Aşa cum mintea omului evoluează pe zi ce trece tot aşa se întâmplă şi în dans, în dansul pe care eu îl iubesc. Este acea fabrică a minţii care condiţionează pe undeva acea fabrică a corpului, care rămâne undeva pe planul doi.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta e dansul pentru mine: acest dans al simplităţii duse la maximul complexităţii. Pe undeva, esenţa acelei păsări a lui Brâncuşi, care nu mai este pasărea aceea, ci e zbor. Este o ţâşnire în sus. Nu e mai frumos zborul decât pasărea? Sigur că da! Pe undeva, dansul e acea pasăre lăuntrică pe care o simţim cu toţii în momentul în care dansăm. Ceva care nu se poate explica în cuvinte.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este singur cu problematica nu numai a dansului, ci şi a vieţii. Dansul este pe undeva şi o artă care esenţializează viaţa însăşi prin faptul că toată fiinţa este implicată în actul dansat, nu numai o parte din corp sau corpul ori mintea. Mi se pare că toţi parametrii umanului sunt prezenţi acolo. Nu poţi atinge tot. E imposibil, dar când dansezi îl iei pe Dumnezeu de un picior. Pentru acele momente privilegiate trebuie trăit.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans

Dansul e cel mai frumos drum între două puncte.

definiţie de Gigi Căciuleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva

Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniştea e ca marea neobosită
Undeva aşteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mişcare care nu este ca în viaţă este dans.

Gigi Căciuleanu în interviu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul este acea apariţie a unui plan nesensibil de fund, în planul sensibil real din faţă al obiectului, care vine în întâmpinarea nevoii omului de măreţie, şi biruieşte fără efort obstacolele care îi stau în faţă.

Nicolai Hartmann în Estetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea omului
Un univers complicat
Element abstract
Cugetare supremă
Fabrică de raţiuni

tanka de David Boia (7 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o fabrică de curele

Din fabrică, o "mână spartă"
Fu alungată, hăt, pe poartă.
(Şi-au dat toţi seama că făcea
Prea multe găuri la curea!)

epigramă de Gheorghe Steriade din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVII

Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
te iubesc cum sunt iubite doar fiinţele sumbre,
pe ascuns, undeva între umbră şi suflet.

Te iubesc cum iubeşte planta care nu-nfloreşte şi
păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
şi, graţie iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
acea puternică mireasmă emanată de pământ.

Te iubesc fără să ştiu cum, nici când şi nici de unde,
te iubesc sincer, fără confuzii şi fără trufie:
şi te iubesc aşa pentru că nu ştiu să iubesc altfel,

doar în acest chip în care eu nu sunt şi nici tu nu eşti,
aşa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
aşa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.

sonet de Pablo Neruda din O sută de sonete de amor (1959), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înmuiem într-un pahar cu apă de mare trei sferturi dintr-o batistă; iată un simbol potrivit: pânza aflată în apă reprezintă inconştientul, cea uscată, rămasă deasupra apei, planul conştientului. Să punem acum o bucăţică de zahăr pe partea uscată a batistei - acesta ar fi un gând aflat în zona conştientă a minţii. Ce se întâmplă? Pe pânză rămâne o urmă uşoară. Dulceaţa zahărului nu pătrunde în ţesătură. Exact acelaşi lucru este şi cu gândul care trece, pentru o clipă, prin mintea noastră: de obicei, nu ne afectează prea serios, iar dacă îl alungăm, se duce fără să ne ajute sau să ne strice prea mult. Dar dacă înmuiem în pahar batista întreagă, cu zahăr cu tot? Ce se întâmplă acum? Zahărul se dizolvă repede şi îndulceşte apă - toată apa, adică şi aceea absorbită de pânza batistei. Este exact ceea ce se petrece atunci când omul adoarme cu un gând formulat clar pe planul conştientului. Gândul este absorbit în subconştient, din care pătrunde în modul cel mai concret, în toate ungherele minţii celui adormit. Ţine seama de acest lucru atunci când îţi gravezi în minte imaginea viitorului formidabil pe care ţi-l doreşti.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are datoria şi dreptul să danseze aşa cum îi vine, cum crede el că e bine, asemeni unui pictor căruia îi vine să picteze cum vrea el. Altfel nu ar fi existat Picasso. Sunt pictori care îl imită, dar nu sunt pictori adevăraţi. Un pictor care este el însuşi este într-adevăr interesant. Aşa este şi în dans.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este acea lume ce mi-a fost dragă, acea lume pe care o regret şi pe care mă aflu în situaţia s-o compar cu cea care mă înconjoară, cu cea care mă invidiază, mă bârfeşte, mă urăşte, mă fură, să fiu nevoit să concluzionez ca Mărin Cămiloiu că lumea se degradează, se prosteşte cu fiecare an ce trecce peste ea. La asta a contribuit şi imaginea falsă a comunismului, acea "Fata Morgana" propagată de demagogi şi politicieni, imagine creată de ura foamei, sărăciei, dar şi a trândăviei.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este singura pasiune care se plăteşte cu o monedă pe care o fabrică ea însăşi.

citat din Ninon de Lenclos
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece supus în acea noapte mare

Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrâneţe, arzi şi urlă când ziua se închide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Înţelepţii ştiu bine că nopţii viaţa e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.

Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deşi virtuoşi, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Nebunii care-au cântat şi au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara şi n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.

Oamenii trişti, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Iar tu, tată, de-acolo, din înălţimi de izolare,
Înjură şi mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul muncitor la fabrică: Îmi place să fumez o ţigară din când în când. Mă relaxează la finalul zilei.
Al doilea muncitor la fabrică: Şi nu-mi pasă dacă o să fac cancer la 80 de ani. În fond, cine vrea să ajungă la 90 de ani?

replici din filmul serial South Park
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatorul e o torţă. O torţă se consumă. Nu poţi face terapie unei torţe. Îi pui vată şi o mai aprinzi o dată. Aia arde, ce să-i faci? Artistic vorbesc. Bineînţeles, terapia prin mişcare poate exista şi prin dans. Dansul este pentru mine şi meserie, dar, în primul rând, artă. Arta, ca orice fel de artă, te consumă.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur test care dovedeşte că acea bucată de teorie este greşită este mai valoros decât o sută de teste care arată că acea ideea s-ar putea să fie adevărată.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu realizăm că toate aceste condiţii pe care le pui Sinelui sunt atât de hilare, încât este firesc ca râsul să izbucnească. Maya încearcă să condiţioneze Incomensurabilul Etern Necondiţionat. Acest Râs al lui Buddha apare de nicăieri în momentul în care vedem cât de reduşi suntem din punct de vedere al Conştiinţei. Mintea ne reduce/condiţionează, mintea ne spune ce este Conştiinţa şi atunci noi înghesuim în conceptele finite ale minţii Conştiinţa Incomensurabilă.

Atmaji Maharaj în Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea a III-a
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torţa care-ţi arde mintea, atunci eşti al meu.
I: Da, dar unii dintre cei care au fost aproape de tine acum te vorbesc de rău? A. M: Aşa, şi de ce îţi faci tu atât de multe grijii? Nu cumva este doar mintea lor care pune etichete despre viaţă? Oare chiar îi pasă vieţii de gândurile minţii umane? Mintea omului este mai evanescentă şi schimbătoare ca şi timpul, dar inima jnaninului care o cunoaşte rămâne etern disponibilă pentru inimă, nu pentru mintea ta. Mintea omului are exact acelaşi efect asupra jnaninului ca picăturile de ploaie pe penele de lebădă. Oare au reuşit vreodată apa să le umezească? Lebăda Sinelui sau jnaninul pluteşte pe deasupra minţii umane ca oricare alt om, dar în timp ce oamenii sunt pătrunşi uneori înecaţi de/în propria lor minte/Maya, jnaninul rămâne veşnic neatins. Eu nu mă uit după mintea ta, ea este doar încăpăţânare şi obidă. Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torţa care-ţi arde mintea, atunci eşti al meu. Mai bine cercetează-te pe tine, uită de ceilalţi. Şi nu veni Aici pentru ei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!