Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas

Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Şi să mai sper în vreme e amăgire vană.

Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simţirii în tumult.

Cu trupul deodată, speranţa se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Şi lacrima, şi râsul, şi teama, şi mânia.

E limpede cum printre păcatele năuce
Şi sterpe, regăsită se nalţă omenia.
Şi cum ades zădarnic oftăm şi suferim!

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Iisuse, eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.

Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci aşa a fost scris de la început.

Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ce-ascultaţi în aste răzleţe rime cum...

Voi ce-ascultaţi în aste răzleţe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereţii,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieţii,
Pe când eram în parte alt om decât acum;

Voi toţi, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel şi chip aicea mă zbat şi plâng avan
Între speranţa vană şi între chinul van -
Mă veţi ierta, şi mai mult: veţi suferi cu mine!

O, astăzi ştiu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă ruşinai amarnic.

Astfel, ruşinea-i rodul greşelii de-altădată,
Ruşinea, pocăinţa, cunoaşterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!

sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt!

Sunt în acord cu liniştea din mine

Şi cu emoţiile care mă-nfioară,

Cu gândul ce neobosit se duce şi revine

Ca seva care urcă-n floare-n primăvară...

Sunt în acord cu cerul şi pământul,

Cu firul ierbii şi cu floarea de cais,

Cu mângaierea părului când bate vântul

Şi-mi răvăşeşte simţurile ca-ntr-un vis.

Sunt în acord cu şoapta de iubire

Care mă tulbură ades, ca-ntâia oară,

Când trupul ce-l credeam în amorţire

Se metamorfozează ca o floare-n primăvară.

Sunt în acord cu pasărea ce zboară

Ca visele pe care nu le pot opri,

Născute din speranţă, într-o infinită vară,

Ca mugurii care pleznesc mereu spre a-nflori.

Sunt în acord total cu bucuria,

Cu lacrima pe care n-o pot stapâni,

Cu râsul, joaca şi copilăria

Şi cu miracolul ce-mi dă puterea de-a iubi...

Sunt în acord cu tot ce-i armonie

Şi-n dezacord cu haosul nebun,

Sunt patimă şi linişte şi bucurie,

Sunt în acord cu tot ce fac, ce simt şi spun!

Sunt în acord cu ziua şi cu noaptea,

Cu tot ce mă-ncălzeşte ori mă-ngheaţă,

Sunt în acord cu viaţa şi cu moartea

Şi cu întoarcerea din moarte iar la viaţă!

Sunt în acord cu sinele din mine,

Ca un violonist cu-arcuşul şi vioara sa,

Cu muzica iubirii care-mi curge-n vine,

Cu armonia dintre el şi ea...

poezie de Florentina Mitrică (22 decembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei
speranţa, nu în van fiind râvnirea,
căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,
de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?

Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,
de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,
când Tu ţii sufletul divin, ce firea
mi-o-înnobilează si o dă credinţei?

Speranţa-i vană în acea făptură
ce-n frumuseţi iubeşte pieritorul
pe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.

Speranţa-i dulce în fiinţa pură
necoborând cu trupul, schimbătorul,
ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul.

poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi scapi cu-atât de astădat'.
Căci e cam mult de când nu ne-am văzut.
Şi-i drept că de cultură în răstimp
Şi dracul s-a contaminat.

catren de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă şi râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de făţarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toţi

vine vremea singurătăţii
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste fiinţe şi nefiinţe

niciun imbold
nu ne lasă aşteptarea
mai lungă decât este

lacrima şi râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa mea

Speranţa mea, născută-n deal sub Cruce
Când am băut din Râu de Apă Vie,
S-a avântat pe-o Cale ce străluce,
Pe-ai Jertfei lumeni, înspre veşnicie.

Speranţa mea s-a dezbrăcat de humă,
S-a înălţat ca aburul pe-ogoare,
Mai sus, mai sus, lăsând norii în urmă,
Ca o scânteie se scaldă în Soare.

Speranţa mea nu se îneacă-n tină,
Şi-a sfărâmat sinapse, lanţuri grele,
Ajunsă-n Ţara-n care nu-i străină,
Clipeşte necurmat, Stea între stele.

Speranţa mea, pe-o mare ca de sticlă,
La Tronul sfânt îmi cată mărturia,
Mă-ndeamnă iar şi iar să mai rabd încă,
Să lupt căci în curând vine Mesia.

Speranţa mea mă leagă de un Nume,
Cu firul depănat de pe orbită,
Sunt iernile mai reci, dar mai puţine
Şi voi ajunge-n Ţara mult dorită.

Speranţa-mi este o sabie de foc,
Despică norii, pâcla lumii deasă,
Scânteie pe Calea pe care mă-ntorc,
S-ajung la Ţinta Iubirii, Acasă.

Mă va cuprinde Mirele în braţe,
Nimic nu poate să fie mai frumos,
Acolo se vor Împlini Speranţe,
În Dragostea eternă, în Isus Cristos.

Amin!

poezie de Ana Haz din Aleea sufletului meu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

De ce exista iluzii
Si de ce sunt oameni care cu iluzii se intretin?
De ce unii nu vor sa inteleaga
Ca viata construita pe iluzii e doar un chin
De ce mi-e frica ca e posibil sa ma aflu
Printre acei ce cu iluzii se hranesc
De ce sunt unele momente
Ce nu mai reusesc sa le depasesc?
Oare de ce mi-e greu sa-ti spun cat te... iubesc..
*
Am incercat de multe ori s-alung ce simt..
Insa iluziile imi reapar
Imi este frica... nu vreau sa mint
M-am saturat de gustul cel amar...
Oare de ce exista iluzii?
Si de ce sunt oameni care cu iluzii se hranesc..
De mai vad o singura iluzie
Voi simti ca innebunesc...
*
Iluzia... creeaza dependenta
Iluzia.. e doar un chin de care nu mai scapi
E ca si cum ai fi intr-o cutie
In care.. oricât ai vrea... nu mai incapi
De ce mi-e frica oare de iluzii?
De ce mi-e teama sa-ti vorbesc?
Iluzia... egal cu suferinta si durerea
Ceva ce nu mai pot sa stapânesc...
Asa ca... alearga tu, iubire!
Si fugi, si de iluzii sper sa scapi!
Alearga, fugi si te salveaza..
Gaseste un suflet in care sa incapi
Unde sa primesti iubire si nu iluzii amenintate
Gaseste un suflet fara sentimente furate..........

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia şi mânia scurtează zilele, te îmbătrânesc înainte de vreme.

în Septuaginta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia şi mânia scurtează zilele, te îmbătrâneşte înainte de vreme.

citat din Plaut
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Sunt atât de încântat încât cu greu pot sta liniştit or gândi limpede. Presupun că este încântarea pe care numai un om liber o poate simţi, un om liber aflat la începulul unei călătorii lungi al cărei final nu este sigur. Sper să reuşesc să trec graniţa. Sper să-mi revăd prietenul şi să-i strâng mâna. Sper că Pacificul este tot atât de albastru precum a fost în visele mele. Sper.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poltergeist

Spune-mi numele de om,
Şi îţi voi bate în podea
Arată-mi crucea în faţă,
Şi te vei trezi răstignit pe ea.

Ajută-mă să plec,
Te voi lăsa în viaţă
De nu, vei putrezi,
Sub soarele de dimineaţă

Am fost şi eu ca tine,
Dar mult mai păcătos
Păcatele m-au facut,
Mult mai periculos.

Te rog să spargi oglinda,
Ce mă ţine captiv
Sper să nu fii un om,
Cu gândul primitiv.

Nu-ţi fie frica, încearcă,
Sunt îngeri cu tine
Îmi spun că în curând,
Vei fi la fel ca mine.

De vei iesi pe uşă,
Nu se va sfârşi cu bine
În cele mai profunde vise,
Te voi lua cu mine.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vreme

Vine o vreme când totul dispare
Şi ochii vor plânge cu lacrimi amare.
Vine o vreme când vrei să reiei
Şi tot ce obţii sunt numai idei.
Vine şi vremea când roata se opreşte,
Vei vrei s-o învârti dar nu se clinteşte.
O altă vreme va cădea pe tine..
Să vrei să iubeşti să nu ai pe cine.
Un zâmbet vei vrea, un semn de la mine,
Dar n-am să mai fiu şi nu-ţi va fi bine!
Căci anii vor trece fetiţo în zbor...
Tu amintire iar eu călător.

poezie de Mihai Pîrvu (16 august 2016)
Adăugat de Mihai Pîrvu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

Îmi sunt dorinţa, ce te-aşteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ţi spun în şoaptă:
De mine eşti în veci iubită!

Să te-nsoţesc prin galaxie,
Să-ţi mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îţi sunt şi ţie,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere şi durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Şi de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem şi plângem
Şi suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranţei noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistenţa vieţii şi-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Şi dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moştenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credinţă, curând, ne vor urma?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălaşul tinereţii mele? În trupul acesta bătrân şi decrepit, părul meu e cărunt, faţa îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt vechea şi noua iubită

"Am învăţat ca să renunţ la mine" şi eu, iubite
Veşnic rătăceşti prin mine, drag poet ispititor
Nici uşa nu mai e aceiaşi, nici casa nu mă mai primeşte
Sunt pana din cuvântul nerostit şi vestea închiderii în pământ.

Sunt viaţa, dar moartea e aproape, e-o soră frumoasă din noapte
Sper că nu te vei risipi în mugurii de brad copt
Şi nici nu vei umbri copacul vieţii.
Cunoaşterea m-a propulsat printre stele.

Speranţa este ultima ce poate aduce zâmbetul pe buze
Eu nu sunt decât iluzia iubirii, ce nu poate rătăci prin ei
Eu sunt mireasma nesimţită incă de un fin nas
Eu sunt femeia, definită sau simpla povăra a convieţuirii.

Eu sunt lacrima şi spinul ce se agaţă prin părul tău albastru
Eu sunt vechea şi noua iubită, ce nu va risipi iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Cântă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cântă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?
Numai el o fi, numai el:
pământeanul puţintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudatele,
cu glasul ca seninul
cu sânge ca aminul.
Numai el poate fi:
Hristosul păsăresc! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalţă o dată,
biruitor fără fier,
din holdă la cer,
şi descântă păcatele
peste toate satele.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!