n suflet,
O masă, un scaun şi-o ceaşcă cu urlet.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (29 septembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau şi nu te uit
Nici acum, la despărţire!

Ca un muribund îţi cer
O ultimă-mbrăţişare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!

Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!

Să te-ntorc din drum acum
Aş încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Şi-mi laşi durerosul "dar"...

Dar dacă m-ai fi-nţeles?
Dar dacă m-ai fi iubit?
N-aş fi plâns atât de des,
N-ai pleca, cum ai venit!

Mai spune-mi măcar o dată
Că-s frumoasă, că-s nebună,
Dă-mi privirea ce mă-mbată,
Lasă-ţi inima să-mi spună...

Vreau să te păstrez în minte
Cu privirea ta, scântei,
Cu inima-ţi ce nu minte,
Ce mi-ai dat, nu poţi să-mi iei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea

Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minţi,
Cu uitare de părinţi.

Şi mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.

Îmi tulburi simţirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.

Minte eşti trebuincioasă,
Ochiul minţii când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor şi cu noroc.

Altfel eşti o tulburare
Şi mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.

Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoaţă rea,
Ai gonit iubirea mea.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prescrisa

Sunt prescrisă pentru viaţa cu lacrimi şi zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.

Şi când iubesc în mai multe finaluri reuşesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roşu.
Ca să cad doar între cer şi Pământ.

De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greşeşte,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubeşte fără să fii iubit,
Cum se iubeşte şi să fii iubit
Cum se regăseşte iubirea renunţând la reţeta colorată a sinelui.

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează menirea
Cât contează iubirea
Nu contează cât trăieşti
Ci contează cât iubeşti.

catren de David Boia (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia potrivită

Tu trebuie neapărat să mă cunoşti:
Eu sunt femeia care te aşteaptă,
Te-aşteaptă şi când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o raţiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are raţiune,
Nici raţiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înţeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac şi fără saţiu,
Care devine mod de viaţă, când nu eşti înţeles.
Tu trebuie să mă cunoşti, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alţii;
Dincolo de zâmbetele de complezenţă,
De gesturile mecanice şi de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măştile,
Ca să-ţi rămână ţie pură, feciorelnică,,
Şi care şi-a înfrunzit sufletul şi şi-a înflorit inima,
Pentru a ţi le dărui!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă de iubire

Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.

Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor şi gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate şi abdică,
Deşi ea este forţa-n univers.

Ne depărtăm de ceilalţi fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparţin,
A devenit şi ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susţin.

Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.

Atâtea aberaţii inutile,
Iubire unde eşti, de ce nu vii?
Mai sunt încă aici inimi fertile,
Ce te vor creşte pentru a iubi.

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!