Charlotte găsi, în vicii, un sens al vieţii. Ceva pentru care voi să se trezească mai devreme, la fel, cum voia să doarmă cât mai puţin sau deloc: pentru a se încărca de forţe noi, din insomnii. Era ca şi cum şi-ar fi hrănit copiii adoptaţi. Ea îşi hrănea viciile cu dragoste, iar ele o răsplăteau cu viaţă.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Mă pot juca şi cu oamenii, ca şi cu păpuşile. Nimic nu poate schimba asta. Păpuşar voi muri. Dar sper că nu de boală, ci de bătrâneţe. Cine ştie. Viciile mi-au salvat viaţa, pentru a-mi putea trăi visul mai departe. Cea mai frumoasă pasiune a mea: păpuşile. Nu aş putea renunţa la niciunul dintre acestea: viciile şi păpuşile. Le iubesc deopotrivă, ca pe nişte copii înfiaţi.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedantă, elegantă, în compania jazz-ului, a unui bărbat frumos alături şi a sticlei de vin roşu, în faţă, Charlotte părea un om liber, fără nicio grijă. Dar asta era grija ei cotidiană şi ocupaţia de bază. Şi nu, nu era liberă. Era prizoniera unor vicii la care nu putea renunţa. Acestea îi dădeau voie să trăiscă atâta timp, cât nu renunţa le ele. Viciile erau ca o brăţară minată. Odată scoasă de la mână, omoară. Dacă cel care ar purta-o ar fi un om de piatră, l-ar face ţăndări, cand ar scoate-o; dar aşa cum suntem din carne şi oase, ar rămâne băltoace de sânge şi calciu, dacă am renunta la vicii.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi...

mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc

mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc

ma vei gasi in timp si spaţiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Şi păpuşile, şi oamenii, mai au ceva în comun: deficienţa de Voinţă. Şi păpuşile, şi oamenii, au nevoie de o voinţă peste a lor: cea a Păpuşarului, pentru a-i ajuta să-şi joace rolurile până la sfârşit.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce corpul a ales coma, e pentru că sufletul şi-a cerut răgaz de a lua o decizie. Dacă ar fi vrut moartea, nu ar fi ezitat. Şi nimeni nu are voie să ciopârţească un trup care încă luptă pentru viaţă. Cât luptă pentru viaţă, el are dreptul la viaţă.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aş găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puţin răguşit,
Puţin bâlbâit,
Puţin.
Ar face şi greşeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu şi-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbeşti numai cu tine,
Ţii cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Şi toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriţi cu prisosinţă
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Eşti fericit: nu-ţi este niciodată dor
De tine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorinţa de a se îmbogăţi; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinţii ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce şi-ar putea dori, deşi ea nu era deloc pretenţioasă sau mofturoasă şi-şi alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorinţa de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puţin dreaptă şi pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităţilor, să le aline suferinţa sufletească, ceea ce dovedea nobleţea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Şi-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viaţă nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţea săracă, pentru că era nefericită în dragoste.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt - O uşă

Prin care îţi vin în întâmpinare.
Prin care
îmi ieşi în întâmpinare.

Deşi suntem faţă în faţă
cu acelaşi adevăr

(uşa, cuvântul),

pentru mine, are un sens,
pentru tine, altul.
Eu îţi anunţ venirea mea.
Tu -
plecarea.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice interlocutor este un Maestru din Cotidian. Pentru că i te adresezi ca şi Bătrânilor. Pentru că le pui întrebări la care se vei găsi mereu câte un răspuns sau măcar o jumătate de răspuns. Ascultăndu-te, interlocutorul mai face încă un lucru minunat: el îţi oferă şansa de a înţelege că nu trebuie să cauţi lucrurile frumoase, pentru a le povesti. Ajunge, doar, să le povesteşti frumos.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a treia

Vecinii bat, speriaţi, în uşă.
De undeva, iese fum mult
şi miroase a cărbune.

Poate şi cămaşa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-şi trezească stăpânul.

Poate că şi o rază de soare
îşi întinde mâna prin geam
până la focul din casă.

Poate că şi timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.

Batrânii bat la uşi.

Speră să le deschidă cineva,
speră să-i trezească pe cei adormiţi
care, probabil, au uitat
că au început să facă de mâncare.
Iar acum zac în casele lor,
intoxicaţi cu fum.

Nu le deschide nimeni.

Aşa bat şi îngerii, în uşile noastre,
ori de câte ori
uităm că am început să credem în ceva.

Dar noi nu îi auzim,
noi nu le deschidem,
pentru că zăcem intoxicaţi
de propria renunţare.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopţile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lume sunt trei clase sociale: cea de sus, care are bani şi pentru mâncare, şi pentru vicii; cea de mijloc, care are bani pentru mâncare, nu şi pentru vicii; şi cea de jos, care are bani numai pentru vicii, nu şi pentru mâncare.

citat din Miquel Delibes
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile se aseamănă prin aceea că sunt toate vicii. Şi totuşi, deşi sunt în aceeaşi măsură vicii, nu sunt vicii egale între ele.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu voia să îşi crească copii în acest iad de ură şi de nesiguranţă, de violenţă şi de sărăcie. Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse ea. Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranţă, o lume în care să domnească ordinea, în care ar putea să privească înainte şi să ştie că îi aştepată un viitor sigur, o lume în care copiii ei vor avea parte numai de blâdeţe şi căldură, de hrană bună şi îmbracăminte frumoasă.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce e important să fii învingător în viaţă? În primul rând, învingătorii ALEG. Să ai puterea şi controlul asupra vieţii tale este un drept cu care te naşti dar mulţi se pare că îl pierd pentru că îl fac cadou. Este dreptul tău să ai controlul asupra stilului de viaţă pe care îl ai, să alegi ce vrei să faci cu timpul tău în toate cele 24 de ore ale zilei, să trăieşti aşa cum vrei şi să ai genul de relaţii pe care le alegi. Totuşi, vedem în fiecare zi cum oamenii îşi fac cadou toate libertăţile şi devin sclavi moderni. Sclavi ai angajatorilor, sclavi ai mass-mediei, sclavi ai dependenţelor care vin în urma încercărilor de a căuta fericirea acolo unde nu e. Sclavi ai creditelor la bănci şi sclavi ai relaţiilor în care rămâi blocaţi de teamă că nu vor găsi ceva mai bun. Învingătorii sunt acei oameni care lasă ceva în urmă. Oameni cu realizări care pot fi mândri la apusul vieţii sau de ce nu şi cu mult mai devreme, de ceea ce au reuşit să facă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Prelevarea este o măsură extremă şi numai atunci când corpul nu mai luptă pentru viaţă. Iar corpul rămâne în viaţă atât timp cât sufletul nu renunţă la viaţă. Comă înseamnă nevoia sufletului de a-şi câştiga răgaz de gândire. Omul se află în comă, pentru că sufletul este indecis. El are de făcut cea mai importantă alegere: aceea de a rămâne sau de a pleca. Cu cât e mai îndelungată coma, cu atât mai puţin e pregătit sufletul de a se desprinde de viaţă. Indecizia unui suflet înseamnă regretul de a se despărţi de viaţă şi dorinţa de a se reîntoarce printre vii.

replici din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne folosim de conţinuturile întâmplătoare ale vieţii pentru a amâna indefinit confruntarea cu forma ei – cu singurul "conţinut" care i se potriveşte fără rest: acel fel de a o trăi, pentru care forma vieţii se impune de la sine ca fiind unicul ei conţinutul adecvat. Sens are numai viaţa pentru care punerea întrebării referitoare la sensul vieţii ne apare ca fiind lipsită de sens.

Horia-Roman Patapievici în editorialul "Viaţa noastră"
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lucru, care ţie-ţi pare neinteresant sau neimportant, cu siguranţă, este indispensabil altcuiva. Numai gândind astfel, vei găsi motivaţia corectă şi inspiraţia cuvenită, pentru a duce chiar şi lucrul neplăcut la bun sfârşit, cu mulţumire.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are niciun sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic şi nefericit, pentru că totul se reduce în ultimă instanţă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinţă. Brutalitatea vieţii m-a călcat şi m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor şi mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Eu şi lumea (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Păpuşile mi-au încredinţat dramele şi visurile lor, iar eu, Păpuşarul, mi le-am însuşit şi am plecat în lume, cu tot cu Voce, deposedându-le de poveste.

replică din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!