Cât au stat Adam şi Eva în Rai?

Până s-au copt merele...

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuile

S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.

Dulceţurile se aşază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.

S-au copt gutuile-acrişoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...

poezie de Corneliu Vasile (1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N de la S

Cu toţii avem o patrie
pe care o părăsim din cînd...
unii mergînd pînă la bazarul din colţ
alţii cînd merg la toaletă...

El nu a părăsit-o niciodată
nici măcar în gînd
şi cînd merele s-au copt
a invitat la cina cea de taină
inamicii glasului
şi şase trîmbiţi cîntau
pentru că prin venele lui
curgeau toate rîurile României
l-a pogorît pe Adam din Rai
fără să-l răstignească
apoi a mers prin deşert
cale de cinci zile
sub arşiţa dogorîtoare a soarelui
nisipul îi frigea fisurile din talpă
a dat pîinea săracilor
era singur şi obosit
şi a strigat
şi ecoul a zburdat

Eu sunt România!

poezie de Evra Gart ‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oţetul

iubesc raiul pentru că raiul
ca iadul nu
m-a dezamăgit! iubesc merele. merele
putrede... dar cine poate spune că nu
iubeşte putreziciunea
alimentelor bio?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi nu se luminase bine de ziuă, şi împăratul era în grădină ca să vază merele cele aurite şi să-şi împace nesaţiul ce avea de a se uita la dânsele. Dară rămase ca ieşit din minţi, când, în loc de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou, iară merele nicăiri. Încă fiind acolo, văzu cum înfloreşte pomul, cum îi cade florile şi cum roadele se arată iarăşi. Atunci îi mai veni inima la loc şi se mulţumi a aştepta până a doua zi. în ziua următoare, ia merele de unde nu e. S-a supărat împăratul, nevoie mare, şi porunci ca paznici să se uite să prinză pe hoţi. Dară aşi! unde e pomana aia! Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul creştea şi seara da în pârg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci şi le lua, fără să prinză de veste oamenii împăratului. Pare că era un lucru făcut: acel cineva care lua merele îşi bătea joc şi de împăratul şi de toţi paznicii lui. Acest împărat acum nu-i mai era că nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era că nici pârga acestui pom nu o văzuse măcar. Aceasta îl întristă până într-atâta încât p-aci p-aci era să se scoboare din scaunul împărăţiei şi să-l dea celui ce se va lega a prinde pe hoţ.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un popor acţionează contra propriului interes, înseamnă că i s-au copt duşmanii în el.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe...

cândva, merele erau blânda ispită
cu care-mi amăgeam zilele
dar merele nu au înscrisă veşnicia
şi multe pradă cad putreziciunii,
şi alte multe se usucă încet ca un regret
iar viaţa parcă nu mai e frumoasă

azi merele zâmbesc trufaş
de undeva de unde nu pot fi ajunse
te bucuri că le vezi şi că există
dar altor guri laşi azi plăcerea
de a muşca cu sete sorbind sucul

sunt măr de lângă drum spunea poetul
dar drumul a plecat de lângă mulţi
rămas-am colb şi amăgire
din tot ce-am fost, mai sunt o amintire
ce înfloream şi dam în rod şi eu

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, Doamne

Azi aş vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniştea-i deplină

Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am

De pe Mureş în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Ţara Moţilor să-mi fie
Inima cât este vie

Şi aş vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.

Şi aş vrea... aş vrea să fiu
În pădurea de la Jiu
În pădurea de stejari
Făr-a număra la ani

Du-mă Doamne-n Satu-Mare
Vreau în deltă şi la mare
La Suceava, Voroneţ
Inima să mi-o dezgheţ

Du-mă Doamne ca să văd
Ţara mea când e omăt
Şi vara când pe câmpie
Lan de grâu galben să fie

Să văd viile în rod
Si merele când s-au copt
Du-mă Doamne-n Parlament
Să-i învăţ dreptul la drept

rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recoltă

Pe când s-a copt porumbul tot
Şi programarăm recoltarea,
Atâtea ciori s-au strâns pe lot,
C-au speriat... sperietoarea!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit cu otravă

S-au copt stelele, iubito.
E timpul să muşcăm din cer!
Muşcă tu răsăritul
că apusul e otrăvit
de muşcătura ta de ieri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂPŞUNARII

Căpşunele s-au copt şi, iată,
Merg la cules, cu mare zvon,
Ţăranii-n Spania bogată,
Kirkorov vine la Dodon.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia a fost harnică până s-a copt... Acum culege... trufandale.

Corneliu Vornicu (9 februarie 2017)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merele de vară

Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!

Şi câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Şi câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.

Şi îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Şi cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.

Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Şi parcă degeaba mai vine vara
Şi vara parcă nu mai are rost...

De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă şi-au pierdut parfumul sfânt
Şi mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.

Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,

Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1-9 Martie – Perioada babelor

Toţi bărbaţii-s minte slabă,
Niciodată nu s-au copt,
Umblă să-şi aleagă babă,
Când e clar că pică-n opt.

epigramă de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez fără încetare... nu mai doresc decât un singur lucru pe lume: să traduc până la ceasul din urmă ceea ce freamătă în mine, să storc până la ultima picătură sucul fructului sălbatec pe care anii l-au copt. Atâta vreme cât exist vreau să cânt.

citat celebru din George Enescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosi primăvara: pomul înflori mai frumos şi legă mai mult decât altădată. Împăratul se veseli de frumuseţea florilor şi de mulţimea roadelor sale, dară când se gândea că nici în anul acesta n-o să aibă parte de merele lui cele aurite, se căia că l-a lăsat netăiat. Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului şi tot plănuia. În sfârşit, merele începură a se pârgui.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult s-au codit, până s-au călcat reciproc pe coadă.

aforism de David Boia (25 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul razachiei coapte

S-au strâns şi strugurii din vii,
Cocorii sunt plecaţi departe,
În bănci se reîntorc copii
Prea dornici să înveţe carte.

Din pomi cad frunze ruginii
Fără de sevă, frunze moarte!
S-a copt şi razachia-n vii,
Cocorii sunt plecaţi departe...

Prin pieţe, mulţi tarabagii
Îmbie lumea cu de toate;
Îndrăgostiţi--prin mustării
De must şi de-un sărut au parte...

S-au strâns şi strugurii din vii.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!