Vom vesti îndurările Tale

Pretutindeni vom vesti îndurările Tale
Cum din mocirla păcatului ne-ai luat la Tine
Să vedem frumuseţi în milioane de petale,
Să cunoaştem împliniri şi fericiri depline.

Oriunde ne-am afla, cu convingere, vom spune
Cum ai descins din Slava splendorilor eterne
Să ne deschizi ochii spre lumea ce nu apune,
Să cunoaştem care-i liniştea păcii interne.

Vom proclama adevărurile Tale nemuritoare
Să ştie mulţi cine-n Univers stăpâneşte
Căci destul au servit din entităţi pieritoare,
Destul au fost argaţi la cel ce loveşte.

Mai nobilă misiune pe planetă nu există
Să fim mesagerii unui Dumnezeu milostiv,
Să declarăm cum starea noastră, odată, tristă
E-nveşmântată azi în straiul din mediul festiv.

‘Nălţând stindardul Scripturii oriunde, oricând
Generozitatea Ta, Stăpâne, va fi cunoscută
Şi-acei ce încă mai trec prin lume plângând
Schimba-vor traseul să meargă pe-a Cerului rută.

Vom vesti, plenar, despre harul de-a fi cu Mesia
C-a fost trimis să pună în noi dorul de Cer
Ştim că numai cu El putem sfârşi drumeţia,
Doar cu El putem descifra al vieţii mister.

Despre tot ce-ai făcut şi ce faci şi vei face
Vom spune, mereu, la cei ce merg spre pierzare
Să nu mai rămână legaţi în acea carapace,
Să iasă-n Lumina ce vine din veşnica zare.

Îndurările Tale, Părinte, ne-aduc bucurii
Ce nu se-ofilesc atunci când vine dogoarea
De-aceea, zilnic, ne vrei pilde vii, mărturii
Pe cale să nu Îţi uităm, niciodată, favoarea.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai scos la Lumină...

Din grota păcatului ne-ai scos la Lumină
În clipa când mâinile spre Cer le-am ‘nălţat
Lăuntrul schimbat a primit pace deplină
Şi-n mediul îngeresc, fericiţi, am intrat.

Eram înşelaţi, credeam în demonice fraze
Cu minciuni "elegante", atunci, ne hrăneau
Ziceau că ne duc la eternele oaze
Dar toate speranţele noastre mureau.

Zgomotul dat de programe reci şi senile
Zi şi noapte zdrobea structura din noi
Dar ai venit, Tată, să ne faci parte de zile
Când fiinţa poate privi spre lumea de-Apoi.

Din grota pieirii ne-ai scos să culegem
Stări ce ne-nalţă din noroi în ETERN
Să primim revelaţii, să le-nţelegem
Să putem respinge păreri din infern.

Nu putem să tăcem: vom spune oriunde
Cum Braţul cel tare a frânt lanţul greu,
Cum numai în Tine putem a ne-ascunde
Când iadu-şi trimite argaţi pe traseu.

Vom vesti pretutindeni vestita-Ţi lucrare
Şi alţii să ştie de-un sfânt tratament
Să poată ieşi din sinistra-nnoptare,
Să schimbe-n triumf un prea lung faliment.

Ne-ai scos la-mpliniri din groapa terorii
Noi perspective spre infinit s-au deschis
Gustăm, încântaţi, din dulceaţa splendorii
Şi nu ne mai ducem, nicicând, spre abis.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (18 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Legea Ta...

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaştem ce se cere
Să Îţi predăm terestrul trai...

Din ea cunoaştem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeţia
Pân' la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar poveţe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumuseţe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianţă
Cu stări sterile, pământeşti
Deschide căi spre cutezanţă,
Spre bucurii duhovniceşti.

Au îndrăgit-o şi profeţii
Şi toţi acei ce s-au predat
Şi-au fost puternici când nămeţii
Spre spaţiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluţii
La orice-n viaţă s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuţii
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Eşti cel mai minunat părinte
A Ta prezenţă n-are-apus.

poezie de George Cornici (12 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim bine

Nu-i nicio îndoială în sufletele noastre
E-o altă lume dincol' de zările albastre
Ne străduim s-ajungem acolo prin credinţă
Să împlinim, în toate, a Cerului cerinţă.

Ştim bine Cine-aduce în suflete o stare
Care creează-n noi tărie-n încercare
De-aceea-n lupta vieţii nu şovăim pe cale
Şi ne lăsăm cuprinşi de stări cu osanale.

Când ezitări apar ştim Cine le calmează
Acel care din Slavă, necontenit, veghează
Primejdia când vine imediat trimite
O nouă viziune şi forţe-ntinerite.

Ştim bine că victorii noi nu putem obţine
De nu trimitem gânduri spre zările senine
Şi nu putem ajunge la Malu-ncununării
De nu predăm fiinţa în braţele salvării.

Cunoaştem rezultatul convingerii totale
Şi ce ne-aşteaptă-n spaţiul splendorilor astrale
Că promovăm principii în Slavă concepute
E că am şters o stare cuprinsă de derute.

Ştim bine ce ne-ndeamnă cuvântul Cărţii sfinte
Să ne putem desprinde de humă şi morminte
Tristeţea când soseşte ne-aduce-nseninare
Să fim tot optimişti şi-n ceasul de-nnoptare.

Nimic în lumea plină cu-atâtea documente,
Cu-atâtea afirmaţii ce nu-s în Testamente
Un crez nu-l poate stinge; l-a sigilat Mesia
Să proclamăm, pe cale, mesajul şi solia.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am ataşat de Tine

Ne-am ataşat de Tine înţelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Şi am pornit pe drumul spre necuprinse zări.

Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înţelegeam
Şi ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam

Am vrut să Te cunoaştem mai bine... şi mai bine
Şi-ai împlinit dorinţa ce-n suflet s-a născut
Şi-am mers unde te-ai dus: prin văi şi pe coline
Şi-atâtea vise, împreună, am ţesut.

Regrete nu au fost şi nu vor fi vreodată
Că Ţi-am urmat povaţa, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioşie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.

Ne-am ataşat de Tine înţelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieţii noi
C-aşa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.

Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmaşi
Ca să privim spre Slavă, spre veşnica răsplată
Ca vrednici credincioşi şi devotaţi urmaşi.

Ne este dragă ora sublimei alianţe
Când ne-ai scăpat fiinţa din mersul spre nimic
Şi-n inimi facem loc divinelor speranţe
Ca mult să se-nmulţească recolta ce-i în spic

În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-aşa doar împliniri, în fiinţe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea bucurii

Atâtea bucurii în suflet s-au depus
De când călătorim spre Ţara făr-apus
Privim nu la noroiul din marginea cărării
Ci la Acel ce-alină o stare a-ntristării.

Atâtea satisfacţii cules-am pe parcurs
Asimilând povaţa cerescului discurs
Problemele ivite au fost încredinţate
Sublimei Trinităţi să fie rezolvate.

Atâtea fericiri ne-au animat suflarea
Să nu uităm, nicicând, c-am acceptat chemarea
La fiecare pas simţim acea-nsoţire
Ce ştim că-şi are sursa în veşnica Iubire.

Sublima părtăşie cu Sfânta Trinitate
Ne dă acces la Slava din veşnica Cetate
Parc-auzim acorduri din mii de instrumente
Şi-n fiinţă se adună sublime sentimente.

Atâtea încercări şi-atâta frământare!
Şi totuşi n-am căzut sub greutatea mare
Ci jugu-a fost uşor c-a tras cu noi Mesia
Să mergem mai departe, să împlinim solia.

Nespuse bucurii în fiinţă s-au depus
De când Mântuitorul la Turmă ne-a condus
Cântând spre slava Lui ne împlinim menirea
Şi aşteptăm cu drag să vină Întâlnirea.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (3 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulţi duşmani şi mulţi argaţi
Ai regatului infam
Dar tăria câştigată
Din Scriptură şi slujire
Ne-a purtat spre biruinţe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am şovăit pe cale
Domnul vieţii-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viaţa de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri şi-ncercări
Şi-am ieşit fortificaţi
Să înfăptuim lucrări
Nicio clipă pe traseu
N-am trădat Răscumpărarea
Zilnic suntem acuzaţi
Dar nu părăsim cântarea.

Când ne-au prezentat minciuni
Îmbrăcate-n strălucire
Le-am vorbit despre-un Stăpân
De-unde vine fericire
Cu convingere deplină
Proclamăm identitatea
Ne ghidează spre Liman
Harul şi divinitatea.

Pilde vii ne sunt profeţii
Care-au stat la datorie
Vrem în urmă să lăsăm
Pentru mulţi o mărturie
Nu dorim o alianţă
Cu puterile terestre
Numai spre Împărăţie
Vom deschide noi ferestre.

Prin încredere deplină
Dobândim răsplată-n Slavă
Ne-am desprins de un sistem
Care strânge scrum şi pleavă
Pe o mare-nvolburată
Navigăm spre veşnicie
Aducând recunoştinţă
Celui plin cu dărnicie.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră

Trăim să proclamăm nepământeasca Lege
Transmisă prin Testamente şi profeţi
Ca mulţi drumeţi să-nceapă a culege
Acele taine ce se-ascund în frumuseţi.

Cu ce a spus Mesia trăim în concordanţă
(Nu-i altă cale spre tainice-mpliniri)
De când ne-a transformat nu mai dorim prestanţă
Ci vrem să-nfăptuim pe-ogor desţeleniri.

Netrebnica himeră e pusă la o parte
De când ne-a cucerit Cuvântul penetrant
Ieşit-am din domeniul acelor stări deşarte
Şi ne atrage-acum ce-i viu şi important.

Trăim nu să ascundem comoara pieritoare,
Nu să-nălţăm un steag al falsei teorii
Ci promovăm principii divine, salvatoare
Ştiind că rodul muncii, întruna, va spori.

Au fost şi falimente, a fost dezamăgire
Dar niciodată Fiul nu ne-a abandonat
Ci-a luminat cărarea spre-adânca fericire,
Cu dor de veşnicie, duios, ne-a-ncoronat.

Trăim în pribegie spre a vesti mesaje
Ce pot crea balsam pentru un suflet trist
Să poată să învingă dureri, dezavantaje,
Să fie-ntotdeauna fidel şi altruist.

Ieşit-am din vacarmul părerilor nefaste
Şi pe traseul sigur, cu Fiul, am pornit
Ştiind că fiinţa Lui neprihănire naşte,
C-aici şi-n veşnicie e-al nostru Preaiubit.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am adunat la ieslea Ta...

Ne-am adunat la ieslea Ta
Să te-admirăm, copile
Căci ne vei binecuvânta
Cu mai frumoase zile.

Ne-am adunat să-Ţi dăm onor
Că-l meriţi pe vecie
C-ai devenit un călător
În lumea cea de glie.

Răsar din chipul Tău senin
Surâsuri şi candoare
Să ştim că veşnicul destin
Cuprins e-n întrupare.

În suflete se-aşează lin
Un sentiment ce-alină,
Lăuntrul tot de pace-i plin
Şi Ţie Ţi se-nchină.

Pătrunşi de-atâtea fericiri
Odihna ne cuprinde
Vedem pe frunte străluciri,
Credinţa ni se-aprinde.

Privindu-ne putem să ştim
Că ai venit din Slavă,
Că iarăşi o să ne-ntâlnim
În veşnica Dumbravă.

Copil în scutece-nfăşat
Ne-ai încântat privirea
La ieslea Ta ne-am adunat
Să ştim ce e iubirea.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (21 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar rostim Eben-Ezer...

Ne-ai păzit cu braţul tare în orice împrejurare
N-ai lăsat nenorocirea să se-abată peste noi
Ai venit în ajutor când a fost vreo încercare
Să putem nutri, senini, gândul vieţii de apoi.

Ne-ai condus în drumeţie, pas cu pas ne-ai îndrumat
Să putem privi spre ţinta stabilită-n Testamente
Când probleme s-au ivit noi la Tine-am apelat
Vrând să fim cu-ncredinţare ale Tale instrumente.

Ca şi servul de-altădată ce-a slujit cu demnitate
La altarul mulţumirii, azi, rostim Eben Ezer
C-ai schimbat în bucurie chiar şi stările uscate
Şi-ai adus noi revelaţii din ştiinţă, din mister.

N-a lipsit nici suferinţa, n-a lipsit nici bucuria
Dar vedem cum planul Tău generează împliniri
Şi în anul încheiat ne-ai ghidat călătoria
Să putem realiza, pe ogor, desţeleniri.

Nu prin merit personal am învins dificultatea
Pân-aici ai fost cu noi, iar rostim Eben-Ezer
Tu ai nivelat cărarea, uşurat-ai greutatea
Şi ai răspândit căldura ce topeşte viscol, ger.

Înnoptări au fost destule pe traseul spre Cetate
Dar de fiecare dată raze din izvor ceresc
Străbătut-au constelaţii să ne dea seninătate
Şi-am primit iluminare în răspuns dumnezeiesc.

Ne-a-ntărit credincioşia fiecare zi din viaţă
C-am văzut că bunătatea-Ţi nu-i la capăt, nicidecum
Ne-au învăluit lumini ce veneau din sfânta-Ţi Faţă
Şi-am văzut o strălucire dincolo de nori de fum.

Când eram în aşteptare am trăit experienţe
Care-au aşezat în suflet strat subţire de-ndoieli
Dar văzut-am mai apoi că-s subtile aparenţe
Şi că niciodată, Tată, în speranţe nu ne-nşeli.

Pietrele de amintire aşezate-n ani trecuţi
Toate, toate ne vorbesc cu un iz de nostalgie
Că-n întinderea cerească suntem bine cunoscuţi
Şi că nu suntem uitaţi prin terestra pribegie.

Iar rostim Eben-Ezer cu convingere deplină
Şi ‘nălţăm recunoştinţă către tronul de-ndurări
Că-i deplină fericire când lăuntrul, tot, se-nchină
Şi când Ţie Îţi trimitem şi cântare şi urări.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui creştin din Laodicea

Poate-L cunoşti pe El superficial
De-aceea împliniri nu simţi în tine
Şi uneori eşti învins de suspine
Atunci când atacă nemernicul val.

Presupui că-L cunoşti destul de bine
Şi totuşi, nu-i clară privirea spre Mal
Se constată că e un lung interval
De când comori n-ai mai putut obţine.

Revino la starea de clocot dintâi
Iertarea din Cer, din nou, e trimisă
În El cu-ndoială nu poţi să rămâi.

Uşa spre har încă nu e închisă
Cercetarea nu încerca s-o amâi
Să poţi să primeşti cununa promisă.

sonet de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de "La mulţi ani!", doar o rugăciune îţi putem rosti, Octavian... Fie lumina de partea ta! (Trei ani de când cerul îţi este "casă"...)

Te-ai scurs printre zăpezi de vis
şi ne-ai lăsat cu lacrima pe faţă...
Credeam în zilele cu tine, cu noi,
în ochii tăi prea plini de viaţă!

La masă, e o farfurie în plus
şi poate un înger ne vei trimite
să stea cu noi, vorbind de tine-
icoană a amintirii în cele sfinte.

Ne doare şi ne arde dorul,
iar copacii când ne ies în cale,
ne dau bineţe, apoi ne întrebăm:
va mai creşte iarba palmei tale?

Cămaşa albă pe care-i îmbrăcat-o
e de acum un roi de fluturi,
un colţ de cer ce te-a înfăşat,
ridicându-te din grele luturi.

Ştim că prin rostiri de rugăciuni
ne vom face sufletele scară
şi Dumnezeu, în fiecare iarnă,
ni te va trimite ca pe o primăvară.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-ţi ţara

Române! oriunde te-ai afla,
Nu uita de ţara ta,
Iubeşte-o cât poţi de tare,
Fă-i mereu o prezentare.
Lucruri bune despre ea,
Spune-i lumii, n-o blama,
Aicea, tu te-ai născut,
Cu grija ai fost crescut.
În România noastră dragă,
Dulce ca şi o fragă,
Tu aici ai fost format,
Lucruri multe ai învăţat.
Niciodată şi niciunde,
Nu spune vorbe urâte,
La adresa ţării tale,
Fii român!, cu înverşunare.
Ţara-ţi este ca o mamă,
Fa ceva şi o proclamă,
Vorbeşte frumos de ea,
Cum vorbeşti de mama ta.
În ţara ta, te-ai educat,
Aici ai fost remarcat,
Ca un bun român creştin,
Nu încerca sa fii meschin.
Ţara noastră, aşa cum este,
Este o ţară de poveste,
Mulţi ne-au mai cotropit,
Din ea, părţi au dezlipit.
Hai! Români, sa fim uniţi,
România o sprijiniţi,
Veniţi cu toţii în ţară,
Să fim cu ea, seară, de seară.
Să-i facem un nume-n lume,
Să mergem numai pe culme,
Lăsa-ţi ura între fraţi,
Nu vă lăsa-ţi supăraţi.
Ţara noastră să-nflorească,
Peste tot sa se vorbească,
Despre a ei frumuseţe,
Lumea în ea să se răsfeţe.

poezie de Angelin Leru (10 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul vieţii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul, cu toate opririle, ocolurile şi accidentele. Continuăm, ne întâlnim cu părinţii şi credem că vor călători întotdeauna cu noi, dar la o anumită oprire vor coborî şi trebuie să ne continuăm călătoria fără ei. Dar vor fi mulţi pasageri în tren, fraţii, verii, prietenii noştri, chiar şi dragostea vieţii noastre. Mulţi vor ieşi şi vor lăsa un mare gol. Cu alţii nici nu vom observa că au renunţat. Este o călătorie plină de bucurii, dureri, salutări şi rămas bun.
Succesul constă în: a avea o relaţie bună cu toată lumea.
Marea enigmă este: nu ştim niciodată la ce oprire să coborâm.
Prin urmare, trebuie să trăim, să iubim, să iertăm şi să dăm mereu tot ce putem! Pentru că atunci când vine momentul în care trebuie să coborâm şi locul nostru este gol, ar trebui să rămână numai gânduri frumoase despre noi şi să călătorească pentru totdeauna în trenul vieţii!!!
Îţi doresc ca şi călătoria ta să fie mai frumoasă în fiecare zi, să ai mereu dragoste, sănătate, succes şi bani cu tine.
Multe mulţumiri tuturor călătorilor din trenul vieţii mele!!! Oamenii puternici ştiu cum să-şi menţină viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, poţi spune zâmbind: SUNT OK. Postez doar pentru a spune: E frumos că existaţi.

Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care-i scopul vieţii tale

Care-i scopul vieţii tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ţi se spune,
Să n-ai nopţi şi zile bune?
Să lucrezi şi nopţile-n vis
Că n-ai făcut precum ţi-au zis,
Să n-ai timp să te odihneşti,
Să ai greaţă când te trezeşti?

Să nu vezi cum creşte floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetiţa pe afară?

Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ţi placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?

Care-i scopul vieţii tale,
Să te vaiţi numai de şale,
Sau viaţa-ntregă să iubeşti,
Să simţi şi tu că mai trăieşti?

Va veni şi vemea poate,
De nu le mai faci pe toate,
Ai avut timp pân-acuma.
E târziu, se-ngroaşă gluma!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi, pădure

Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii

când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
şi m-ai salvat

când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării şi al iertării

când îmi era dor de o îmbrăţişare ai lăsat lucrările tale şi mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi

când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite şi m-ai făcut să resimt oricând şi oriunde răcoarea dimineţii

când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare

când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi

când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier şi păsări şi am adormit

când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare

iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
şi în ochii tăi, pădure,
am înţeles că eram în inima unei femei.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii binecuvântat, Isuse!

Fii binecuvântat, Isuse,
În veci fii binecuvântat
Căci ai lucrat în viaţa noastră
În chip atât de minunat.
Eram căzuţi în făr'delege
Mergeam din ce în ce mai jos
- Tu ne-ai scăpat şi-abia acuma
Vedem din ce adânc ne-ai scos.

Din văi de chin şi de tristeţe
Mereu în jurul Tău ne-aduni
Noi Te urmăm şi-abia acuma
Vedem pe ce-nălţimi ne sui.

Abia acum gustăm dulceaţa
Şi harul noii Tale vieţi
Când Tu ne porţi din slavă-n slavă
Atâtor mii de frumuseţi.

O, când ne-mpărtăşeşti în Tine
De-un har atât de minunat
Cântăm plângând de bucurie
- Isuse fii binecuvântat!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus iubit

Isus iubit, a noastră tinereţe
sub Crucea Ta ca jertfă Ţi-am adus;
din strălucirea Sfintei Tale feţe
Tu-mbrac-o-n slava zărilor de sus.
E singurul dar ce-Ţi putem aduce
în schimbu-atîtor veci de frumuseţi
ce ne-ai gătit prin Jertfa de pe Cruce
în cerul nesfîrşitei tinereţi.

Condu-ne Tu pe drumuri de lumină
spre culmi cereşti de har să năzuim
şi-aprinde-n noi dorinţa Ta divină
din slăvi în slăvi spre Tine să păşim.

În ochi ne dă lumina fericirii,
în piept puteri de jertfă să ne-adui,
în duh şi-n glas chemările iubirii
şi-apoi în lumea urii să ne pui; –

Te vom mărturisi la-ntreaga lume
cu-avînt şi cu curaj nebiruit,
muri-vom pentru dulcele Tău Nume
tot fericiţi precum am şi trăit

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!