Dor

Mă apucă un dor revendicat
Pe care l-am aruncat
Este a ta vina
Că vine furtuna.

Mi-ai dat dorul
Şi ai aprins focul,
Hai pleacă
Că ideea mea cu suspinul se împacă

poezie de Maricel Nechifor
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna este lucru rau
Care te arunca in hau,
Este un dusman periculos
Nu este frumos.

Nu folosi minciuna
Ca este ca si furtuna,
Aduce numai necazuri
La cooperatori.

poezie de Maricel Nechifor (16 august 2016)
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată
C-a greşit amarnic şi adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegreşte. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ţi moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-şi iartă vina nesfârşită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viaţa mea nu lasă umblarea greşită,
Al meu plâns cu jale şi fierul îndoaie

Dar tu, minunată, înger ca din ceruri,
Toate păsuit-ai şi le-ai şters pe toate.
Mi-ai cântat de una, mi-ai cântat şi-n coruri
Gata ca de nuntă hainele-s curate*.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o droaie! Şi totuşi, nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeţi că mai bine murim decât să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvaţi dacă nu ţinem focul aprins?

William Golding în Împăratul muştelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Se-negreşte orizontul,
Negerşit vine furtuna,
Scânteiază fulgere întruna,
La pământ s-apleacă plopul.

El prevesteşte că-i potopul,
Frunze-i pică câte una,
Se-negreşte orizontul,
Negreşit vine furtuna.

Furtuna vine ca diluviu,
E rupere de nori, urgie,
Se umflă balta în câmpie
şi râul pare ca un fluviu...
Se-negreşte orizontul.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţii minte focul...

Ţii minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrăjbise,
El ne mâna, învolburându-şi para.

Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereţii-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.

Şi dacă azi nimic nu ne desface,
Şi trecem în deplina-mbrăţişare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,

Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Şi rostul lumii care se preface,
Şi-al nostru, celor trecători sub soare.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy Grey: Ascultă, mă însor.
John Beckwith: Ieşi afară! (Arată spre uşă.)
Jeremy Grey: Cum? Tocmai mi-ai spus că te bucuri pentru mine, că eu...
John Beckwith: Trec printr-o depresie. Citesc cărţi ca să nu mă sinucid.
Jeremy Grey: Mi-ai spus că nu este cartea ta.
John Beckwith: Lasă cartea. Nu este a mea. Dar mi-am aruncat ochii pe ea.
Jeremy Grey: John, eşti prietenul meu de şaisprezece ani de zile. Mă însor. Vreau să fii cavalerul meu de onoare.
John Beckwith: Pleacă de bună voie!
Jeremy Grey: Încerc să...
John Beckwith (îl întrerupe, şoptind): Pleacă de bună voie!

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine şi pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum şi chiar Aici, pentru că Sinele este veşnic, Sinele îl eşti dinaintea corpului şi vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl eşti chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine şi pleacă nu este Sinele. Poate o experienţă care vine şi pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi iubita mea! Rămâi

Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ţi l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.

Şi-aşterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reuşit,
Cu dibăcie m-ai minţit
Şi sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remuşcări.

De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ţi-l păstrez aprins.
Şi-mbrăţişările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.

De ce eşti rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârşit un ghem.

Înflăcăraţi de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am ştiut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trişezi,
Şi pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.

Cum poţi să pleci? Când bine ştii
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credinţă mi-ai jurat,
Că mă iubeşti şi... implorat
Să-ţi iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să ştii!

De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viaţă totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!

Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.

Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimi

Of! ce greseala ai facut,
Ai luat in gluma visul care
L-am construit cu-asa dorinta,
Din lacrimi de la fiecare...

Cum ai putut sa stingi lumina,
Eu drumul cum sa-l mai gasesc?
Nici nu mi-ai spus a cui e vina,
Spre ce directii sa pasesc?

Sa te mai caut ce rost are?
Increderea e la pamant,
Tu m-ai mintit, si-ai pus in gluma
Iubirea ta sub juramant...

Caut in suflet o greseala,
Sa vad poate-s de vina eu,
Dar am pornit asa frumos,
Sa vad ceva imi este greu...

Erai asa de bucuroasa
Cand mama ta a acceptat,
"-E prima data cand ma lasa,
Din toti tu esti primul baiat."

Asa mi-ai spus si bucuroasa,
In brate m-ai cuprins si stiu,
Ca de-ai dori sa ma strangi iara,
Din nou cu tine-as vrea sa fiu...

Asa frumos, visul acesta
Mi-e ca o mangaiere-n gand,
Se intreaba pana si parintii
De ce eu ma trezesc plangand.

E acest dor ce ma framanta,
Nu stiu de ce este asa,
In noapte amintirea canta,
Dar ziua-mi fura linistea...

Of! ce greseala ai facut,
Ai luat in gluma visul care
L-am construit cu-asa dorinta,
Din lacrimi de la fiecare...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza

Cât de ingenios
Ţi-ai conceput opera de artă
Ai ţesut o pânză
În jurul inimii mele.
Ce frumos s-au aliniat
Intenţiile tale
Câtă grijă ai avut
De fiecare fir
Pe care l-ai urzit.
Mi-ai uscat lacrimile
Cu iţele tale
Pline de atenţie.
Mi-ai alungat teama
Cu blândeţea ta.
Înţelepciunea ta
M-a ajutat să-nţeleg
Şi cu răbdare
Tu m-ai prins de mână
Ca să-mi dai curaj.
Ai domolit furtuna
Cu gingăşia ta
Mi-ai ţinut de cald
Cu pasiunea ta
Şi-ai aprins un foc viu
Ce mi-a umplut sufletul
Cu o dulce dorinţă.
Tu eşti tot ce-am visat
Căci pânza pe care-ai ţesut-o
E făcută doar din iubire.

poezie de Sherri Deskins, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alibi

Păi vinovat este poporul
cel cu hazul şi necazul
pe care-l apucă dorul
şi când poate n-ar fi cazul

Cel cu hazul şi necazul
ba munceşte ba suspină
dar nu şi-ar schimba macazul
lumânare făr' de vină

Şi când doarme dă lumina
ori poate-l apucă dorul
că munceşte şi suspină
păi vinovat este poporul

Cel cu hazul şi necazul
cel cu netul şi cu prazul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi vine copilul acasă
Este viaţa cu mult mai frumoasă.
Doar că pleacă din nou şi rămân
Nopţi şi zile cu dorul stăpân...

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După gripa

spaniolă a venit corona
virusul
care îşi cere morţii, îi ia
şi apoi
se jură că pleacă, dis
pare de necrezut
după aia vine furtuna
de nisip saharian
în ritm
de zarzuela cuprinde spania

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre tine

Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...

Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...

Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...

Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin
ce-l vom bea în apus de vreme
ca pe-un tonic verde vin...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi Doi

Eram insetat fara putere
Si mi-ai dat apa
Eram infometat
si mi-ai dat hrana
Eram un pui cazut din inaltul cer
Dar tu iubire mi-ai dat aripi ca sa pot sa sper.
Ma plimb pe strada si sunt parca al nimanui
Privesc cum curge-n seama o lacrima batuta-ncui.
Am uitat sa rad atunci cand tu ma sprijineai
Am uitat sa ma simt trist ca tu ma dojeneai
Dar mai presus de toate eu am uitat sa sper
La noi si la iubire la cerul cel etern.

Tu poate crezi ca sunt puternic
Dar eu mai am putin si pic
Caci sarutul tau obraznic
Il mai simt si il suspin.
Mie teama de acea dimineata
Cand ma voi trezi dintai
Si voi realiza atunci ca team uitat ca hainan-cui.

Si oare tot trecutul nostru
Sa plece el asa grabit?
Sa uit eu oare plimbarile de mana
Subt cerul insorit?
Si canapeaua noastra suspina dupa noi,
Si parca iarasi ne vrea pe noi amandoi....
Si fantana noastra apa parca n-ar mai scoate
Cum dragostea noastra este iar pe moarte.

Mi-ai aratat ca focul poate fi si stins
Ai aprins in mine un calm necontenit
Ai rupt o stanca si a inceput sa ploua
Mi-ai aratat ca dimineata de astazi este noua.
Dar o intrebare retorica sau poate nu!?!
Iubirea dintre noi va birui acu?
Si daca nu atunci cum vine?!
Ca eu iubire te vreau numai pe tine

poezie de Octavian Dumitraşcu din Iubire (22 aprilie 2012)
Adăugat de Octavian Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri...

ce citeşti aici nu e scris de mine
ci de viaţa asta tristă şi opacă
pe fundalul vremii care vine, vine
pe dorsala celei care pleacă, pleacă

ce nu poţi citi - este scris de mine
buchii transparente pe plăpânda coală
parcă de hârtie, parcă de şestine
parcă clocotinde în cazan cu smoală...

poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu🌸

Tu mi-ai pus stele căzătoare
în păr
şi lacrimi de lalele in inimă.

Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereţii sufletului...
Şi suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieţii.

Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopţile pline de dor
şi m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.

Mi-ai fost
şi-n moarte
şi-n viaţă
mărturisire a propriei poveşti.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!