Ce mult mai am de iubit

Ce multe mai am de iubit,
Atâţia copaci aşteptând
Să le cânt,
Atâtea păsări să le dăruiesc poetice văzduhuri,
Atâţia nori să le amintesc
Picătura de ploaie liniştită,
Atâtea femei să le-nvăţ cum să iubească poeţii,
Atâţia cocori să răsfoiască şi alte hărţi ale zborului.

Ce simplu ar fi totul,
O bătaie de aripă din porumbelul Duhului Sfânt şi lumea ar fi
O grădină din Alhambra cu toţi măslinii şi rodiile
Având gustul luminii!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâţia oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri şi atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.

Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore aşteptând
Mă descompun şi azi într-o silabă.

Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aş putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăseşte sau se rătăceşte
În pieţele ochilor pustii sau pline de oameni,

Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morţii timp dincolo
de memorie

Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâţia ochi siguri de noaptea lor
Ca şi amanţii ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furişe şi-atâta apă fără nor

Vedenii ţâşnind din absenţe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri şi umbra lor oarbă
Şi dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci infinituri

În ziua in care te-aşteaptă
Atâţia nouri călători
Ai mai urcat o altă treaptă
Şi te-au curtat alte culori.

Ai vrut s-atingi alte zenituri
Şi te-a-nţeles steaua Canopus
Şi-ai spiralat dulci infinituri
Plutind pe floarea cea de lotus.

Nu uiţi, dar totuşi ţi se pare
Că-nrămuratele abise
Au un parfum de-nsprâncenare
Cu-nfiorarea de la vise.

Şi ştii că trebuie să vină
Fata din zări hiperboree
Ca o lumină blândă lină
S-o rup din coasta mea-femeie!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi...

Atâţia zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,

Atâţi prelaţi ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâţia flămânzesc,
Atâţi ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,

Atâţia clerici ce-s trufaşi
Şi papi ce fost-au ucigaşi,
Atâţi episcopi ce-s corupţi
Şi slujbe ţin, neîntrerupţi,

Atâţia popi ce preacurvesc
Şi pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Şi nu mai crede-n zei vreodat'.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile necitite

atâtea cărţi necitite
ele sunt cele mai triste morminte
atâtea vieţi, atâtea pilde
atâtea mistere
de folos nimănui
în timp ce oamenii caută
doar un ascunziş mai bun
înlăuntrul propriilor ruine
în care să-şi depoziteze
frica, neputinţele
şi alte înjositoare secrete
chiar şi lacrimile care se întorc
din drumul lor firesc
otrăvind fântânile iubirii

atâtea cărţi necitite
atâţia scriitori care au ratat
învierea la mustaţă
când două mâini nevăzute
au atins coperţile
doar le-au atins
făcându-i pe scriitori
să se întoarcă în propriul
mormânt de hârtie îngălbenită

aşa cu un oftat de răsfoit
imaginar de pagini

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi fost în locul Creatorului, aş fi făcut lumea de la început cu tot cu oraşe, cu tot cu autorute, case, maşini, jocuri, etc., şi i-aş fi lăsat omului doar obligaţia de a le merita. N-am mai fi avut poate atâţia escroci, atâţia ticăloşi, mincinoşi, snobi, etc.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rătăceşti tot cercetând atâţia oameni inteligenţi şi atâtea puncte de vedere deosebite.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara în care au deraiat atâţia oameni şi atâtea partide, e normal să mai deraieze şi câte un tren.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Harlem, negrii, băieţi şi fete, cresc până la maturitate oropsiţi, încercând cu disperare să-şi găsească un loc al lor; minunea este nu că atâţia s-au ruinat, ci că atâţia au reuşit să supravieţuiască.

citat din James Baldwin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi toate au gust de început

mâna ta
de pildă
tremură căutând un sens
nesomnului
neliniştii
sângele-ţi fierbe
să taci
să nu taci
ia ziua în piept
cum se cuvine
spune-ţi că nu vrei să rămâi
pur şi simplu o poveste de-o clipă
învaţă-ţi inima să ceară
tot ce-i al ei

sunt atâtea păduri ce vor creşte între noi
atâţia oameni ce ne vor ocupa
dar azi
toate au gust de început dulce
mâna ta
de pildă
se strecoară uşor printre adevăruri
fii bărbat şi cere-mă
iar eu voi picta
cu sângele tău un drum
pe care vor îndrăzni să calce
toţi acei ce au învăţat să iubească târziu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ar fi atâtea oi, n-ar fi nici atâţia lupi.

citat din Arturo Graf
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cel mare, în care sunt atâţia oameni şi atâtea case şi n-au toţi loc unde să-şi facă o grădină şi de aceea cei mai mulţi trebuie să se mulţumească cu flori în glastre, erau şi doi copii sărmani, care aveau o grădină puţin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate şi soră, dar se iubeau între ei ca şi cum ar fi fost. Părinţii lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate şi care erau aşa de apropiate una de alta încât streşinile mai că se atingeau şi cum ferestrele erau faţă în faţă puteai să treci de la o locuinţă la cealaltă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce: Cum să faci atâţia oameni să te iubească fără ca asta să afecteze libertatea de a alege?
Dumnezeu: Bine ai venit în lumea mea, fiule! Dacă găseşti răspunsul, anunţă-mă.

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migratii

Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
şi atâtea doruri plâng,
în nopţi tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de şuier de cocori,
mă frâng
şi ne-ncetat
renasc şi mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
şi nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbuşit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
şi-atâtea doruri strâng,
nerăbdătoare.

poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi...
Atâtea alne strămătând, estrave...

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena...

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns...

poezie de Nina Cassian din (în limba spargă) - din Loto-Poeme (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generozitate de sfânt

Eu, cu atâţia petri şi ioani,
Sunt fericit în foarte multe zile,
Deci azi băgaţi-mi şi urări şi bani
În contul lui Grigore. Sau Vasile.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ştiu

Nici nu mai ştiu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n braţele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig şi nici pustiu.

Erau atâtea stele peste noi
Şi peste cortul nostru din zăvoi,
Atâţia greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.

Mă-ntreb şi-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai ştiu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, şi nici cum am dormit.

Ce ştiu cu siguranţă, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Şi îţi aştept sosirea cu nesaţ
În nopţile când îmi adormi pe braţ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Muzica e manipulatoare. Ritmul înrobeşte mulţimile în căutare de libertate! Le face să înainteze cadenţat, rap, rap, rap, indiferent în ce direcţie! Muzica! Vreau un şlagăr muncitoresc. (Cântă, privind spre Bărbat). "Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!"... Să răsune "Internaţionala". Cântecul acesta inept a înviat atâţia morţi!... Şi a trimis la moarte atâţia vii!...

replică din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au umblat luni de zile zvonuri că Don Juan a fost văzut în viaţă; ca şi Sfânta Fecioară el a fost zărit în marele nostru regat de atâţia oameni şi în atâtea locuri, încât nu se poate să se fi înşelat cu toţii.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!