Crucea cu raze

Am ochii cei mai gravi din lume,
Vechime pusă-n cruci cu raze
Pe-ntinse vetre cu topaze
Pe care-s scrise-n sânge nume

De regi, de sfinţi, de traci şi geţi,
De daci, valahi sau chiar rumâni,
Nemuritori ce-au fost stăpâni
Pe lupul alb cu şapte vieţi.

În ochii mei zidiţi sunt munţii
Şi valurile Mării Mari
Pe unde au intrat samsari
Să-şi pună semne-n crucea frunţii.

Noi am pornit la vânătoare
De ani şi ani, de multe mii,
Din a Olteniei câmpii
Stârpind otrăvi cotropitoare.

Acum când zarea e albastră
Şi-şi face cuib în tâmpla mea,
Mai văd istoria o stea
Şi toată lumea ruda noastră.

Copacii ei sunt ţări anexe
Pământurilor nesfârşite,
Cocioabelor împodobite
De semne tracice conexe.

Tu, ca o libelulă-n palmă
Îmi aduci stările iubirii
În care-nfloresc trandafirii
În trupeşa lumină calmă.

Noi ne iubim în frunza zilei
Care răsare din tăceri,
Secretul marilor plăceri
Vine din genele Sibilei.

E toamna mea un gând profund,
O candelă ce arde starea
Crucii cu raze cât e marea
Ce-ascunde aurul pe fund.

Aşa-i istoria, în toate,
Întinde praful valuri, valuri
Unde-s ascunse idealuri
Pentru-ncercări fără păcate.

Ochii mei vor vis şi nume,
Crucea cu raze tu o ţii
S-o pui în sânge la copii,
Să scoată adevăru-n lume!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sfântă

Mă întreb dacă aş putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
şi-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristeţea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a aşezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârşite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii cu sufletul pe-afară

- Azi răsfoiesc albume uitate dintr-o vară
Când valurile mării în ritmuri de chitară
Dansau cu noi flamenco... Îţi mai aduci aminte?
Atunci n-aveam nevoie de haine, de cuvinte...

Eram la fel de tineri, la fel fierbea în sânge
Dorinţa de iubire. Acum când luna plânge
Mă-ntorc pe plaje albe să reascult tăcerea...
Cad perlele pe nisipul care păstrează mierea

Din dragostea aceea născută într-o vară,
Fotografia noastră cu sufletul pe-afară
Închide tot albumul acesta fără nume
Ce evadând din pagini va construi o lume.

- Imagini ne recheamă pe-o plajă azi pustie,
Vezi, marea se frământă chiar şi-n fotografie,
Îşi aminteşte oare nisipul de o taină
Pe care ne-a ascuns-o crepusculul sub haină

Să nu cunoască nimeni cum ne pulsau prin vene
Talazurile mării, dorinţi sahariene,
Când mă topeam în tine iar tu-mi curgeai prin sânge?...
Doar valuri înspumate ne răcoreau nătânge

Nebănuind că timpul oricât ar cerne vraja
Nu poate şterge urma iubirii de pe plaja
Unde doi oameni simpli trăiau o poezie
Pe care-a scris-o marea pe-o scoică sidefie.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri rosii

nu mai visez de mult valuri roşii
dacă o să adorm o să-ncep iar să-mi caut culorile sau să le pierd
nici nu mai vreau să visez începe să devină obositor
dacă o să închid ochii n-o să mai văd nici că e atât de târziu
o să uit că mi-e somn şi uite că o să termin de scris
toate mările sunt mai blânde cu ochii închişi
toate valurile se joacă de-a prinselea cu norii să vezi
azi chiar am auzit cum râdeau şi-şi spuneau pe nume
îşi legau la ochi cuvinte-ncrucişate şi scoici
şi dădeau fuga de-a-notul printre stele

până şi soarele stătea cu capul în nori şi privea
absent şi el cam de mult din peisaj
ce-o să fac
o să visez la nesfârşit valuri roşii

poezie de Camelia Silea
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o reverenţă, frunza

Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
şi o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverenţă dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude ţipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
prin tufişe slute - zdrenţe moi de nimb,
cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverenţă frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.

poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tâmpla crezului apus

Seara se cuibăreşte ca un corb în conştiinţă –
din tâmpla crezului apus creşte ziua de mâine,
aşa cum corbul se aşază inert peste umărul lui Pallas
şi rătăceşte prin praful de stele ca un deja-vu gutural -

Din abanos renaşte speranţa zilei de mâine
căci lumina-şi adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
şi-şi strigă dezrobirea prin cornul abundenţei.

Primele raze şi-au câştigat independenţa
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depăşind tranşeele de nori şi santinelele tunetelor nedeclanşate.

Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanţa dintre foaie şi pix.

Dimineţile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferenţa până la cuvântul descifrat din prologul de raze.

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet împletit

credinţa izbăveşte vijelii din gândire
formează umerii pe care se reazemă lumea
se clădeşte pe raze trece prin oglindire
doineşte în adâncuri îşi cântă prospeţimea.

iubirea întăreşte viaţa o face constructivă
răstoarnă discordii într-o baie de raze
în fiecare clipă e semnificativă
e fericirea cosmică trăită cu extaze.

iubirea e altarul universului sacru
cu credinţa împleteşte cuvintele în fraze
broderii sangvine când timpul nu e acru
şi încălzeşte trupul cu valuri de topaze.

le port cu mândrie în lume le consacru
cu evlavie sfântă să nu cad în emfaze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericind clipa albastră

Eu sunt şoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu eşti Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.

Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Aşa cum plouă în inima mea,
Aşa plânge şi câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe şapte cărări,
Ca pe cele şapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brânduşe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coţcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul dimineţii

Cu soarele în suflet
În fiece moment
În pragul dimineţii
Cântă un poet.

Tu îi eşti aproape
Cu raze de cuvinte
Încât lumina ta
Iubirea i-o aprinde.

Izvorul care curge
În lume valuri, valuri,
Aduce-n dânsul doruri,
Virtute, idealuri.

Parfumul primăverii
Se răspândeşte-n voi,
Trăinicia pietrei
Râde cu buze moi.

Pătrunşi de încercare
Vă-mbrăţişaţi cu flori,
Aducând cu barza
Noi zboruri pe sub nori.

Mai vine-o dimineaţă
Bună peste prag,
Poetul cântă, cântă
La pieptul tău, cu drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră ţară?

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii soldaţi la război
Într-o frumoasă dimineaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi şi sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem fraţii alungaţi
Străini ajungi la ei în ţară
Şi-n sărăcie ani de zile uitaţi.

Însă cu toată ambiţia şi voinţa
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credinţa
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsele rugi

În întunericul din mine, a nins... Şi nu-mi găsesc cărarea.
Şi munţii vieţii-mi sunt ruine. Nu-mi mai aud cum plânge marea!

Copacii mi s-au frânt de doruri şi ţipă rugi în gândul meu,
Iar păsări vin la liturghie. Dar unde, unde, unde-s eu?!

Îmi ţipă pescăruşii taina neîmplinitelor speranţe.
Mă contopesc cu disperarea dictând a morţii ordonanţe.

Bat vânturi reci dinspre amonte şi coasa morţii se aduce
De gerul ningerilor mele şi de calvarul de pe cruce.

Cu ochii,-n cercuri de lumină, pe drumul crucii rătăcesc,
Ascunse rugi din piept se-nalţă. Şi-n altă lume desenez

O altă viaţă peste care e Soarele în răsărit.
Plec şi te părăsesc, copile, dar nu uita că te-am iubit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Vin stihii din largul zării
stârnind valuri pân' la nori
şi ascund în fundul mării,
din vapoare, mari comori.

Ochii văd, sufletul cere,
pentru-o oră de plăceri
ale inimii unghere
ţin ascunse mari dureri.

Cine n-a putut, din mare,
ca să pescuiască tot?
Sunt dureri, în inimi, care
niciodată nu se scot...

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
şi ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere ţin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Aşa cum plouă în inima mea,
Aşa plânge şi câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe şapte cărări,
Ca pe cele şapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brânduşe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coţcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

Boris Marian Mehr

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul face baie în ştrand

Priviţi! Îngerul face baie în ştrand.
Îşi spală ochii cu raze focoase,
Aripile cu valuri din ştrandul călduţ,
Inima-i încercuită de fete frumoase.

Priviţi, îngerul. Priviţi, fetele-n tors.
Ochii mei s-au lipit doar de tine,
Aş vrea să fim pe o plajă pustie,
Eu bronzat, tu miere de albine.

Chiar aşa de-ar fi, îngerul din ştrand
L-ar ruga pe Domnul să fie-n locul meu,
Ar agita marea în lung şi în lat,
Tu la gâtul lui, un braţ de curcubeu.

Câte nu ar vrea îngerul să facă
În valul spumelor din mare până-n cer?
În adânc albastru l-aş răpune-oricând
Cu-o sabie-alungită în tăiş de fier.

I-aş toca aripile, l-aş goli de zbor,
De dragostea lucidă a fetelor focoase,
Aş ieşi din mare cu inima în mână
Şi aş dărui-o iubirii norocoase!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze şi praf

E doar un salon şi e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creştină,
a pus peste el monopol

şi face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.

Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.

Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
şi iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, uşor.

Visez, eu, etern visător,
cu ochii mijiţi în lumină,
şi-mi pare c-aud, în surdină,
o muzică veche, de dor,

Şi, fără să scot un cuvânt,
te simt alipită de mine,
mişcându-ţi, cu gesturi feline,
un trup - adiere de vânt.

Din soarele toamnei un dar
pe care îl strâng între braţe,
dar raze zburdalnice, hoaţe,
te fac să-mi apari... şi dispar.

Iar tu... îmi rămâi. Nu e soare,
dar eşti, nu erai plăsmuire,
iar eu te privesc cu uimire:
"Ce eşti?" "Eu sunt dulcea visare".

De-afară priveşte un nor
şi-ntunecă iute-o fereastră,
făcând-o să pară albastră
în clipele noastre de-amor.

În timpul ce sună-a târziu,
prin suflete îmbrăţişate
se-adună simţirile, toate.
Salonul cu praf... nu-i pustiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în raze de lumină

Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orişicine ştie
Că eşti o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiţă pentru copiii tăi;
Eşti prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoşesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ţi aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoşi din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simţim divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!