
moment de bine - 5
mi-a încărunțit surâsul
obrajii îmi par cămile șezând
lângă două oaze nu cine știe ce bogate
mâinile scormonesc uscate vântul
printre norii iuți astăzi ori
peticul de geam o fi cu vina
întredeschiderea lui vremelnică
în noaptea aceasta m-am rugat și
rugăciunea în loc să aducă ușurință
m-a istovit
o fi cu vina înjumătățirea cu frică
a cuvintelor, hei
nu vedeți
cât de hilară
este umbra mea jucând țonțoroiul
în jurul zidurilor o fi cu vina
lumina lunii filtrată de un nor pieziș
rămas în urmă
ca un cocor beteag
bine c-am isprăvit și septembrie că prea
mi-a stat ca un ghiont în coaste
cu via neculeasă, iubita neiubită și surâsul
încărunțit
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu-i vina ta
Nu-i vina ta
Că tu mă detestai,
E doar a mea în toate,
O știu bine,
Că-n orice împrejurare te aflai,
Eu stăruiam să fiu
Alăturea
De tine!
Nu-i vina ta
Că supărați eram!
E doar a mea!
A mea e!
Știu eu bine,
Că-n orice depărtare tu erai,
Te așteptam
Pe tine!
Nu-i vina ta
Că te pierdeai,
E vina mea și doar a mea,
Știu bine,
Că, ori de câte ori cădeai,
Te ridicam alăturea
De mine!
Nu-i vina ta,
O știu cu adevărat!
Sunt vinovată eu
Și pentru tine!
Tu nu ești
Cu nimica vinovat!
E vina mea
Că eu credeam...
În tine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și-a cunoscut soția în tren. Nu știe dacă e vina lui, sau vina căilor ferate.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lorelai (după ce a vorbit cu mama ei la telefon): E vina ta!
Luke: Cum e vina mea?!
Lorelai: Pentru că m-ai bulversat cu toată văicăreala ta despre ședință, încât n-am mai fost atentă și n-am mai verificat să văd cine mă sună înainte să răspund. Hei, ce bine e să am, în sfârșit, pe cineva pe care să dau vina!
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate extremă
Sărăcia bat-o vina
Sărăcia bate-n geam
îmi face țăndări lumina
sărăcia-i tot ce am
Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aș pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă
Sărăcia intră-n casă
îmi face țăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina
Dă cu pumnul și-mi arată
că-i extrem de onorată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuzații
E vina ta că m-ai oprit din drum
Și m-ai chemat o clipă lângă tine,
De ce-am rămas, nici nu mai știu acum,
De îmi vedeam de drum era mai bine.
E vina ta că nu m-ai prețuit,
Că m-ai tratat ca pe o oarecare,
Că și atunci când te știai iubit,
Umblai ca fluturii, din floare-n floare.
E vina ta, dar într-o bună zi,
Fii sigur că nimic n-o să-ți mai meargă
Și sunt convinsă că vei suferi,
Când seama îți vei da că ți-am fost dragă.
poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa ce mi-a rămas,
De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Și-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.
Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Și nu le-auzeam al lor glas.
Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Și nu pentru mine o țin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moștenire o parte de rai!
În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniștesc ape,
Și consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărțitul și suveranul întreg!
La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Și să mă bucur cu ai mei.
poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am retras din lume din vina mea, și nu din vina lumii.
citat din Mirella Falco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însămi
Nu port vina pe deplin
C-am băut atâta vin,
Cel mai mult e vinovat
Ospătarul că mi-a dat.
epigramă de Ilie Șt. Antonie din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopot
Mi-a rămas timpul mic,
Nici umerii nu-mi mai îmbracă...
Aș putea să-l port cu mănuși,
Dar mă dor falangele frânte.
Nici măcar să-l ard
Sau să-l beau
Nu mai pot...
Și ora mă strânge în brațe,
Îmi rupe cele mai puternice
Două coaste.
Mi-a rămas minutul scurt,
Adânc înfipt în plămânul stâng,
Secundele se sparg pe buzele-mi uscate...
Mi-a rămas timpul mic
Și imposibilul meu dus spre eternitate.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrățișarea
Lasă-mă să-ți preîntâmpin surâsul
ciocolata și florile nu țin
ștrengărește la spate, nu-ți voi spune
urări convenționale, mă voi furișa
umbrele noastre se vor suprapune astfel
încât lumina din orice unghi
le va proiecta pe muchia veșniciei.
Îți voi cânta șoptit versul vântului din sud
scrijelit pe țărmul tirenic al Mediteranei
în 2004 septembrie
îți voi dărui respirația, pulsul, năzuințele mele
atomii bezmetici și umilința care mă va înălța
îmbrățișându-te, dizolvându-mă
în surâsul tău.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

E vina lor
Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei.
Ei ne-au dat voie să mâncăm carne.
Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate.
Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copiii lor.
poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

perspectivă
dați-mi un petic
din surâsul vostru
să-mi fixez ceasul
în colțul gurii
buza mea de sus gătită
să vă muște numele
acestea
lunecând pe buza de jos
unde clocoteau promisiuni
«vă voi fi până-ntr-un târziu
poetul»
așa, mulțumesc
nu vă temeți, n-ați rămas solemni
împuținați prin surâsul pierdut astfel
vi-l voi da-napoi cu dobândă
peticul va deveni foaie cortului
așteptărilor luuungi
netunse câteva stagiuni
am rostit aceste cuvinte
vai
ce viteză ați prins
lume!
am mai apucat doar o șoaptă
zornăind ca un bănuț căzut pe caldarâm
«încă unul s-a țicnit»
nu vă bucure scrântirea mea
nu-i decât o poză
pe care v-am făcut-o mișcată
mișcată
ecoul m-ajunge, gata, tac
hrănesc buza de sus
cu cealaltă
nasul mi-l uit în mugurii
iasomiei iminente
nu-l mai vreau
ac balanței ochilor, talgere
cântărind pulberile
urmelor voastre triumfale
cu toate degetele în toate
urechile dacă vedeți un așa chip
e al meu, înveliți-l
cu peticul acela cerut
ca o perspectivă întoarcerii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect de imn
Pace, din mine fugit-ai, din piept, din poem,
Din vene, din craniu, din ochii cu cearcane grele;
Totusi la mine eu nu te rechem
Sa vii ca o unda vrajita in line inele.
Vina intai peste lumea intreaga, si-alina
Sangele, plans prelingandu-se fara de vina.
Vina si-alina orase bolind in ruina,
Vina, regina a vietii, curata lumina.
Uite, viseaza prietenii mei sa ridice
Sloboda lume ce Marx a visat-o mereu.
Ajuta-le bratul sa stranga-ale visului spice,
Si-apoi, daca vrei, poti sa vii si in sufletul meu.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înțeleg, că m-am încăpățânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E vina mea că m-am mulțumit cu fărămituri de la ospățul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin țurțurii de cristal ai unui imaginar candelabru!
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Terapia Limbii Rom\ne
Româna este-un leac
Româna este-o boală
măcar o dată-n veac
pe toți hai ne scoală
Române este-o boală
Româna bat-o vina
pe-a vieții iată coală
scrie din nou lumina
Româna bat-o vina
Româna este leacul
și Eminescu are vina
înceape iată veacul
Din secetă-i ploaia
să întoarcem foaia
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte stropite cu umbra zilei
ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâți
umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei și
freamătul vântului de abia așteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită
pe
degetele zilei
m-am așezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăși surâsul tău
a
mai rămas puțin
și vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă ființa
cu pașii zilei înflorindu-mi ploaia de simțuri
până la nori în floare-mpletiți
pe aripa vântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Elliot (către o pacientă care o dă în judecată): Știu care este problema ta; dai vina pe ceilalți pentru problemele tale. Ei bine, știi ceva? Dacă slujba ta nu te provoacă, ar trebui să alegi o altă carieră. Dacă ai probleme cu relațiile, poate e din cauză că ți-e frică de angajamente. Știu pentru că și eu sunt la fel; dau vina pe părintii mei pentru că m-au răsfățat, dau vina pe locul ăsta pentru că-mi ocupă tot timpul... deci, gata. O să mă maturizez și o să-mi asum responsabilitățile.
Pacienta: Bravo ție.
Elliot: Tot mă dai în judecată, nu-i așa?
Pacienta: Da, dar acum simt că te vei descurca.
replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire
La spital, o domnișoară,
Subțirică și ușoară,
Fi'nd în sala de-așteptare,
M-a luat la consultare,
Găsind pulsul ridicat,
După cum a constatat
Și colesterolul mare
Cel aveam io în dotare,
Astfel, cu bunăvoință,
Pentru a mea suferință
Mi-a prescris un tratament,
La ea în apartament,
Că la noi, pe la spitale
Nu sunt, neam, camere goale;
Ce mi-a dat, ce mi-a făcut,
Pulsul era dedesubt,
Cu fiole, vitamine,
De colesterol știu bine,
L-a tinut la un nivel,
Fata se-ocupa de el;
Acum, pentru tratament,
I-am vopsit n-apartament
Că uitai ca să vă spui,
Io-s zugrav, de clasa-ntâi:
I-am făcut sufrageria,
I-am făcut bucătăria,
Nu mai zi, în dormitor
Și în pat și pe covor,
Iar în baie, ce frecuș!
Sub chiuvetă și sub duș,
I-am dat, fără de rușine
Pe la colțuri foarte bine,
Și sucita și-nvârtită,
Numai s-o văd mulțumită...
După luni, cum dracu' știe,
S-a-ntâmplat o tragedie:
Într-un hal fără de hal,
A intrat fata-n spital,
Prăpădită, amărâtă,
Plânsă frate, nebătută,
Și precum se văicărea,
Vina, era doar a mea...
De la zugrăveală cică,
A rămas cu... burticică,
Mărișoară, c-am văzut,
Da' îmi e de necrezut(?!)
Fiin'că io, isteț din fire,
Posed o nedumerire
(Și profesionist, se știe,
Vopsitor de meserie):
Cum pot io, așa burtică,
Să i-o fac... cu-o pensulică?!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e vina?...
E lumea de jale strivită
Iar noi condamnații la zid,
Cu viața de boală lovită
Și stinsă de-un grav genocid.
A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne țin în dilemă,
Au măști cu surâsuri de ger.
Miroase-a minciuni în spitale
Și oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Și morții îi e curier.
Șomajul e-n plină paradă
Și mulți au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorții orfani.
Și-atunci cum să spunem că-i bine
Când lacrimi pe gene se cern,
Văzând că speranța spre mâine
Se surpă-n scandal de guvern.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!